11,435 matches
-
derulare au fost reduse, situându-se la nivelul a 1,3 milioane ECU în perioada 1975-1978. În această perioadă FSE se concentra în special asupra sprijinirii persoanelor din Europa în vederea dobândirii de noi calificări. Autori precum Cojanu et al. (2004) relevă faptul că ulterior „a devenit evident că expansiunea fondurilor structurale a început să joace din ce în ce mai mult rolul unei monede de schimb în sprijinul continuării procesului de integrare”, fapt exemplificat de autor și pe baza studiilor lui Moravcsik (1999); Hervey (1998
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion, e un spectacol în care textul a devenit, pretextul regizoral al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru) Regizorul Alexa Visarion realizează, în ansamblu, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
DA sau NU, piesa scriitorului Alexandrî Ghelman este scrisă în urma cunoașterii profunde a unei realități... Regizorul Alexa Visarion și scenograful Victtorio Holtier au configurat cu precizie o atmosferă convingătoare încadrată legilor teatrului, reușind acea ședință în care adevărul atunci când se relevă doare și neliniștește. Reușita e deplină. Publicul aplaudă spontan. Nu-i este străină tema. [...]Alexa Visarion a tratat cu atenție derularea reprezentației, evitând orice monotonie, folosind la limita superioară expresivul cadru scenografic și, mai ales, conducând reiguros evoluția fiecărui actor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmă cu 142 de ani, expunându-l într-un eseu scenic propriu, un torent de imagini și un flux de idei, viguros stăpânite prin claritatea viziunii. Condiția tragică a individului Woyzeck (extrem de comentată în abundenta exegeză a operei lui Buchner, relevându-i-se adecvarea și similitudinile cu destinul "omului fără calități", din Europa postbelică) este proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Marcel Bogos, scenograful și Vivi Drăgan Vasile, operatorul, Alexa Visarion ne oferă cu generozitatea marilor artiști, un film de o factură cu totul aparte. [...]Odată înțeles cadrul și resorturile de gândire ale regizorului [...]în investigarea sufletului omenesc [...] filmul ni se relevă ca o operă de primă mărime, originală, deschizătoare de noi orizonturi în creația cinematografică. (Constantin Pivniceru) Filmul este construit pe o permanentă punere în discuție a condiției omului supus greșelii, neputinței sale de a înțelege relația tainică, misterioasă, dintre voința
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Economia gîndită în sensul său redus, moștenit de la școlile neoclasice, apare de acum înainte ca un subansamblu al acestui sistem de referință mai vast care e sistemul viu. În același timp, saturarea progresivă a nevoilor prin bunuri de consum durabile relevă, peste tot unde se produce, că relația stabilită inițial între un "a te simți mai bine" și a "avea mai mult" nu a reprezentat decît un moment din istorie și că, dincolo de un nivel determinat al produsului, semnificația sa e
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ipostaze, „identități“ umane și comportamente diferite, Iona reprezintă „omul în condiția lui umană, în fața vieții și în fața morții“ (Marin Sorescu, Extemporal despre mine). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, prin progresia „dialogului“ conflictual ce relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/ „monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul pragmatic în condiția sa biologică și socială (are o identitate, o familie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, nu prin acumulare de fapte, ci prin progresia „dialogului“ conflictual care relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/„monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-lea poate părea de-a dreptul bizară. Cel de-al doilea răspuns evidențiază, în fond, tot însemnătatea lui Dilthey, dar de astă dată pentru filozofia românească sau cel puțin pentru principalii reprezentanți ai acesteia, Blaga și Noica. Ori mai degrabă, relevă importanța orientării istorist relativiste pe care o ilustrează Dilthey. Spre a sublinia acest aspect dintr-o perspectivă răsturnată, am spune că însăși apropierea numelui său de cel al marilor noștri filozofi constituie dovada însemnătății autorului german pentru cultura română. Precizăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asupra aspectului intrinsec, cu care ne situăm în planul diacronic al filozofiei teoretice. Cercetând manifestările intrafilozofice din secolul al XIX-lea, distingem trei orientări principale: raționalismul universalist, istorismul relativist și pozitivismul. Această schematizare, cu toate riscurile ei11, ne-a fost relevată în primul rând de convergența tipologică a unor construcții filozofice, despre care vom vorbi în continuare; în al doilea rând, ea ne-a fost sugerată de evidentele corespondențe cu cele trei "curente" care domină sub aspect cultural secolul al XIX
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care se fundamentează științele spiritului, cuprinde deopotrivă sentimentul, voința și intelectul. Concluzia lui Hufnagel este aceea că abia "prin intermediul unei teorii a obiectivării devin accesibile cercetării structurile psihice care, odinioară, erau considerate a fi termenul ultim". Logica demonstrației noastre relevă faptul că lucrurile stau exact invers: tocmai "structurile psihice de odinioară" fac posibilă "o teorie a obiectivării". Teza lui Hufnagel este reluată de Andrei Marga. Traducătorul în românește al lui Riedel (adică tocmai al autorului care contestă pentru întâia oară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tradiția galileană" și, respectiv, cea "aristotelică" în investigația științifică, distincție asupra căreia noi am insistat deja (vezi supra notele 63 și 155) evidențiază limpede tocmai această deosebire majoră dintre pozitiviști și hermeneuți. În privința aceluiași aspect metodologic, Riedel schimbă însă accentul, relevând ceea ce are comun Dilthey cu pozitiviștii. El observă că "științele spiritului se constituie ca sistem de discipline contemplativ-comprehensive ce sunt definite analog științelor naturii" (s.n.)160. Noi adăugăm însă că științele spiritului se constituie doar până la un punct după modelul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și până astăzi, stilistic vorbind, o reacție romantică, chiar dacă ceasul istoric al romantismului a trecut"176. "Există legi la fel de determinate pentru dezvoltarea speciei umane, ca și pentru căderea unei pietre", susține Comte 177. Aceasta e tocmai imposibilitatea pe care o relevă Dilthey, care pe linie hermeneutică respinge "monismul metodologic" al pozitiviștilor și susține "specificitatea metodologică a științelor spiritului sau morale"178 (vezi și I, nota 155). Or, Comte nu a putut evita capcana deschisă în calea oricărei filozofii ce-și urmează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai sugestiv în contextul unei paralele cu istorismul. 36 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 10. Pentru întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
focarul valorizărilor și pentru domeniul științific" (Der Sinn..., p. 25). Totodată trebuie să reținem originea conflictuală a experienței etice: Momentul apariției unei trăiri specific etice este întotdeauna conflictul" E. Spranger, Lebensformen, Halle, 1927, p. 283). Înaintea lui Spranger, E. Hammacher relevase faptul că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în expunerea anterioară, ci am preferat să le adunăm la un loc, pentru a le prezenta acum coerent și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom avansa spre miezul problematicii care ne interesează. Așadar, ce relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal în lucruri", ci "ceea ce este în ele unic și incomparabil"44. Coborîrea din atemporalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui însuși, înțelegându-se pe sine ca fapt istoric, ca ființă prinsă într-un Zusammenhang spațio-temporal și cultural. Iar "contextul" este mereu altul și-l antrenează într-o devenire care-i condiționează, la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care acuză precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un reflex al frustrării conceptuale resimțite de ei (vezi II, 2Ab). O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele cercetării istorice și, în plan mai general, ale interogației epistemologice, conștiința istorică nu are un efect inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie o provocare și ne determină să fim activi 107, conducându-ne spre un ideal al creativității. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cultural în cazul lui Dilthey, pe când periodizările de esență (supra)istorist-romantică "trebuie să înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic, ca un tot unitar și rațional", asigurând astfel o continuitate a conținuturilor în cazul lui Hegel. De altfel, am relevat această distincție și-n primul capitol, atunci când am discutat despre metoda tipologizării inductive în contextul unui holism specific, ce-l diferențiază pe Dilthey de romantici prin modul în care este abordat Marele Tot (vezi I, 3E). Citând o semnificativă afirmație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care evidențiază mai pregnant caracterul viziunii lui Dilthey. În conceptul socratico-platonician de "filozofie", Dilthey descoperă "o latură pozitivă" și alta "negativă". În privința celei dintâi, el constată la Socrate și Platon orientarea spre o cunoaștere de tip științific: Aici au fost relevate mai întâi, ca exigențe ale oricărei cunoașteri, valabilitatea universală, precizia, regresia către temeiurile tuturor ipotezelor". În același timp, filozofia stabilește "valorile, regulile și scopurile"; ea este "reflecția spiritului asupra lui însuși sub forma gândirii conceptuale", totul fiind pus în slujba
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prezent"; ignorând trecutul și viitorul, spiritul creator se simte stimulat să acționeze și capătă "siguranță de sine", iar atunci sistemul creat îi apare ca fiind "ceva durabil"167. În schimb, conștiința istorică, la care ajunge "adunând laolaltă toate epocile", îi relevă "relativitatea și vremelnicia inerentă oricărei creații individuale", iar atunci creatorul sesizează precaritatea sistemului său. Această contradicție este mai evidentă decât oricând în "filozofia contemporană", adaugă Dilthey. (Faptul se datorează, credem noi, atât mutațiilor pe care le-am menționat, cât și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai prin aceea că "încearcă să rezolve enigma vieții și a lumii", filozofia se apropie de artă și religie, dar se deosebește de științele particulare, care-și propun scopuri limitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
primul rând în diferite sisteme filozofice, socotite drept simple trepte ascendente în progresul acestuia. În acest sens, ele se vedeau mereu depășite de stadii noi, superioare. Este inutil să mai subliniem aici ideea de continuitate. Totodată, ele erau menite să releve un moment al absolutului, integrat însă într-un context istoric. Căci pentru Hegel, arată Mircea Florian, "filozofia este conștiința de sine a Absolutului, a lui Dumnezeu, este o teofanie". Hegel admitea astfel "o dezvoltare unitară, continuă, liniară a Gândirii, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ibid., II, p. 366. 208 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 10. 209 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 371-372. 210 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 60. 211 Ibid. În același spirit va gândi ulterior și Moritz Schlick. El relevă faptul că metafizica e "imposibilă pentru că pretinde lucruri contradictorii. Dacă metafizicianul ar aspira doar spre trăire, pretenția lui s-ar putea împlini, și anume prin creație literară și artă, prin viața însăși" (apud P. Kampits, op. cit., p. 217 unde capitolul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și ceea ce nouă ni s-a părut nimerit a numi pars pro toto. Cu ajutorul acestor veritabile articulații ale viziunii diltheyene vom căuta să analizăm apoi și semnificațiile celorlalte concepte (Gestalt, Erlebnis, Ausdruck, Verstehen), a căror însemnătate a fost însă deja relevată în mult mai mare măsură de către exegeții autorului. Am socotit necesar să le rezervăm tuturor un capitol separat nu numai dată fiind importanța lor, ci și din pricina faptului că, dacă le-am fi tratat pe parcursul capitolelor precedente, riscam să alterăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]