7,468 matches
-
întrupări ale binelui și răului (primul fiind un alter ego al autorului). Farmecul cărții e dat mai ales de cele două prezențe feminine care stăpânesc gândurile și preocupările protagonistului: maioreasa, o frumoasă și orgolioasă văduvă, și Irinel Grecescu, o serafică poetă, pictoriță și compozitoare, în creionarea căreia autorul a pornit de la datele biografice ale Iuliei Hasdeu. Iubirea pentru ele închipuie forme diferite ale aspirației către ideal. De altfel, femeia, obiect de idealizare și adorație, e înzestrată cu o aură de mister
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
1941), scrise cu nerv și fantezie interpretativă pe baza unui material documentar vast. Cel puțin Scânteitoarea viață a Iuliei Hasdeu e un veritabil document în sine, datorită preluării unor informații și mărturii orale de la cei care au cunoscut-o pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul, Iași, 1926; Iconița Zorinei, București, 1931; Destăinuirile colonelului Mihu, București, 1934; Sfânta dreptate, București, 1936; Catrinel, București, 1937; Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu, București, 1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
MÂȘLEA, Ana (3.II.1938, Suceveni, j. Galați - 30.XII.1980, Iași), poetă. Este fiica Ilenei și a lui Nicolae Grigore Mâșlea, diriginte de poștă. Începe învățătura în comuna natală și o continuă la Galați, la Liceul Sanitar. Venirea în Iași, ca studentă a Facultății de Istorie și Filosofie, îi oferă prilejul de
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
folcloric. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața studențească” ș.a. Debutează în 1959, cu versuri, la ziarul „Viața nouă” din Galați. Figurează cu un grupaj de poeme în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Cele trei volume antume ale poetei - Fructul apei (1969), Ziua dragostei (1972), În așteptarea zăpezilor (1978) -, precum și culegerea Crinul (1984), apărută postum, dezvăluie o sensibilitate ce își găsește modalitatea optimă de expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă să mascheze
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă să mascheze emoția pură prin anumite formule lirice, restrictive din punctul ei de vedere. Din acest motiv, este în dezacord cu câteva tendințe importante ale literaturii române postbelice. Poeta prețuiește rostirea simplă, muzicalitatea limbajului și claritatea viziunii: „E vară-n câmpie, e vară la munte/ simt cum îmi trec prepelițe sub frunte,/ cu-arome de grâu și miresme de faguri./ Greierii-și cântă-nnoptările-n praguri./ Se sparge ulciorul cu vinul
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
speranță și al singurătății. M. nu se simte pregătită să părăsească această lume: „Hai, mai lasă-mi încă o vară/ să uit iarba rea și-amară,/ să mă-nvăț cu luciul morții/ pe câmpia verde-a sorții”. Din cauza dispariției premature, poeta nu a reușit să se împlinească pe măsura talentului ei autentic, recunoscut de majoritatea criticilor. SCRIERI: Fructul apei, București, 1969; Ziua dragostei, Iași, 1972; În așteptarea zăpezilor, Iași, 1978; Crinul, Iași, 1984. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 345-346; Daniel
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
, Felicia (17.XII.1928, Bicazu Ardelean, j. Neamț), poetă și prozatoare. Este fiica Ecaterinei (n. Rogin) și a lui Aurel Crișan, inginer geometru. Face școala primară în Vânători- Neamț, liceul la Piatra Neamț, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Va absolvi Facultatea de Filosofie, secția ziaristică (1955) și Facultatea de Filologie
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
MĂLĂNCIOIU, Ileana (23.I.1940, Godeni, j. Argeș), poetă, eseistă și publicistă. Este fiica Elenei (n. Dumitrache) și al lui Petre Mălăncioiu, țărani. A absolvit liceul din Câmpulung (1957) și Școala Tehnică Financiară din București (1960). Este licențiată a Facultății de Filosofie a Universității din București (1968). Își ia
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
crin se luminează visând. // Se preface numai că e piatră albă / Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-ți fie frică, / De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă, / O pojghiță de gheață se ridică” (Să bem vinul de nuntă). Poeta regăsește simplitatea și directețea din versurile de debut, acum cu o tendință spre abstractizare și obiectivare, în câteva panouri alegorice ce par tablouri chagalliene. Ardere de tot (1976) este un volum de tranziție, mai monoton, în care emoția se convenționalizează
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
, Liana (11.II.1923, Charlottenburg, Germania - 25.VII.2002, Tel Aviv), prozatoare și poetă. Este fiica Melei și a lui Max Hermann Maxy, pictor. A absolvit Colegiul „Onescu” pentru studenți evrei, secția litere și filosofie (1944) și Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1962). Intră devreme
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea violet, aleasă ca titlu pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care poeta o transcrie făcând apel la modulații noi. Trăsătura definitorie a liricii este impetuozitatea, frenezia cu care autoarea își trece în vers trăirile. Combinația de fascinație și luciditate, temperamentul, modul trăirii în iubire au făcut ca poezia ei să fie comparată
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
, Adriana (31.V.1938, Craiova), istoric și critic literar, prozatoare și poetă. Este fiica Mariei (n. Cernătescu), profesoară, și a lui Aurelian Iliescu, jurist. Urmează Liceul „Frații Buzești” din Craiova și Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1960. Profesoară în învățământul mediu, funcționează o vreme ca redactor
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
, Kira (22.IX.1948, Bașkioi, azi Nicolae Bălcescu, j. Tulcea), poetă. Părinții, Maria (n. Caracota) și Sima Iorgovan, funcționar, sunt aromâni originari din Curtova, localitate bulgărească în Munții Rodopi, și, prin bunici, din Kavala, port grecesc la Marea Egee. I. învață mai întâi în satul natal, urmează Liceul „Matei Basarab” din București
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
învață mai întâi în satul natal, urmează Liceul „Matei Basarab” din București (1962-1966), tot aici absolvind în 1971 Facultatea de Limba și Literatura Română. Lucrează ca redactor la Editura Minerva până în 1985, când se stabilește în Germania. I. este prima poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit, cum spune poeta, de „părințâli” ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumusețea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură și-o dă însă în lirica erotică: „Steaua mea cu steaua ta / T-ună apă ș-dânăsea. // Ocliu-a meu cu ocliu-a tău / Aidzea
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
Energie și vitalitate românească, București, 1941; Omenie românească, București, 1941; Natură și sens popular românesc, Iași, 1942; Sulla poesia popolare italiană, Iași, 1942; Vită e poesia popolare romena, București, 1943; Bălcescu, precursore del socialismo romeno, Palermo, 1946; Tudor Arghezi, îl poeta „delle sette fronti”, Palermo, 1946; „Miorița” o Îl canto della fusione con la natură, Napoli, 1958; Umanesimo romeno, Trapani, 1967; Conversazioni critiche, I, Palermo-Roma, 1967. Culegeri: Așa cântat! Cântece populare istroromane - Cânți popolari istroromeni, Susnevița-Jeiăn, 1936; Grâi și băsmuire cirebiră
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
, Antoaneta (15.VII.1948, Oradea), prozatoare și poetă. Este fiica Minei (n. Nițescu) și a lui Antonie Bica, profesori de limbi străine. A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1966), după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, încheiate în 1972
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
sau franceze. Scrierile sale se circumscriu predominant ariei de popularizare a fenomenului cultural românesc. SCRIERI: Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografică italiană del Cinquecento, București, 1929; L’Italia e gli inizi del teatro dramatico musicale romeno, Livorno, 1929; Îl poeta Giorgio Asachi în Italia, Livorno, 1930; Îl viaggiatore transilvano Ion Codru Drăgușanu e l’Italia, Romă, 1930; Îl mazziniano romeno N. Bălcescu, Romă, 1930; Lo scrittore romeno Aron Densușianu e l’Italia, Napoli, 1936; La stampa periodica romeno-italiana în România
ISOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287625_a_288954]
-
, Elisabeta (8.VII.1941, București), poetă și prozatoare. Este fiica scriitorilor Magda Isanos și Eusebiu Camilar. După absolvirea, în 1965, a Facultății de Limba și Literatura Franceză din cadrul Universității din București, a profesat în învățământul secundar. A debutat cu un grupaj de versuri în „Iașul literar
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
cu un grupaj de versuri în „Iașul literar” (1964), prima ei carte fiind volumul de poezii Orașe nostalgice, apărut în 1969. A colaborat la revistele „Ateneu”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Sinteze” (Bacău), „Bucovina literară” (Suceava) și „Europoésie” (Franța). Remarcabilă poetă și prozatoare, având, paradoxal, neșansa de a fi fost unica fiică a unor cunoscuți scriitori, I. s-a impus târziu în peisajul literar contemporan. Deși numele său a fost alăturat de al câtorva dintre cele mai prestigioase poete (Ana Blandiana
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
Franța). Remarcabilă poetă și prozatoare, având, paradoxal, neșansa de a fi fost unica fiică a unor cunoscuți scriitori, I. s-a impus târziu în peisajul literar contemporan. Deși numele său a fost alăturat de al câtorva dintre cele mai prestigioase poete (Ana Blandiana, Constanța Buzea, Ileana Mălăncioiu), deși pentru mulți comentatori proza semnată de ea a constituit o adevărată revelație, totuși faima părinților a frânat, în loc să faciliteze, valorizarea creației sale la adevărații parametri. În plus, o modestie ieșită din comun, o
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
a frânat, în loc să faciliteze, valorizarea creației sale la adevărații parametri. În plus, o modestie ieșită din comun, o discreție rar întâlnită în breasla scriitoricească au făcut să se vorbească puțin (uneori chiar deloc) despre unele dintre cărțile sale. De altfel, poeta însăși își recunoaște „vina”: „De multe ori, când totul sună bine/când jocu-i câștigat, mă-ntorc și fug;/ văzându-mă-n oglinzi, mă tem de mine,/ ca vreascul care-a nimerit în rug” (Viață). Dacă s-a spus că în
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
culturală pe care o reprezenta începea să fie depășită. Ca traducător, H.-R. a manifestat de la început preferința pentru poezie și epopee. În tinerețe a tradus fragmente, nepublicate, din poemele lui Hesiod (Operele și zilele și Theogonia) și din lirica poetei Sappho. El are meritul de a fi introdus la noi, prin culegeri cuprinzătoare, poezia lui Lamartine și Byron, deși nu avea afinități cu lirismul delicat al primilor poeți romantici. Din literatura clasică franceză și din cea a Luminilor a ales
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
ISANOS, Magda (17.IV.1916, Iași - 17.XI.1944, București), poetă. Este fiica Elisabetei (n. Bălan) și a lui Mihail Isanos, medici. Transilvănean din părțile Sibiului, bunicul pe linie paternă, Iosif Santa, căsătorindu-se cu o grecoaică - descendentă din negustori veniți din insula Samos -, își va spune Isanos. Bunicul pe linie
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]