6,667 matches
-
orășel al guelfilor și gibelinilor!) și pe care le ați sfințit cu omenia și cu vigoarea talentului Dv. creator. Cei pe care nu i-a vizitat încă Thanatos și nu sunt țintuiți la pat, vor evoca de bună seamă cu regret în glas, frumusețea anilor fără întoarcere ai tinereții. Noroc că muritorilor le-a fost dat să bea din apa râului Lethe. În ce mă privește, mă preocupă în prezent personalitatea actriței Agatha Bârsescu. În fiecare zi mi se dezvăluie alte
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
o grămadă de cărămizi. Sunt din temelia părții cu etaj unde a stat Nicolae Labiș în gazdă ca elev, la preotul Leonida Gavrilescu. E una din cele 4 gazde fălticenene ale poetului. Azi mai sunt doar două în picioare, spre regretul nostru. Puteți folosi fotografia, cum credeți de cuviință. În fine, vă aduc la cunoștință că profesorul Vasile Popa, cel care la descoperit pe poetul Labiș, are un material inedit, de circa 200 de pagini, privind perioada fălticeneană a lui Labiș
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
precis, au dat telefon băimărenii, solicitând numai pe muzeografa care trebuia să vorbească despre icoane pe sticlă. De ceilalți înscriși pe listă, n au pomenit nici un cuvânt! În aceste condiții, ce să mai fi căutat la Baia Mare? Rămân doar cu regretul că n-am putut ajunge la Cluj, să vă văd, să mai stăm la taclale despre spiritualitatea Fălticenilor. Sunt mișcat de bunăvoința matale. De asemeni, recunoscător pentru articolul de la revistă. Nu știam ce părere aveți despre valoarea documentelor, și despre
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un șerbet și o cafea - tabiet nelipsit - ascult depănânduse amintiri din altă lume. Le notez cu grijă, ca pe niște mărturii de preț, după ce m am convins de autenticitate. Unii din interlocutorii mei se grăbesc spre lumea umbrelor. Rămân cu regretul de-a nu fi fost mai harnic, să-i solicit din vreme! Cutreier aproape zilnic orășelul, în căutarea mărturiilor și-i descopăr noi frumuseți, în haina ce-o schimbă odată cu anotimpurile. Foșnește singuratic, înfiorat de vânt, bradul din fața casei în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
căci până la 70 ani, n-am făcut decât să cânt. Dragă tov. Dimitriu, a fost la mine profesorul Adamachi - prieten și coleg de artă. Mi-a comunicat dorința matale de a vă mai trimite ceva còpii, (sau) originale. Dar spre regret, nu am decât cele expediate de mata după ce ați scos còpii - restul se află la Muzeul Operei Române, București. Am primit însă cartea de care v-am vorbit și pe care o voi trimite în 2-3 zile și D Voastră
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
între oameni! N.B. Mare neajuns am avut pentru faptul că nu v-am cunoscut adresa de la locuința D-stre. De data aceasta, am apelat la Cartea de telefoane și am izbutit. A.A. 8 Gulia-Dolhasca, 1 martie 1994 Stimate domnule Dimitriu, Regret în primul rând că din pricina bătrâneței mele și a timpului nefavorabil, n-am putut sta de vorbă direct, privitor la unele probleme ce mă interesează direct pe mine. În vremea aceasta am avut musafir nepoftit și gripa asiatică. 322 Vreau
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că în ultima Dv. scrisoare mi-ați spus că sunteți amărât în această privință. 443 Doi fii ai artistului, Dumitru (aviator) și Traian (tanchist), au murit pe front, în 1944. Primul s-a prăbușit cu avionul deasupra Iașului. 347 Îl regret f. mult pe Vasilică Popa, cu care am legat prietenie și țineam o permanentă legătură. M-am gândit să vă trimit alăturatul articol despre Băeșu în legătură cu împlinirea a 50 de ani de la moartea lui, cu rugămintea să fie publicat și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și pe care l-am avut permanent în vedere: transformarea Galeriei într-un Centru de cercetare științifică. Până în 1975 adunasem o zestre remarcabilă. Din păcate, în primăvara acelui an a trebuit să mă mut cu serviciul din nou la Suceava. Regretele oficialităților locale după 1989, că mă pierduseră, erau tardive. O istorie a Complexului muzeal Fălticeni scrisă obiectiv, va trebui să descrie această zdrobire a unui destin cultural, soldate cu grave pierderi pentru oraș. Se destrăma rețeaua de relații culturale locale
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
amintiți de viața mea nenorocită. Vă doresc multă sănătate dv. și doamnei. N. Bîrleanu 19 Iași, 7 nov. 1990 Stimate Domnule Dimitriu, Vă rog să mă iertați că răspund așa târziu, ca să vă transmit condoleanțe Dv. și familiei Froicu, cu regretul pentru pierderea ireparabilă și a culturii naționale. Vă rog să-mi mai comunicați dv. evenimentele 496 Posibil că profesorul N. Bîrleanu n-a reținut când i-am spus că am un fiu. 497 Ostracizat sub regimul comunist, N. Bîrleanu și-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dimitriu, A fost o mare și plăcută foarte, surpriza de a-mi trimite volumul Anuar „Suceava”. nu știu cum să ți mulțumesc, cum să mă revanșez. Nu am știut de existența acestui anuar pe care îl găsesc foarte interesant, foarte reușit, cu regretul că nu are un tiraj astfel încât să poată fi cunoscut de cât mai mulți iubitori de istorie. Ca moldovean și fălticenean m-a interesat întotdeauna istoria și în special arheologia ținutului natal. A ajutat la aceasta și profesorul Ciurea cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Cu toate că a fost ales numai de o parte dintre cei prezenți la vot, Președintele ar trebui să ne reprezinte pe toți, să nu dea prilej să se spună prea des: „bine că nu l-am ales!”. Cu o umbră de regret, spun că eu nu mă simt reprezentat de președinte, nu mă simt la adăpost, nici mai sigur, mai cu seamă atunci când face echilibristică pe o sârmă care nu stă bine întinsă, iar dedesubt sunt nisipuri mișcătoare. Cum pot să mă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
față de România, este una din marile prostii ale sfârșitului de secol XX. A permanentiza și mai mult o astfel de stare și-n secolul XXI, este o și mai mare prostie”. Afirmația trebuie luată ca atare, prezintă interes, dar, cu regret, este doar parțial adevărată. Ce-ar fi fost Basarabia fără independență? Ar fi rămas parte a Federației Ruse, în contextul dezintegrării U.R.S.S. S-a spus, mai ales de către adversarii politici ai lui Iliescu, că și recunoașterea independenței Republicii Moldova a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
român, îmbătrânit, fără vlagă, cultivă ceva pe lângă casă, putem zice că țăranul s-a desolidarizat de agricultura care a ținut țara fără subvenții. Recent am fost prin locurile natale, le-am cuprins roată și pot spune cu o umbră de regret că, dacă este lucrat pământul 10%, e mult. Am observat că tufișurile, pădurea înaintează către sat, cotropește câmpurile, altădată cultivate, își reintră în drepturi, stăpână, suverană. Acel mod de viață ancestral, regretat de unii pe la televizor, s-a dus; s-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ce ne aștepta și socoteam că niciodată nu trebuie să intrăm în panică în fața necunoscutului. Aceștia nu au mai vorbit cu noi până când am ajuns la Gherla; s-au retras într-un colț și ne priveau cu ochi disperați mestecând regrete pentru inconștiența noastră. Am ajuns la Gherla abia a doua zi după-amiază. Hrană rece am avut o bucată de turtoi, o feliuță de marmeladă și câte o cană de apă dimineața și seara. Era pentru prima dată când „vizitam” Gherla
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lăsat morți pe câmpul de bătălie, în mâinile lui satan. CAPITOLUL II Din nou la Jilava. Sfârșitul zodiei Țurcanu Revenirea pe locuri cunoscute, chiar dacă nu în împrejurări favorabile, îți creează în suflet o stare aparte, un amestec de nostalgie și regret, de bucurie și durere, de teamă și speranță. Așa mi s-a întâmplat și acum, după debarcarea din dubă, când așteptam la poarta infernului Jilavei suspendat de firul amintirilor, deasupra acestui lăcaș al supliciilor și al morții. Pe drum aproape
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
măsură ca să-și poată scrie disertația fără ajutor. Așa că a trebuit să se transfere la Leipzig, unde nu existau asemenea restricții în vederea obținerii doctoratului. A plecat după cinci luni la Leipzig. Așa cum remarca el: Am plecat de la Berlin fără nici un regret"77. Nu-și pierduse timpul la Berlin, adunînd documente referitoare la istoria României din arhive și biblioteci. A găsit și mai multe la Leipzig, unde Iorga s-a simțit mai bine. Așa cum explica el ulterior: Aici viața era înnăscută, nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe Brătianu să-l înlocuiască. Brătianu l-a întrebat calm: " Știți pe cineva mai bun care i-ar putea lua locul?" Iorga era și mai irațional atunci cînd interpreta greșit unele remarci ale lui Brătianu. Acesta și-a exprimat (chipurile) regretul că nu exista nici o posibilitate de încheiere a unei păci separate. Ulterior, o dată cu înaintarea armatelor germane, Brătianu l-a luat peste picior pe Iorga, întrebîndu-l: Ce părere aveți acum despre șansele unei victorii a Aliaților?" Iorga l-a asigurat că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi intitulată această cronică? Timpul o va dovedi. În clipa de față, când scrierea mea are abia vârsta de o pagină, seamănă mai curând a jurnal decât a memorii. Ei bine, n-are decât să fie un jurnal! Cel mult regret că nu am ținut în trecut un jurnal; câte puncte de reper mi-ar fi furnizat! Dar acum, când cele mai importante evenimente ale vieții mele s-au consumat, nu-mi mai rămân decât „aducerile aminte în liniște netulburată“. Căința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Arbellow, cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată. E adevărat că, într-un fel, a fost unicul interpret al creației mele de dramaturg, și când a murit Wilfred, am încetat să mai scriu. Dar pot afirma, fără regret, că piesele mele aparțin unui trecut apus, și nu le las moștenire nici unei posterități. Au fost un fel de miraje, focuri de artificii. Nu doresc să las în urmă-mi decât ceea ce scriu acum, sau presimt că voi scrie, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am trimis lui Lizzie o scrisoare care era - ce anume? - un soi de încercare, un joc, o tragere la sorți. Un joc serios. Cu Lizzie, m-am pretat întotdeauna la jocuri serioase. Regret oare că i-am expediat scrisoarea? Regret, sau voi regreta? Ei bine, mai întâi, o vorbă despre fată ca atare. Clement Makin a fost, aproape cu certitudine, o mare actriță. Lizzie Scherer, aflată la celălalt capăt al ierarhiei, nu este, aproape cu certitudine, deloc actriță. Dacă Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că mama i-a intuit acest regret (sau poate că față de ea l-a și exprimat), fapt care contribuia la irascibilitatea ei, nu întotdeauna bine strunită, ori de câte ori se pomenea numele lui Abel Arrowby, și, mai ales când, mai târziu, au venit la noi în vizită. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hrănească. Dar îmi făcea plăcere să-mi spun că duce o existență foarte anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o regină a acestei lumi. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ori. — Lizzie e cinstită, tu disprețuiești femeile. Ea ți-a spus asta? — Da. Și gândește despre tine că nu ești serios. Nu mi-o poți lua pe Lizzie, dar poți distruge totul, o poți face să înnebunească de suferință și regret, o poți face să se îndrăgostească din nou de tine în chip disperat, ne poți distruge pe amândoi. — Gilbert, oprește-te. N-am de gând să joc jocul tău și să mă împotmolesc în mocirla ta. N-ai decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
femei frumoase și având o amantă permanentă? O văzuse pe Rosina, e posibil să o fi văzut și pe Lizzie. Brusc mi-a venit altă idee, la fel de dureroasă și de dulceagă: „Poate că nu vrea să mă vadă tocmai din pricina regretelor ei: remușcare, gelozie, îndărătnicia închipuirilor sterile. Nu vrea să se mai gândească la ce-ar fi putut să fie“. O, Doamne, toți acești ani, întreaga noastră viață pe care am fi putut-o petrece împreună! Nu vrea... să reînceapă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care mă puteam folosi. Aceasta m-a făcut să mă gândesc la felul în care arăta Hartley, înfățișarea aceea vag stranie, care-ți dădea impresia că privește dincolo de tine. Din când în când, îmi îngăduisem luxul de a medita asupra regretelor ei. Poate că fusese chinuită de regrete. Dar acum... persoana pe care o iubisem și pe care o iubeam, nu era genul de femeie care să se lase stupid orbită de „faimă“. Așadar, dacă eram în căutarea unor fisuri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]