5,486 matches
-
ideea că elementul predicativ suplimentar se poate exprima prin interjecții (exemplu: l-a făcut scârța-scârța) sau prin adverbe, întrun exemplu ca: Nu că nu mai milostivă Nu-mi ești nicidecum atunci, Ci te-arăți și împreună L-ale ei sfinte porunci (,,Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., p. 145) Nu trebuie uitat faptul că ,,pot apărea confuzii între elementul predicativ suplimentar și alte părți de propoziție”: * Elementul predicativ suplimentar este foarte apropiat de predicat atât prin conținut , cât și prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
stăpâniri ale unor boieri menționați ca aparținându-le, considerăm că „mănăstirea la gura Bîrlăjiței, unde este Agapie” poate fi localizat pe actualul teritoriu al comunei noastre. Iată mențiunile documentare semnificative: a - Scrisoare de la Vasile Lupu, din anul 1635, prin care poruncește „lui Crîstian vătah” să cerceteze o jalbă a satului Torcești, nepoți lui Bilăiu, pentru „ocină și moșie din Brălădiț (Bîrlovița, I. S.) păr în apa Bîrladului, prin poenile Agapiei [...] pănă în hotarul Umbrăreștilor”; b - Mărturia hotarnică din anul 1777 pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-la 17 martie, de ziua Sfântului Alexăi, -de Ziua Crucii, la 14 septembrie, -de ziua Sfântului Evanghelist Matei, 16 noiembrie, -în ziua de Sfântul Spiridon de la 12 decembrie și -la sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, 18 ianuarie. În același timp, poruncește ispravnicilor ținutului Tecuci să facă cuvenitele publicații în tot cuprinsul ținutului, spre înștiințare de obște, ca oricine să meargă la însemnatele zile de iarmaroace. Într-adevăr, locul era pe atunci potrivit pentru o astfel de întreprindere comercială, dar, după cum rezultă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dumisali Iordachi biv vel vistiernic pentru o moșie a dumnialui, anume Țigănei, la ținutul Tecuciului”. Până la urmă, amândouă moșiile vor trece în stăpânirea domnitorului creditor. În anul 1777, cu câteva luni înainte de tragicul său sfârșit, emite carte domnească prin care poruncește și împuternicește pe dregătorii Costin Negre și Manolache Conachi „să meargă la moșia Torceștii și Țigăneii ce sunt în ținutul Tecuciului, pe apa Bârladului, cari moșii - se explică în document - le-au luat măria sa pentru datorie de la dum/neaei/ vistierniceasa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
face cunoscut în scris Isprăvniciei ținutului Tecuci imputându-i că, venind de la Galați, „trecând pe la podul Drumului Mare ci esti pi apa Bârladului pe moșia Drăgănești”, vede că acesta este necorespunzător traficului și, „în stare a primejdui caii și trăsura”, poruncind „pentru acest predmet (pricină) dregerea acelui pod”. În legătură cu activitatea de modernizare a șoselei naționale din zona noastră, există la filiala Arhivelor Statului din Galați o bogată corespondență, ce conține interesante informații. Mai semnificative pentru noi ni se par a fi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Drăgăneștii, Torceștii, Piscu etc. Dăm câteva exemple de asemenea forme de stăpânire întărite documentar. Pe 13 noiembrie 1662, Eustratie Dabija voievod scrie „la vătamanul și la toți sătenii din sat din Pașcani”, ținutul Bacăului, și le dă știre și le poruncește: „v-am luat de pre seama boiarinului nostru Pătrașco logofăt al treilea și v-am dat pre mâna stăpânu vostru [...], Vasile ceaur, fost hatman, să fiți a/i/ lui precum ați fost și mai înainte și să ascultați de dânsul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stăpânu vostru [...], Vasile ceaur, fost hatman, să fiți a/i/ lui precum ați fost și mai înainte și să ascultați de dânsul întru tot ce va da învățătură” (subl. I. S.). Ceva mai târziu, 5 iulie 1695, Constantin Duca voievod „poruncește vornicelului și tuturor sătenilor din Iugani [...] să ascultați de Ilie Catargiul vistiernic”, căruia i s-a cuvenit acest sat”, moștenire de la socrul său, Iordache Ruset, iar acestuia zestre de la Maria, fiica lui Dabija voievod. Satele de pe teritoriul comunei noastre au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cazuri, atât de numeroase și de grele încât devin asemuitoare valurilor ce se ridică necontenit, amenințând cu înnecarea în greutăți. Astfel se explică de ce documentele aproape au dat consacrare termenului „a nu învălui mai mult”, atunci când, în varii împrejurări, domnii porunceau slujitorilor de stat (boieri) din diferite resorturi executive (globnici, deșugubinari, olăcari, podvodari etc.) să lase în pace „să nu-i învăluiți” pe locuitorii satului cutare (se dă numele satului). Astfel de situații abundă în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului folosim doar două cazuri din același an, 1633. Pe data de 6 noiembrie din anul respectiv, domnitorul Moise Movilă scrie „la starostii de Tecuci și la deșugubinarii și la toți dăbilarii” și le poruncește: „să aveți a lăsa foarte în pace satul Mirăieștii [...] întru nimică să nu-i învăluiți” (subl. n.). O lună mai târziu același domn semnalează cui se cuvine că șoltuzul și pârgarii din Piatra nu respectă cărțile domnești ce le au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deținea și prin care era trebuitor țării la hotarul cu Muntenia. E posibil ca dregătorul, profitând de schimbările din 1711, să nu-și mai fi respectat obligațiile asumate prin zapisul din 1710, iar Nicolae Mavrocordat emite cartea domnească prin care poruncește ca „nimenea să nu fie scutit, nici Ivan căpitanul”. Este demn de subliniat faptul că un dregător cu răspundere la hotarul țării încercând ea eludeze obiceiul, legea țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu deveneau sate locuite de vecini, ci, pur și simplu, se îndatorau să dea a zecea = dijma și să efectueze stăpânului anumite munci gratuite, datorându-i și ascultarea corespunzătoare în tot ce-i va învăța, adică le va cere sau porunci, dar tot după reguli ancestrale adaptate pe parcursul timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]