6,870 matches
-
sau aproape, În jurul meu s-a schimbat: regimul politic cu liderii săi, titlurile ziarelor, abundente În faptul divers și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu rareori grosolane, scontând pe efectele cele mai simpliste și extrem de insistente, apariția unor noi corifei sau vedete - mai ales din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era pe nicăieri, aproape, deoarece libertatea este una nu numai formală, afirmată, chiar „legiferată”, ci ea este reală și funcțională când ne intră În reflexe, când legile, oricare ar fi, sunt cu adevărat respectate și aplicate de o majoritate covârșitoare! -, bucuroasă, deci, de „zorii libertății”, lumea și mai ales lumea literară și-a ieșit din țâțâni! Firesc și acest lucru, deoarece se cunoaște natura copilărească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cinică a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Majoritatea acestor „geniali creatori”, care fac parte azi din elita europeană a zonei numită haute-couture, se adaptează cererilor pieței, modei - ei Înșiși servitorii ei! -, gusturilor generațiilor, al fabricanților de materiale etc. Mare parte. Dar... sunt câțiva, puțini, care au un reflex pe dos: În loc să se supună cererii, ofertelor și gusturilor, ei propun, oarecum arbitrar, propriul lor gust, riscând, evident, cu unele colecții, eșecul publicitar sau financiar. Așa procedează un Christian Lacroix sau Yves Saint-Laurent. Sau italianul Versace, martir el Însuși al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost acela și dacă a fost unul de prima mărime. Matei Însă, ca și alți exilați culturali, un Nemoianu de exemplu sau Toma Pavel, au săvârșit, se pare, cu atâta artă și convingere, dificilul proces al adaptării la moravurile și reflexele culturale ale unei țări străine - impresionante, e drept, „complexante”, cum e cazul Statelor Unite ale Americii! -, Încât au făcut tot posibilul de a cita cât mai rar valorile „lăsate În urmă”, numele admirate și sprijinite odată, ca și Întreaga noastră credință și luptă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luptă pentru normalizarea unei culturi, pentru redeșteptarea speranței În mintea și inimile a sute și sute de mii de oameni nu numai În propria lor literatură, dar În existență, pur și simplu! Să fie această „neglijență” sau „uitare” doar un reflex de adaptare sau... nu cumva este vorba de ceva mult mai grav, un lucru care ne interesează pe toți cei care scriem În limba În care ne-am născut: adică de capacitatea noastră, a condeierilor români, clasici, moderni sau contemporani
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toți cei care scriem În limba În care ne-am născut: adică de capacitatea noastră, a condeierilor români, clasici, moderni sau contemporani, de a crea valori cu adevărat universale capabile nu numai de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
condeierilor români, clasici, moderni sau contemporani, de a crea valori cu adevărat universale capabile nu numai de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și principiu al „comuniștilor”, al celor ce conduc treburile În administrație, armată, economie etc. 13 Nu știu, de fapt, cât vor interesa pe unii aceste „amănunte”. Pe cei de peste patruzeci de ani, probabil da, vor obține unele detalii, fapte și reflexe care aveau loc În spatele acelei „cortine” care ascundea lumea noastră, a scriitorilor; vom Înțelege cu toții mai bine ce am trăit. În definitiv, e viața noastră și a nu „reveni” la ea, acum, În libertate și la o anume vârstă, când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive probabil, m-a invitat „numai pe mine!” la o masă pe care a pregătit-o singur și am petrecut o lungă seară În care mi-a declarat că textul meu l-a convins și că, probabil, voi ajunge
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vina pe „foruri”, pe guvernanți, că nu-i promovează pe creatorii reprezentativi și operele lor, indiferent că e vorba de artiști plastici, muzicieni sau literați. Iată câte ceva despre „schimbare”! Despre neputința mea de a mă schimba, de a-mi schimba reflexele și stilul creator, de a-mi uita temele și obsesiile care În tinerețe mi se păreau interesante, majore, și care m-au ajutat să edific unele construcții epice care, sper, nu se vor clătina prea tare cu trecerea timpului. O
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care oamenii, chiar și cei inteligenți și culți, Îl acceptă cu greu. Al sincerității nu „directe”, se’nțelege, ci abia costumată În artă, În tipologie, În ficțiune. Cu atât mai covârșitoare, Însă, mai „destabilizatoare” a nu puține habitudini și reflexe mentale bine așezate. Și iată cum „libertatea” (individuală, creatoare, auto-creată!Ă se poate lega de „sinceritate”! Și cum ambele, de care se face atâta caz, nu au Întotdeauna vreo legătură directă cu ambientul social, cu istoria, societatea sau secolul. Deși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
factori se apropie de realitate, de „opt” sau de „doisprezece”. În ce mă privește - și cer scuze specialiștilor pentru divagațiile și variantele mele! -, ca și Galenus, dar și ca alții, sunt convins că la temelia ființei, a psihologiei și a reflexelor ei de gândire și de reacție, stau, Într-adevăr, temperamentele. Și, cum spuneam, a venit o vreme În care doar, sau În primul rând, sub acest unghi, sub această „lupă” decriptam și Încercam să Înțeleg lucrurile și oamenii; și mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei faimoși, explicîndu-mi mie Însumi de ce, la urma-urmei, „Îmi plac „unii”, iar alții mă lasă oarecum „rece”, deși eram conștient de geniul și Încărcătura excepțională umană a scrierilor lor. Cu titlu de amuzament, voi relata una din definițiile sau din reflexele post-adolescentului care eram, excesiv, se’nțelege, și amuzant - pentru unii. Întrebat de ce Îl prefer pe Dostoievski lui Tolstoi, cu reproșul că pe autorul lui Ivan Ilici nu-l prea am la inimă, răspundeam tranșant: „Cum să nu, la Tolstoi și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin eforturi dificile și, adesea, printr-o mai mult sau mai puțin complicată imitare a altor modele, acceptate și prestigioase. Oamenii (omul socială se tem de tot ceea ce ar aduce o „schimbare” În habitudini și, mai ales, În concepțiile și reflexele mentale sau profesionale, propunând o altă optică asupra lumii, a istoriei sau a valorii. Și, marii, cu adevărat marii creatori, cei ce traversează generațiile și gusturile, mentalitățile, trebuie să facă nu numai dovada unui talent viguros și a unei pregătiri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la moara celor care clamează fără osteneală că Românii suferă de acel sindrom al primitivismului care se exprimă prin incapacitatea de a „continua” - În fond, incapacitatea de a avea și a se baza pe ceea ce numim Tradiție - conservarea dinamică a reflexelor, personalităților și mentalităților care ne-au ajutat „să fim” și să rezistăm timpului și istoriei. Da, libertatea socială ne-a adus și acest „dar otrăvit” de a ne regăsi Încă o dată „la Începuturi”, ce erau, chiar și atunci, la „izvoarele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate calitățile, este, cred, una din formele „ciclice” prin care o societatea civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri” care amenință să devină reflexe de gândire sau de comportament. Astfel, În pedagogie, după secole de autoritarism, uneori excesiv, În școli și În familii, sistemul educațional al Apusului a basculat spre un tip de permisivitate care a creat valuri enorme de catastrofe sociale, psihologice și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei lucidități „de fond”. De parcă, da-da, de parcă am fi fost „trimiși” pe această lume pentru a-i culege roadele miraculoase, acele mere de aur din grădina Hesperidelor, dar am fost „dotați” În același corp și În aceeași minte cu reflexe de a fugi de „ele” În clipa când Întindem mâna să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citat de mine, Nietzsche - citat și Într-o vreme când numele și opera sa erau tabu În cultura comunistă română și prost Înțelese În cea europeană! -, conceptul de voință, dominant și clarificator Într-o lume ca a noastră, impregnată de reflexele unei optici balcanice sau fatalist asiatice. Unitatea, despre care Goethe și alți Înțelepți ai culturii afirmă a fi prima calitate a unui organism viu, dar și a unui fenomen durabil, În felul lui etern. Dacă visăm eternitatea, dacă o „iubim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unui organism viu, dar și a unui fenomen durabil, În felul lui etern. Dacă visăm eternitatea, dacă o „iubim” - O, ich liebe Dich, du, Ewigkeit! -, drumul către „ea” este, cu siguranță, această prima condiție - o unitate de fond a reflexelor noastre, a principiilor noastre, acele puține și directoare, Într-o asemenea măsură Încât, ca să glumim puțin! - să putem fi „recunoscuți” de zeitatea care ar vrea, poate, să ne rețină În memoria ei de platină! Totul, totul ne Îndeamnă și ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel al măștilor și al figurilor hibride, numiți monștri, sau prin Zeii lor care s-au amestecat Întotdeauna, adesea nepoftiți și insolenți, brutali, În destinele „celor de jos”, trăind ei Înșiși, apoi, ca printr-o contagiune sau printr-un firesc „reflex de oglindă”, „boala” muritorilor, boala numită destin! Și, ca și În chestiunea evocată de noi mai sus, În câteva rânduri, a problematicii, În fond, existențe a conceptului de „sens al vieții” - o „realitate” care, ca și un fluture, când e
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numeroase și abia dramatice, nu urmează unui ciclu de existență, ci este totul - Moartea ca singura formă a vieții! Și, oricât ar părea de curios unor minți obișnuite cu procesele clare și „raționale”, destinul unor personaje emblematice - și, printr-un reflex de „oglindă”, destinul, soarta multor viețuitori, deoarece la un „moment dat”, nu mai știm bine cine imită pe cine sau ce! - se clarifică, mai mult sau mai puțin, adesea când este „prea târziu!” Ca... „În viață”, nu-i așa?!... Cei mai mulți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune: chipul tău adevărat pe care nici un om nu ți-l poate descrie, reflexul tău real În oglinzile fixe și mișcătoare ale acestei lumi ce fuge și se mișcă odată cu tine, adevărul - chiar dacă e numai unul de moment, de un ceas, al unei vârste! Deoarece, domnii mei, nu există alt adevăr decât acesta, „vânat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coaste ale Carpaților, Încă uimit - și, adeseori, ca un „copil”, neștiind ce să facă cu uimirea sa! - de Împlinirea acelui vis al unor Spirite singuratice În istoria sa, Unirea celor de o limbă, cei care au strămoși comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale ultimelor decenii, dar și economice sau financiare; Franța, care s-a temut de unirea celor „două Germanii”; Franța, care după căderea imperiului moscovit nu a venit „să ne viziteze” și să-și protejeze unica insulă de francofonie și de reflexe culturale galice Într-un ocean de limbi slave, ea, care face atâtea pentru fostele ei colonii africane. Franța, marea Franță după care, noi, generațiile de peste patruzeci de ani, plângem cu acea tristețe nu Întotdeauna bine mascată, Încercând să ne punem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]