7,476 matches
-
circa 7 măsuri de-ale noastre, și care trebuie plătită chiar la culesul viilor. Toate celelalte mijloace și mărfuri, pe care trebuie să le aducă din Moldova, pentru satisfacerea nevoilor casnice, sunt supuse unor jumuliri asemănătoare de către vama moldovenească. Această povară a vămii moldovene urmărește intrarea și ieșirea produselor sale până la granița cu Bucovina cezaro-crăiască. Introducerea acestora în țară se supune iarăși taxelor. De exemplu, pentru vinul pe care l-a produs pe propriile domenii și din care cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că ei stăpâneau bine materiile, modalitate de a câștiga în acest fel ceva pentru a putea supraviețui la scoala. La necazurile adunate până atunci, incepand cu evacuarea din 1944, foametea din 1945-1946 și urmările războiului, s-a mai adăugat și povară cotelor obligatorii pe produsele agricole - carne, lapte, lâna și cereale, care storcea lumea satelor și totuși datorită tenacității țăranului bucovinean, satele au început să renască și prin 1948 au reușit să se așeze în vechea matcă. Liniștea a durat foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
noapte, pe la sfârșitul anului școlar, trupele de securitate specializate, au intrat în internat și au ridicat unii elevi din clasele mari, iar alții salvandu-se sărind peste geamuri. Se mai liniștiseră acțiunile împotriva țăranului român,care se luptă acum cu povară cotelor, liniște care a durat până în toamna anului 1952, cănd modificările din conducerea comunistă, au intensificat în mod deosebit, lupta împotriva gospodarilor satelor și a fiilor acestora aflați în școli sau facultăți. În acea toamnă de tristă amintire, foarte mulți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
la îndemâna noastră era rugăciunea. Prin rugăciune am reușit să aducem în prezentul nostru nefericit frânturi de timp pe care le trăiam ca pe o fericire. Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de pace și de frumusețe, acolo între hâdele ziduri ce se transformau miraculos în spațiu binecuvântat. Clipa trăită în timpul rugăciunii în comun se dilata până la infinit, celula se
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care a înțeles cu adevărat viața creștină care e viața întru Hristos, Cel care din dragoste pentru oameni s-a făcut om și s-a jertfit pe cruce: Tu singur, Doamne, le`mplinești pe toate Și porți a Crucii tuturor povară ... Știind că singur nimeni nu și-o poate. Dragostea de neam și țară este ilustrată prin mai multe poezii, dar în mod special în „Căință pentru neamul meu”, iar în înțelegerea sa superioară părintele Ilie Imbrescu realizează că numai calea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Ei trebuie să răspundă urgent, din fuga vieții uneori, la ispitele care-i asaltează. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din cele mai încărcate de povara veacului. Prietenie, iubire, căsătorie sunt abordate fără a ocoli teme precum iubire și senzualitate sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar și cea „albă”, singurătatea și avortul toate sunt tratate cu spontaneitate și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
recunoaște un păcat, nu atâta originar - c’asta-i treaba Bibliei, deci a mitului - dar definitoriu și greu, acela că ați devenit cam de multișor prea mulți, și de a-i accepta consecința, gestul Naturii de a se ușura de povară, adică moartea În condițiile În care știți că mai aveți o șansă. Încerc să intru, nu sub pielea, dar În pielea voastră, și astfel vă aflu și o scuză, chiar dacă seamănă a acuzație: sunteți de fapt egoiști. Să vă mângâi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mamifere desigur, adică sub plapuma voastră, care vă devine astfel tot mai scurtă; acela de a Înghiți „E“-uri În loc de hrană, deși asta Încă n’a ajuns „de leac“, adică nu doar iluzii ba chiar otravă; acela de a purta povara bătrâneților cât puteți mai mult. Dacă ați Întreba Natura, ea v’ar răspunde printr’un singur cuvânt: cumpătare, iar cele trei exemple de luxuri inutile - ah, ce pleonasm! - ar deveni fericire, sănătate și tinerețe fără bătrânețe, așa cum numai În basme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pușca vânătorului. Mă Întreb Îndărătul cărui arbore se va ascunde badea. Vânătorul fiind tot el, prin tot ce-a făcut... „Meridian“, 21 august 2002, ora 12,20 7. Irigație Împrăștiindu-se prin lume, mai mult, acoperind-o cu o povară tot mai grea și generală, omul avea nevoie de asigurarea logisticii. Avea plante selecționate de bine de rău. Și-mi aduc aminte de obiceiul coloniștilor greci care duceau din patrie și o mână de pământ dar și un pumn de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care activiștii nu se puteau prezenta în număr mic, veneau în efective mari, probabil și-n virtutea unei intimidări, știută fiind la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
statuează principiile intimității și demnității personale. Acum însă, după atâția ani, simt că-mi pare rău. Cred că puteam face ambele lucruri în mod sincron. Uneori însă amintirile rămân ușor rănite de pripeala deciziilor noastre de atunci și ducem această „povară a gestului incomplet” toată viața. Dintre toate colegele mele de facultate, cu Dana am păstrat o legătură viabilă, poate și pentru că distanța geografică în sine este mică, iar întâlnirile noastre se accesează mult mai rapid. Ea îmi cunoaște toate frământările
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-l opreau pe om în loc să le asculte și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ai văzut ce specii de brazi cresc aici. Simt mirosul lămâilor, portocalelor, bananelor din fructiere. ─ Nu-i totuna. Se bucură de fulgii argintii de zăpadă care-și răcoresc obrajii și de priveliștea ce ți-o oferă crengile pomilor încărcate cu povara lor. Ei! ce să-ți spun, că noi tremurăm de frig când nu avem căldură în casă. Beneficiază de clima blândă mediteraniană, în schimb sunt vitregiți de a nu se bucura de unele frumuseți ale iernii. La ei, probabil iarna
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe de o parte, și autoritățile, pe de altă parte, au acuzat-o pe proprietară, ajungându-se până la proces. Pentru a nu fi socotită vinovată de ruinarea casei de la Ipotești, municipalitatea botoșăneană a transferat întreaga vină în seama Mariei Papadopol, povară pe care ea a purtat-o cu stoicism toată viața. Revenind la vara anului 1924: în mijlocul lui Cuptor scrie Revista Moldovei, care apărea atunci în Botoșani a fost mare mișcare în orașul nostru, pentru proprietarii moșiei Ipotești, hotărâți să refacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până la confuzie. Melancolia este un dat nativ cu care coboară chiar eul poetic din cer, odată cu harul divin și inexplicabil al creației. Lui Eminescu i s-au dat în așa măsură amândouă, încât le va resimți ca pe o adevărată povară; rămânând pururi tânăr 116, el persistă în imaginea posterității, tinzându-și dreapta în deșert 117... Crepusculul, evanescența premerg celor descrise mai sus, așa cum se aleargă în tradiția populară soarele cu luna: O, ceas al tainei, asfințit de sară118 este timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
început să se cristalizeze în anii copilăriei, atunci când s-au format bazele structurii sale sufletești; tot atunci se presupune că poetul și-a distrus primele creații, tocmai pentru că erau presărate cu prea evidentă culoare locală. Purtând în propria-i structură povara grea a geniului, Eminescu a simțit în mod firesc nevoia "să ascundă" cât mai adânc în creațiile sale orice urmă concretă a toponimelor dar nu numai legate de spațiul ipoteștean. Multe dintre manuscrise dezvăluie însă cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și acela de regretul că tinerețea s-a dus și nu se va mai întoarce vreodată: Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?167 Amarul maturității îl sugrumă, îl resimte ca pe-o povară, din care nici iubita (nu iubirea!) nu-l mai poate scoate: "Mâni vom fi cum vei pretinde,/ Dar cum sunt mă lasă azi."// Astfel lupt cu-a ta mustrare/ Ceasuri, zile, săptămâni,/ Și mereu a mea-ndreptare/ O amân de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în marginea banalului". Voiculescu: scrieri "searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată și umilitoare, narativitatea lui destrămată în paranteze interminabile (...) erudiție inutilă, livrată lent și vărsată vrac". Noica: "exagerări simpatice, naivități savante, extrapolări confuze, incitante și strălucitoare, nu au rămas din păcate în zona interesantă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de câte ori au venit la mine, n-au plecat cu mâna goală. Noroc că de copil am fost o chibzuită și m-am învățat să-mi strâng și să am totul, iar acum plec din lume fericită că n-am fost povara cuiva, că n-am ajuns din milă în cămin, ci din merit, de munca și zbuciumul meu. Că văd multe neajunsuri la mulți dintre cei din cămin, iar eu nu pot ridica ochii înaintea lui Dumnezeu de cum m-a ajutat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
grijă de mine. Or fi dorit să stau cu ei, să-mi vândă casa și ce-aș fi făcut din viață ?. Până acum trei luni nu mi-am vândut căsuța, nu m-am dus la copii, ca să nu le fiu povară și când s-ar sătura de mine ei să mă dea afară. Dar și din alte motive, și ne punea o dată cu versurile ei, poezia lui Grigore Vieru (14 februarie 1935-18 ianuarie 2009) : Casa părintească Ascultați-mă, surori, pe mine, Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ne-am dus viața singurătății în parte, că, plecând prin străini, fiecare în parte, am simțit singurătatea, neputându-ne ajuta unul cu altul, dar nu ne-a copleșit, fiecare având lipsurile lui, și-au creat familii și n-au devenit povara cuiva. Singuri a trebuit să luptăm și să fim un Eu, simțind fiecare că am realizat ceva, numai că, atunci când trebuia să ne bucurăm de viața noastră, fiecare, pe rând, a plecat în lumea întunecată sau poate luminoasă, ca și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dintre ei. Vine vremea odată, cine știe cum și din ce cauză, ca bătrânul, bolnav și cu diferite pretenții, nu mai e dorit de ai lui și e adus aici. Acum, copiii ca și nepoții, au diferite ocupații, bătrânii le devin o povară de îngrijit, iar societatea sau chiar anumite instituții - spitale, biserici sau mânăstiri, chiar persoane fizice, preoți, călugări, medici cu suflet mare, obișnuiți sau deprinși cu fapte de caritate, iau asupra lor suportarea în parte sau în total a îngrijirii omului
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fetele noastre. Sunt foarte mulți care nu au nici un venit, nu au pe nimeni, unii din cauza bolilor, alții care nu i-au ajutat capul că facă ceva util, alții din lenevie să nu aibă nici un fel de răspundere, toți cad povară pe spatele celor care s- au trudit sau manifestă filantropia. Odată intrat în cămin, trebuie să te adaptezi condițiilor, îl lași pe fiecare în parte să gândească și să acționeze cum vrea el. El se bucură de orice tratament și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
deschis femeii noi domenii de muncă, i-a făcut în același timp viața foarte grea, deoarece a aruncat-o în luptă pentru concurență. Ca soție, ca mamă, măritată sau nu, divorțată sau văduvă, femeia poartă adesea, nu numai propria ei povară, dar și pe aceea a întreținerii familiei, când trebuie să muncească pentru soț, bolnav sau bețiv, pentru copii, pentru frați și surori, pentru părinți vârstnici". Gertrud, de ce credeți am cutezat s-o întreb că în Suedia numărul celor divorțați este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se completează și consolidează întreaga osatură a vieții, până la moarte. De ce, oare, cu cât trec anii, oriunde și oricând, ne visăm mereu acasă, acolo unde am copilărit? Erich Beck se simte el însuși dator să se mărturisească despre această dulce povară a copilăriei: într-o scrisoare din 19 ianuarie 2005, reamintindu-și de ultima sa vizită la Suceava, când a primit înalta distincție în Aula Magna a Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava, nu se poate stăpâni să nu scrie: Ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]