7,270 matches
-
ambele părți. Această afirmație este valabilă în contextul intercultural pentru că adevărata comunicare presupune a ajunge la un acord, prin faptul că mesajul emis de către destinatar primește același sens în momentul receptării lui de către interlocutor. Specific comunicării interculturale este faptul ca protagoniștii ei nu au aceleași referințe culturale sau nu utilizează aceeași limbă. Astfel, când acest proces de cunoaștere prin comunicare este îngreunat apar deseori disensiuni între grupurile de referință, ceea ce numim conflict. În viziunea multora acest lucru înseamnă existența agresivității. Cercetătorii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
neutralității și cu Bernard de Saxa-Weimar, care va primi Alsacia, în schimbul sprijinului său militar. Cardinal al Bisericii romane, Richelieu reunește protestanții din Europa împotriva împăratului catolic, distribuindu-le în schimb pământurile Sfântului Imperiu. Începea acum un lung război, în care "protagoniștii dramei" vor dispare unii după alții. Ferdinand al II-lea va muri în 1637, în timp ce armatele Habsburgilor amenințau Parisul 240. În anii 1637 și 1638 ostilitățile sunt marcate de confuzie și un relativ statu quo. Când se stingeau Richelieu (1642
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
banii sau așteaptă restul. Cu alte cuvinte, un fel de tejghea. În realitate, singura suprafață orizontală era aproximativ la înălțimea genunchiului, și punea foarte bine în valoare ziarele, dar transforma fiecare tranzacție într-un fel de balet stângaci, având ca protagonist clientul cu o singură mână disponibilă, forțat de împrejurări să se aplece. Rezultatul era că o cumpărare obișnuită implica mai mulți pași decât era necesar, deci dura mai mult, ceea ce determina în cele din urmă limitarea numărului tranzacțiilor posibile în timpul
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
o face pe-a șeful. Este un aspect care reprezintă esența imaginii de sine a unui bărbat. Am petrecut sute de ore din viața mea privindu-i pe bărbați cum fac cumpărături în supermagazine. Într-unul din filmulețele mele preferate protagonistul principal era un tătic care-și ducea fetița pe umeri. Când au ajuns la rafturile cu snacksuri, fetița s-a întins către biscuiții în formă de animale. Tăticul cu pricina ia o cutie de pe raft, o deschide și i-o
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
le puteai purta decât în diplomat, acum sunt mici, cu un design plăcut și mult mai potrivite pentru poșetele de mână. Chiar și diferența între modul cum sunt vândute femeilor, spre deosebire de bărbați, este revelatoare. Sunt reclamele de televiziune în care protagonistul bărbat aflat pe terenul de golf, de unde își sună asociații, dar de fapt se distrează de zor cu telefonul - eternul copil cu jucăria după el. În reclamele pentru femei, fiicele cele mici ale unei directoare de companie o fac să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
pentru copii și așa mai departe. Iar cafeneaua din cadrul librăriei a devenit atât de răspândită, încât aproape că este un clișeu. Magazinele de casete video de ce nu sponsorizează organizarea de grupuri de discuție pentru iubitorii de filme, sau întâlniri cu protagoniștii ori scenografii, criticii sau specialiștii în filme? Un magazin de casete video ar putea găzdui un club de fani ai lui Martin Scorsese, care să studieze operele regizorului, asigurându-se astfel că vor avea clienți fideli la închirierea filmelor lui
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a unităților de orice natură sau nivel -, a înscrierii lor în enunț ca indici ai subiectului enunțării"5. În sens larg, lingvistica enunțării are drept scop descrierea "relațiilor care se țes între enunț și diferitele elemente ale cadrului enunțiativ, precum: protagoniștii discursului (emițător și destinatar (i)); situația de comunicare; circumstanțele spațio-temporale; condițiile generale ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
XXI, cap. 1) Aici, trecerea la prezentul narațiunii permite un contrast la două niveluri: pe de o parte, naratorul evocă la perfect simplu actele lui Bonaparte; pe de altă parte, el focalizează mai intens episoadele semnificative, însă secundare, în care protagoniști sunt niște personaje anonime. Efectele de sens legate de acest prezent al narațiunii privesc îndeosebi distanța dintre evenimentele evocate și instanța de enunțare. Efectul tinde să fie când de proximitate (alocutarul are impresia că este martorul evenimentului sau că este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestiri: ne-am putea închipui alte povestiri în care măgarul nu ar fi un "tovarăș" pentru cal. Autorul a separat cu grijă cele două șiruri anaforice. După verbul a avea, din versul 4, el i-a prezentat pe cei doi protagoniști în mod simetric ("Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit"), îi atribuie calului anafora fidelă și păstrează anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea calului rămâne fixă și nu constituie obiectul unei investiri subiective, măgarul fiind anaforizat doar prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vehiculul: cal - mașină; obiectul tranzacției: oi - cărți. Mutații: instrumente de apărare: baltag - stilou, câine - câine de pluș (mascota mașinii); infracțiunea: crima clasică - criminalitatea emoțională generalizată; scopul infracțiunii: furtul obiectului comercial - încetarea producției; restabilirea ordinii: pedepsirea criminalilor - ratarea modelului prin salvarea protagonistului! Două dintre mutații sunt foarte grave. Prima se referă la ceea ce am numit criminalitatea emoțională generalizată. În modernitate, crima ca atare, clasică, probabil restrânsă statistic, a căpătat o formă indirectă, fără autor la vedere, în general cu un autor colectiv
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
adică Adina și Chrisian, Gru- ia nici atâta, nu se simt nicioda- tă deranjați. Se înțelege, însă, că atunci când vizitele sunt din timp anunțate, lucrurile se mo- difică. Nu substanțial, dar oriși- cât... Ca în imaginile de față, în care protagoniști, afară de noi, gazdele, mai sunt Sandrine, Pier- rette, Josiane și Michel, Marie-Christine și Hubert, Carole și Audrè, două din cele cinci fete ale celor doi, și Jacques și Colette. Fără îndoială, încă mulți alți prieteni au trecut, sau mai trec
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
puneau mare preț pe entu- ziasmul meu. Sau, poate, la mijloc era doar lipsa informațiilor. Până la urmă, am ajuns în casa-muzeu a lui Nicolae Popa. Acolo, entuziasm și primire mai ceva decât pentru un conducător de țară agreat. Cei doi protagoniști, Nicolae și Elena Popa, s-au întrecut pe ei înșiși. Liliana, care vorbește curent limba franceză, a dat un adevărat recital privitor la comorile cuprin-se în casa-muzeu. Iar Draga și Damian - artiști plas- tici profesioniști - au prezentat oaspeților frumoasele lor
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu nepărtinire și părăsind teza sumară și greșită, cum că numai trupul e solicitat de alte trupuri ori de pneumă. Limpede e că și înălțimile se simt ispitite de lume și o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. (...) Fiecare protagonist al scenariului trage firește spuza pe turta lui și-și cheamă partenerul în locurile unde se simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă totuși atât de obsedant, încât mult nu lipsește ca fata să se descotorosească
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
studenților ceea ce, probabil, nu le vorbiseră niciodată profesorii lor din Universitate. Apropo de curaj, părintele Micu rememorează o întâlnire avută cu monahul Nicolae, în care acesta îi mărturisește deschis admirația pe care i-o purta lui Churchil, cel care e protagonistul celei de-a treia soluții oferite de Steinhardt în debutul Jurnalului, o soluție a curajului necondiționat. Întrebat fiind alături de care dintre personalitățile ortodoxiei veacului XX l-ar așeza pe Steinhardt, părintele Micu răspunde că "l-aș plasa în vecinătatea unor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
universalistă, ea nu poate, nu are dreptul să ignore nici starea de spirit a națiunii, constituită pe seama atîtor experiențe nefaste, nici temeiurile geopolitice 37. Polemica pe tema naționalismului, în zona amintită, pare mai mult o ceartă de cuvinte, fiindcă nici un protagonist nu neagă opțiunea fundamentală, europenismul ca perspectivă istorică. Diferă însă modalitatea, stilul, cadența integrării. Uniunea Europeană nu poate fi doar un club select, ci o "națiune a națiunilor" (Montesquieu), o realitate complexă, care nu trebuie să anihileze particularismele naționale. Numai în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în acest sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse Spanii" (cea a coroanei Castiliei) în timp ce un altul, adresîndu-se unui cetățean "catalan", recunoaște că "vouă, catalanilor, pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
contes-tatoare a lui Ernest Renan (1823-1892). Din perspectivă germană, acest act marca desăvîrșirea unității naționale. Din punctul de vedere al lui Renan el reprezintă o crimă împotriva voinței altui popor. La prima vedere, nimic nu-l recomandă pe Renan ca protagonist al acestei competiții intelectuale și poli-tice. Specialist în limbile semitice, devenit în timpul celui de-al Doilea Imperiu un fel de lider de opinie, el s-a situat multă vreme printre criticii Revoluției. Prea puțin convins de ideea egalității și a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
presei, în timp record. După replica lui Fănuș Neagu, care a pus pe două coloane pasaje din Principele și pasaje din cărțile cercetate de Eugen Barbu, au urmat, cum era de așteptat, noi "scrisori" către redacția României literare, trimise de către protagoniștii duelului literar. Spectacolul "scrisorilor" din România literară a fost privit însă cu scepticism de anumiți scriitori, care, impresionați de parada culturală a lui Eugen Barbu și Fănuș Neagu, și-au exprimat rezervele în legătură cu această dispută literară. De pildă Romul Munteanu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unduiosul, de zână" mai degrabă eterealizând persoana decât încarnând-o), iubita devine mai degrabă o Donna angelicata, căreia e nevoie să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ultima, a fost o fază ofensivă, prin care se căuta recunoaștere și distincție, până la limita dizolvării grupului și a dispersării membrilor lui. Azi grupul mai există doar în măsura în care sunt evitate conflictele deschise, chiar și atunci când se produc dueluri publice între protagoniști: nimeni n-a găsit de cuviință să-i ia apărarea lui Luca Pițu atunci când Liviu Cangeopol l-a acuzat de colaborare cu Securitatea (undeva în Flacăra Iașului), după cum puțini l-au apărat pe Al. Călinescu atunci când fusese atacat de Luca
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și în tradiția sumeriană (§ 16), Cerul și Pământul erau unite într-un hieros gamos neîntrerupt, până în momentul în care au fost separați de către Su, zeul atmosferei 9. Din unirea lor au venit pe lume Osiris și Isis, Seth și Neftis, protagoniști ai unei drame patetice care ne va reține mai departe. La Hermopolis, în Egiptul Mijlociu, teologii au elaborat o doctrină destul de complexă în jurul Ogdoadei. Grupul de opt zei, cărora li s-a adăugat Ptah. În lacul primordial de la Hermopolis a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la frontieră, ei vor fi asimilați lui Apophis și victoria faraonului va reproduce triumf ui lui Ra. (Această tendință de a traduce viața și istoria în termeni de modele exemplare și categorii este proprie culturilor tradiționale.)22 Faraonul era singurul protagonist al evenimentelor istorice particulare, nerepetabile: campanii militare în diferite țări, victorii împotriva diferitelor popoare etc. Și totuși, când Ramses III și-a construit mormântul, el a reprodus numele orașelor cucerite înscrise pe templul funerar al lui Ramses II. Chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele mai notabile este aceea a "zeului care dispare", în versiunea cea mai cunoscută, protagonistul este Telipinu. Alte texte conferă acest rol tatălui 2 într-o frumoasă rugăciune, regina Puduhepas o identifică pe zeița din Arinna cu Hepat (cf. traducerea lui A, Goetze, ANET, p. 393). Este, totuși, singura mărturie în acest sens; în ritualuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sursele înseși ale vieții (Dragonul simbolizează atât "virtualitatea" și obscuritatea, cât și seceta, suprimarea normelor și moartea). L 46. Kumarbi și suveranitatea De un interes excepțional este ceea ce s-a numit "teogonia" hurrito-hittită13, adică suita de evenimente mitice având ca protagonist pe Kumarbi, "Tatăl Zeilor". Episodul inițial - "regalitatea în Cer" - explică succesiunea primilor zei. La început, Alalu a fost rege și 9 Traducere de A. Goetze, ANET, pp. 125-26; Vieyra, op. Cit., pp. 526 sq. 10 Apollodorus, Bibliotheke, I, 6, 3. 11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este numit "fiul lui Dagon". Acest zeu, al cărui nume înseamnă "sămânță', era venerat în al treilea mileniu în regiunile Eufratului înalt și Mijlociu 26. Totuși, Dagon nu joacă nici un rol în textele mitologice ale Ugaritului, unde Baal este principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu, adică Hadad. El este numit "Cel care călărește pe Nori", "Prinț, Stăpân al Pământului". Unul din epitetele sale este Aliyan, "Puternicul", "Suveranul". El
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]