6,037 matches
-
în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-o zi de vară o îngrijise pe sclava preferată a lui Otho, care fusese un guvernator înțelept vreme de treisprezece ani, iar acum era la Roma, cu Galba. Își imagină că se oprește în înaltul cerului și contemplă tot Imperiul ce se întindea sub el, acolo jos, până în provinciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greu. Arătă spre a treia statuie. — Secutor... vezi? Acestea au fost armele lui Titus. A luptat de treizeci și două de ori și de fiecare dată a ieșit învingător. Valerius se întoarse brusc. Armele lui Titus! Manteus oftă. — Era gladiatorul preferat al lui Vitellius. Titus a fugit de la Ludi când ne aflam la Colonia Agrippinensium. Vitellius l-a căutat multă vreme. De când am meseria asta... Mă rog, Titus a fost singurul gladiator fugit care nu a mai fost găsit. Singurul! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzură tăcuți de treabă. Cei care îl ajutau pe bucătarul-șef erau speriați de parcă ar fi intrat în cușca unui tigru înfometat. Listarius se uita pe rând la ei, în timp ce prăjea un amestec de bobi și măruntaie de oaie, mâncarea preferată a împăratului, pe care venise să o comande însuși Asiaticus, amantul lui Vitellius. Adăugă niște condimente din săculețul pe care îl purta la brâu și începu să amestece. — Ce deosebire e între discuțiile pe care le auzeam în bucătărie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe jumătate leu. Sica: sabie scurtă; era totuși mai lungă decât un pumnal. Arma predilectă a gladiatorilor, deoarece este rezistentă și ușor de mânuit. Fiind ușoară și având dimensiuni reduse, poate fi ascunsă sub haine și de aceea este arma preferată a sicarilor, al căror nume provine din acest termen. Statuia Victoriei: statuia Victoriei a fost donată Romei în anul 216 î.Hr. de regele Gerone din Siracusa. Era în întregime din aur și a fost așezată pe Capitoliu. Suflet: credința într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
eu o prefer totuși pe Olga Tudorache, exclusiv În rolul lui Betty); fuseseră colegi la Actor’s Studio, apoi parteneri În nenumărate filme (să nu amintim aici decît Lunga vară fierbinte), pentru ca, Într-un final previzibil, Joanne să ajungă protagonista preferată a filmelor soțului printre altele, Rachel, Rachel 1968; Efectul respectiv asupra razelor să le zicem gama asupra vîzdoagei omului căzut din lună Într-o regiune umedă 1972; Cutia umbrelor 1980 și, mai ales, Menajeria de sticlă de-acum doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Peter O’Toole. La vremea aceea (1967), filmul lui Anatole Litvak mi-a plăcut. În memorie mi-a rămas fotografia acelui ucigaș blond, elegant și sordid ca moartea, probabil știa pe de rost concertul lui Ceaikovski, unul dintre actorii mei preferați pînă ce am văzut, recent, cu mare Întîrziere, mult lăudatul Lawrence of Arabia, unde joacă mai halucinant decît orice general maniac din toate timpurile și toate filmele, mai ales cînd Își pune basmaua albă pe cap și zîmbetul idiot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timp... Trebuia de mult să mă cauți, și să vii să mă vezi. Ai fi fost astăzi celebră... - Vă mulțumesc, Maestre, șopti Maria, ștergîndu-și sfioasă lacrimile cu podul palmei. - Nu vrei să mai cânți ceva? Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vesele? Asta nu-i părerea mea, să știi. Mama zice că tot ce scrii tu e morbid. — PĂi a fost prea morbid pentru St. Nicholas. N-au spus nimic. Dar nu le-a plăcut. — Dar St. Nicholas este almanahul nostru preferat. — Știu, spuse Nick. Dar se pare că-s deja prea morbid pentru ei. Și nici măcar nu m-am maturizat. — CÎnd se maturizează un bărbat? CÎnd se căsĂtorește? — Nu. PÎnă să fii matur te trimit la școala de corecție. După ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trebuie să spăl prea multe rufevase și să tot fac ordineșimâncare, îmi trântește : „Dar ai ales să fii mamă! Vrei să fii mamă sau scriitoare ?“. Copilului i-ar fi fost milă... Când eram necăjită sau bolnavă, îmi aducea jucăriile ei preferate, le punea în jurul capului meu, pe inimă, să mă facă ele bine, căci jucăriile sunt și magice. Ar fi trebuit să notez tot, s-o înregistrez pe Danda, dar n-aveam pe atunci decât un aparat vechi și greu de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
sigură că, oriunde am fost, am văzut cu adevărat cum se produce magia acestui anotimp minunat și, mai ales, am aflat cum se produce un basm al iernii. După toate aceste întâmplări nu cred că mai pot alege un anotimp preferat. Chiar dacă afară este iarnă, în mintea și sufletul meu sunt prezente și celelalte anotimpuri. Asta înseamnă de fapt magia anotimpurilor: să fii fermecat de fiecare anotimp, însă să le porți în suflet pe toate, deoarece, decât să îți fie mereu
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris înainte de-a o cunoaște, în fine. Plănuisem s-o urăsc. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
singură... - Țin să fie lângă mine și Olga, simt această nevoie. - Dacă ții tu! îți respect dorința, dar îți repet: fii atentă! Florile care ne apar ca fiind cele mai frumoase au și spini! - Te referi la trandafiri, florile mele preferate, desigur! Dar eu rămân la convingerea că fiind Olga lângă mine în acele momente de mare încercare a vieții, mă voi simți mai liniștită, mai caldă... - Ina, Ina, mai ai câteva luni până atunci, n ar trebui să ai și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cât e ziua de lungă, cum era ca el să facă notă discordantă într-o familie unde munca era ca o religie!? Își rezerva timp pentru copiii din cartier însuflețind jocurile acestora dar acordând și suficient spațiu pentru unele lecturi preferate. Îi plăceau mai ales poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dincolo, ca peste un gard, gândindu-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de porc, condimentate din ajun, ce așteptau în frigider, și cu o salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când totul era aproape gata, Alex deschise ușa și-i înmână soției sale un buchet mare de frezii, florile ei preferate. La scurt timp veni și Mihăiță. Masa decurse în liniște, fiindcă protagoniștii aveau o foame de lup. Ina îi spuse lui Alex, printre altele, că a primit o scrisoare de la Olga în care își plânge soarta. Alex trecu peste spusele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de identificat, privindu-mă În oglinda retrovizoare. I-am zâmbit, cuprinsă brusc de neliniște. Dar momentul a trecut și am continuat să ne Înfulecăm amândoi sandviciurile cu file de curcan În timp ce așteptam blocați În trafic și ascultam CD-ul lui preferat, pe care mie mi se părea că nu e Înregistrat aproape nimic altceva decât glasul unei femei țipând Încontinuu unul și același lucru Într-o limbă necunoscută, totul pe un fel de muzică sitar. Următoarea instrucțiune scrisă de Emily zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
n-a sugerat măcar o dată că ar trebui „să le dăm pur și simplu la cap“, așa că la capitolul ăsta era În regulă. — Sună grozav. Abia aștept să aud poanta. Ce te-a dezumflat? Ți-a spus că jocul lui preferat e Nintendo? — Mai rău, a suspinat ea. — E mai sfrijit ca tine? — Mai rău. Avea o voce de om Înfrânt. — Ce, Doamne iartă-mă, poate fi mai rău de-atât? — Locuiește În Long Island... — Lily! Asta Îl face indezirabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oricărei logici, m-am pomenit că ideea de a-mi petrece următoarele patruzeci și opt de ore Împreună cu familia Îmi face mare plăcere, mai mare decât În toți cei patru ani de când plecasem de acasă. Ziua Recunoștinței era sărbătoarea mea preferată, iar anul acesta eram hotărâtă să mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]