KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...219 220 221 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri iar; trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine eram absolut singuri, ca pe o insulă gălbuie de lumină electrică într-o mare agitată de întuneric. — Nu știu exact ce e, continuă el. Își proptise mâinile micuțe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de la micul-dejun, își făcea apariția Dan, exact cum l-am descris mai devreme. Însă, după aceea, Carol își pierduse răbdarea. Fie dacă nu se schimbase cumva caracterul sesiunilor de băut ale lui Dan cu prietenii. E greu de spus de unde pornise totul. Evident că tocmai asta a alimentat fricțiunile dintre cei doi. Carol se lăsase ea însăși de Băutură (cu B mare) și nu a mai tolerat Amicii pe canapea. Dimineața stătea țeapănă în pat, în timp ce Dan, în baia alăturată, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan, cu mâinile-i stângace, nu se obosise vreodată să descopere locul acesta și nici nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin, care pândește în tapițeria moale. Mâna lui Carol o porni în jos, prin pădurea ce o acoperea, condamnată fiind la o rută de zbor acceptabilă din punct de vedere social. Degetele mici își luaseră avânt pentru a se afunda în materia fertilă. Însă în locul acela, pipăind fiecare centimetru și măsurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par mult mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un deget porni spre sud, spre vagin, iar celălalt o luă spre nord, spre clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut, Carol a rămas întinsă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă. — Da, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să apuc să-mi dau seama despre ce vorbea, o mână mă trase de poala hainei. — Hai, stai jos! Vreau să-ți spun și restul poveștii. M-am supus. Impiegatul închise ușa, fluieratul izbucni și se stinse, iar trenul o porni din nou prin întunericul din jur. În mine se schimbase ceva. Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile lui se zbăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
asta suna ca un edict din Brobdingnag. Bull o atinse din nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze. Așa că se urcă în mașină, ieși din spatele magazinelor și o porni spre Archway. Haideți, dar, să-l lăsăm pe Bull, protagonistul nostru, să-și continue drumul spre Teba lui personală. E deja încătușat într-o zonă stereoscopică, unde nu e nevoie decât de o schimbare de perspectivă pentru ca liberului arbitru să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Naomi. Ce puțin îmi trebuie ca să fiu fericită, se gândi, disprețuindu-se pe drept cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove. Alan Margoulies era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile conștiincioase, de altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe niște saci plini cu lichid. „Cristoase, e o arsură“, conchisese el imediat. O arsură care pulsa, deja infectată. Pornind de la această nouă ipoteză, Bull începu să caute și cauza. Își cercetă mintea tulburată în căutarea unor informații legate de seara din ajun. După ce își terminase treaba la birou, Bull se dusese să se vadă cu niște colegi de rugby

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni spre bar să mai ia un Pils. Și apoi s-a mai dus după un Pils, și încă un Pils și încă un Pils. Asta până când nici n-a mai băgat de seamă că, pur și simplu, Razza Rob nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru a porni motorul, dar mintea nu i se limpezi. Trecu de părculeț, încercând să identifice în scenariul serii precedente momentul când ar fi putut să fie atât de beat încât să nu observe că se arsese la picior. Să fi fost de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în interiorul piciorului. Punctul acela ciudat se afla cam cu opt inchi mai sus de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
orice caz, o va elimina într-un fel sau altul. Apoi se ridică și, trântind la loc numărul fără copertă din Country Life în care își căutase un loc de convalescență potrivit, dădu din cap în direcția recepționerei și o porni mai departe. Deși acoperișul Centrului de Sănătate Grove era unul piramidal, cea mai mare parte a clădirii era circulară. Departamentul administrativ, zona recepției, sălile de tratament și biroul asistentelor se aflau în mijlocul clădirii, iar cabinetele diferiților medici generaliști care lucrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
s Inn în căutarea unui loc de parcare și, în acest timp, izbutise să se ia la harță de două ori cu același taximetrist chel și belicos. Reușise în cele din urmă să găsească un loc cu staționare limitată și pornise pe Grays Inn Road către birourile Get Out!. Ziua de primăvară se înseninase, iar norii se îngrămădeau spre Sveningen, lăsând Londra curată și strălucitoare sub un cer înalt și albastru. Bull urcase încet pe scări, simțind efectul benzilor adezive pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre Razza Rob. După cum am spus, Bull era de formație jurnalist sportiv. Și, de fapt (deși asta nu are nici o relevanță pentru povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era în timpul pauzei sale de masă. Restul dimineții, după vizita lui Bull, fusese destul de ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
lui legitimă, care ar fi putut să-i spună că își va uita promisiunea și de data aceasta. Alan se mai gândi o vreme la fiica sa. De fapt, exact atâta vreme câtă îi fusese necesară să găsească și să pornească mașina. Se folosise de această imagine așa cum fac cei mai mulți oameni duplicitari și mânați de impulsuri: pentru a produce un sentiment de vinovăție în locul celui de remușcare. Ieșind cu mașina de pe strada pe care locuia, în drumul său spre High Road

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
gât și acum simțea cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată undeva la stânga lui Naomi, unul mai mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nu reușeau să schimbe traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De acolo pornea și un braț întins, care se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]