8,590 matches
-
lîngă intrarea În grădinile colegiului. Javier, pe care, la fel ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin decît un lacheu nedorit, mișuna singur prin grădini și curțile interioare, fără să intre În contact cu nimeni. De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă i-ar fi citit privirile, maică-sa ar fi văzut-o În ele pe fata de lîngă bazin și ar fi aflat ce se petrecea. — Dar pe unde-ai mai umblat, mucos de căcat? — Iartă-mă, mamă. M-am rătăcit. — Tu ești rătăcit din ziua În care te-ai născut. Mulți ani mai tîrziu, ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco Javier Fumero avea să-și aminească de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi citit privirile, maică-sa ar fi văzut-o În ele pe fata de lîngă bazin și ar fi aflat ce se petrecea. — Dar pe unde-ai mai umblat, mucos de căcat? — Iartă-mă, mamă. M-am rătăcit. — Tu ești rătăcit din ziua În care te-ai născut. Mulți ani mai tîrziu, ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco Javier Fumero avea să-și aminească de ziua În care văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acei treisprezece ani de exil la Paris. În semiîntuneric, Julián mi-a spus, În șoaptă, că Penélope era singura femeie pe care o iubise. Într-o noapte de iarnă din anul 1921, Irene Marceau l-a Întîlnit pe Julián Carax rătăcind pe străzi, neînstare să-și amintească nici cum Îl chema și vomînd sînge. N-avea la el decît cîteva monede și cîteva pagini Îndoite, scrise de mînă. Irene le-a citit și a crezut dă dăduse peste un autor faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mărginea la amănunte lipsite de Însemnătate. Mi-a spus că fusese În Franța. Paris, Lyon, Nisa. Din cînd În cînd, soseau scrisori din Franța pe numele lui Laín Coubert. Erau Întotdeauna de la anticari și de la colecționari. Cineva localizase un exemplar rătăcit din operele lui Julián Carax. Atunci, ca un lup, dispărea mai multe zile și se Întorcea, duhnind a ars și a resentimente. În timpul uneia din aceste absențe m-am Întîlnit cu pălărierul Fortuny, care rătăcea prin claustrul catedralei, căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
colecționari. Cineva localizase un exemplar rătăcit din operele lui Julián Carax. Atunci, ca un lup, dispărea mai multe zile și se Întorcea, duhnind a ars și a resentimente. În timpul uneia din aceste absențe m-am Întîlnit cu pălărierul Fortuny, care rătăcea prin claustrul catedralei, căzut pe gînduri. Încă Își amintea ziua cînd, Împreună cu Miquel, mersesem la el să Întrebăm de fiul său Julián, cu doi ani În urmă. M-a condus Într-un colț și mi-a spus, confidențial, că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
breaslă și că e dornic sp Înfrunte noi provocări. Prima și ultima dintre acestea a fost crearea unei edituri pentru reeditarea operelor lui Julián Carax. Din primul volum, conținînd primele trei romane ale sale (recuperate dintr-un set de șpalturi rătăcit Într-un depozit de mobilă al familiei Cabestany), s-au vîndut trei sute patruzeci și două de exemplare, cu multe zeci de mii mai puțin decît succesul anului, o biografie ilustrată a toreadorului El Cordobés. În prezent, Îndeletnicirea de bază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bogdan NEDELCU Rătăceam prin labirint, Singur, Dedal plecase de mult Cu aripi lipite cu ceară Iar Icar, Icar auzisem Că atinsese soarele, Sau poate căzuse, Nu mai știu. Până și Minotaurul murise, Ucis de un străin Venit să-și găsească soție. Și rătăceam
Labirint. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_841]
-
Rătăceam prin labirint, Singur, Dedal plecase de mult Cu aripi lipite cu ceară Iar Icar, Icar auzisem Că atinsese soarele, Sau poate căzuse, Nu mai știu. Până și Minotaurul murise, Ucis de un străin Venit să-și găsească soție. Și rătăceam prin labirint Singur Căutându-mi umbra, numele sau urma ; Firul, firul putrezise și rupt Inutil atârna între colțuri Și-n timpul plictisit și sătul Doar eu rătăceam Căutând un capăt : Capătul vieții mele .
Labirint. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_841]
-
și Minotaurul murise, Ucis de un străin Venit să-și găsească soție. Și rătăceam prin labirint Singur Căutându-mi umbra, numele sau urma ; Firul, firul putrezise și rupt Inutil atârna între colțuri Și-n timpul plictisit și sătul Doar eu rătăceam Căutând un capăt : Capătul vieții mele .
Labirint. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_841]
-
Nu mai sînt și pentru tine, Vremea trece, vremea vine. Vremea trece, lumea minte Cu mult prea multe cuvinte. Ai crezut în ea și tu, Pînă noaptea se-abătu Cu-ntuneric și tăcere. Vremea trece, omul piere. Tu te-ai rătăcit în noapte, De nimic n-ai avut parte. Lumea trece, călătoare, Nu te-ntreabă ce te doare. De trăiești, de nu trăiești, Astăzi ești, mîine nu ești. Ești o mînă de pămînt Aruncată-n ploaie, -n vînt.
Omule trecător. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_860]
-
NICOLAE ANGHELESCU Doamne, sînt plin de păcate, Iarna-n suflet mi se strecoară, Geruri năprasnice mă doboară, Inima pîlpîie stins, abia de mai bate. Mă rătăcesc în ceața cea deasă, Totu-i străin la mine acasă. Viața mi se sparge în cioburi, În trup durerile sapă scorburi. Ridic capul și murmur o rugăciune, Icoana din perete face o minune, Eu mă închin; știu, am să plec
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
singură, dând naștere unui chip strălucitor... Sfârșitul era Întotdeauna un imn apoteotic. După numeroase plecări și Întoarceri, iată că stomatologul ajungea viu și nevătămat (oare totuși cum de nu l-a călcat niciodată un autovehicul, cum de nu s-a rătăcit sau n-a picat În vreo gură de canal deschis?) În patul lui... Sau cum de, hălăduind pe străzi, căzut pradă unor halucinații din ce În ce mai cumplite, În care universul mare se contopea mereu cu cel mic, Învârtindu-se Întruna, Noimann ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și solid. O parte din el curge, o parte calcă liniștit pe stradă... Mathilda, Mathilda... Ochelarii Îi acoperă cearcănele grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La ferestre apar oameni-mâini și oameni-degete. Se aplecă peste balustrade, Îl ating cu vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ca să lase jucării Celor ce sunt buni copii... ILEANA: Vă mai spun și eu, să știți, Că, dacă nu stați cuminți, Moșu1o să se mâhnească Și pe noi să ne-ocolească... EMILIAN: Văd că Moșul întârzie... Poate că s-a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El colindă-ntreaga lume, Peste tot ce vrea găsește... MIHĂIȚĂ: Hai mai bine să cântăm Și pe Moșul să-l rugăm Cât mai repede să vie, Și pe drum să nu-ntârzie! I. Moș CRĂCIUN, bun și drag, Vino te
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Și totuși, ar fi trebui să știu cu câteva minute mai Înainte că ești frate cu Zare Popescu. — Dar, cine știe dacă suntem frați sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din mijlocul uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orașe mari“, iar din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca și el, cunoscuți, consăteni sau din satele Învecinate. Plecat de acasă, și rătăcind organizat pe coclauri străine, el simte Într-adevăr o mare emoție cu ocazia fiecărei Întâlniri de acest fel. Dovada cea mai bună este că azi, după aproape patruzeci de ani, Își mai aduce aminte de ele și le descrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
armele, Roland era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă. Nerăbdător o porni în căutarea gloriei. Intr-o zi pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a zânei lacului și împlinindu-i rugămintea a intrat de viu în acest mormânt și a rămas robit vrajei ce o arunca asupra lui acea nerecunoscătoare creatură și care l-a ținut aici pâmă la capătul zilelor lui. Spiritul lui rătăcește de atunci în jurul acestui loc pe care nu-l va părăsi până-n clipa când ultimul trompet îi va chema pe morți la judewcata de apoi. El răspunde la întrebările celor care se apropie de mormântul lui, unde vei avea poate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iar să gonească toate vietățile ce i se nimereau în cale, fie oameni, fie animale. Uneori el urmărea și căprioare, alteori ataca urși și lupi pe care-i prindea și-i sfâșia 69 cu mâinile goale mâncându-le carnea. A rătăcit astfel din loc în loc, prin Franța, primejduindu-și viața în fel și chip, dar apărat fiind întotdeauna de către o misterrioasă providență. Acum însă îl vom lăsa pe Roland aici pentru o vreme spre a vedea ce s-a mai întâmplat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]