6,018 matches
-
de către cei pe care-i servea. Ziceai, de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii, reporterii, care treceau pe aici, o alintau, duios și cu delicatețe: mireasa codrilor de miri. Că era și atât de frumoasă, Zâna asta,încât, nu puțini o asemănau cu o stea. Care, de ce să nu recunoaștem, că, chiar strălucea. Nici nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Am învățat să scriu totul. Și am mai învățat și că editorii pot fi niște mari jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
facultatea de jurnalism vor să te transforme într-o cameră de luat vederi. Un profesionist instruit, obiectiv, detașat. Precis, minuțios și atent. Vor să te facă să crezi că știrea și tu, personal, reprezentați întotdeauna două lucruri distincte. Criminalii și reporterii nu se întâlnesc niciodată. Indiferent de subiect, niciodată nu e vorba despre tine. Cel de-al treilea copil la care mă duc este la o fermă, la două ore de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de metri pătrați. Întreg parterul e lambrisat cu lemn de cireș. Atâta liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uiți imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Calea cea mai la îndemână ca să închizi toate ușile în urma ta e să te adâncești în cele mai mici detalii. În fapte. Partea cea mai bună a meseriei de reporter este că te poți ascunde în spatele carnețelului. Totul este, întotdeauna, doar pură investigație. La biblioteca locală, în secțiunea dedicată copiilor, cartea a ajuns înapoi pe raft și așteaptă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. La pagina 27 e o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
afectat. Vă rog să fiți cât mai exact. E o neînțelegere, zic. Nu e vorba de nici o erupție. Nu sun, zic, pentru o acțiune juridică. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Hellen Hoover Boyle. Când spun că sunt reporter la ziar, bărbatul zice: — Îmi pare rău, dar nu avem voie să discutăm despre acest subiect înainte de declanșarea acțiunii în justiție. Sun la clubul de fitness, dar nici ei nu vor să discute. Sun la Treeline Dining Club, care apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
n-ar strica să tacă din gură și să sune el. — Tu ești domnul Fapte Diverse, zice. Ia vezi, zice, că aici nu suntem la pușcărie și nici eu nu sunt curva ta. Chestia asta mă omoară. Nu te faci reporter pentru că știi să ții un secret. Meseria de ziarist însemnă să spui tot. Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect din toate timpurile. Ăsta ar putea să fie sfârșitul mass-mediei. Descântecul ar putea fi molima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel mai rău caz. Se oprește în fața unei garderobe imense cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Bittaker, zis „Clește“, și cu Bill Bonin, zis „Ucigașul de pe autostradă“. La mijloc, aproximativ 126 de victime. Helen Hoover Boyle mă are alături pe mine. — Nu puteam să pun capăt crimelor, i-a spus la un moment dat Bonin unui reporter. De fiecare dată era din ce în ce mai ușor... Nu am cum să nu fiu de acord. E ca un obicei prost. La radio zice că doamna doctor Sara Lowenstein era un înger cu o putere nemaivăzută, mâna însuflețită a lui Dumnezeu, conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cel mai ușor mod de a evita să trăiești e să te mulțumești să observi. Să cauți detaliile. Să relatezi. Să nu te implici. Să-l lași pe Fratele cel Mare să cânte și să danseze în locul tău. Să fii reporter. Martor competent. Un membru recunoscător al publicului. La radio se aude valsul lipit de punk lipit de rock lipit de rap lipit de imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cercetători, ziariști, fundamentaliști care nu mai pot cădea la pace cu dumnezeirea de când M.M. le amenința credința cu privirea ei disprețuitoare și superioară. În sfârșit, iat-o pe Maimuța Makonde pentru prima oară într-o conferință de presă, unde participă reporteri din întreaga lume, răspunzând simultan în toate limbile interlocutorilor, conform regulii că nu putea fi întrebată decât în limba lor maternă. Tot ei traduceau apoi răspunsul într-o limbă de circulație universală, spre a fi înțeles de toate posturile T.V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
minte ultimele momente ale încleștării cu forțele de ordine care ridicaseră un adevărat asediu în jurul lor, de parcă ar fi avut de-a face cu o adevărată cazemată. Un marasm general, sute de gură cască care nu înțelegeau ce se întîmplă, reporteri, cameramani, mașinile Jandarmeriei, Poliției, Pompierilor și Ambulanței aliniate la capătul străzii gata să intervină în caz de catastrofă, un car de televiziune pregătit să intre în direct. Dendé fluturînd o zdeanță albă legată la capătul unui băț, Tîrnăcop rănit la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aprilie 1975 al revistei Playboy: Davis: Nu ai cum să ejaculezi și după aceea să te lupți sau să cânți. Nu poți face asta. Când mă pregătesc să ejaculez, ejaculez. Dar nu pot să ejaculez și după aceea să cânt. Reporterul: Explică mai pe înțelesul tuturor. Davis: Întrebați-l pe Muhammad Ali. Dacă ejaculează, nu poate lupta nici două minute. Pe dracu’, nici pe mine nu m-ar putea lovi. Reporterul: Ai lupta cu Muhammad Ali în condițiile astea, ca să demonstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dar nu pot să ejaculez și după aceea să cânt. Reporterul: Explică mai pe înțelesul tuturor. Davis: Întrebați-l pe Muhammad Ali. Dacă ejaculează, nu poate lupta nici două minute. Pe dracu’, nici pe mine nu m-ar putea lovi. Reporterul: Ai lupta cu Muhammad Ali în condițiile astea, ca să demonstrezi că ai dreptate? Davis: Să fiu al dracului dacă nu m-aș lupta cu el. Dar ar trebui să promită că face sex înainte. Dacă nu face sex, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îmi plac femeile care știu ce vor. Kay zâmbi. — Și mie, dar nu cunosc nici una. Tu ce vrei? M-am uitat prin sală. În jurul ringului erau vreo treizeci-patruzeci de spectatori așezați pe scaune pliante, majoritatea polițiști ieșiți din tură și reporteri, mai toți cu țigara în gură. O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu mi-ai răspuns la întrebare. — Lee și cu mine nu ne culcăm împreună, replică ea, apoi se îndepărtă, lăsându-mă cu ochii holbați în urma ei. • • • Am zăbovit în sala de antrenament încă vreo oră. Spre seară începură să sosească reporteri și cameramani care se îndreptau direct spre ringul din centru, Blanchard și partenerii lui de antrenament, fragili ca niște bibelouri. Nu-mi ieșea din minte replica de rămas-bun a lui Kay Lake, după cum îmi stăruiau în gând și râsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ci ca să urmeze un colegiu. S-a ales cu o diplomă de absolventă a facultății de infracțiuni deosebit de grave. „Am căzut în plasa lui Bobby fiindcă nu aveam încotro s-o apuc“, i-a povestit „Kay“ Lake lui Aggie Underwood, reporter la Herald Express. „Erau încă anii crizei economice și găseai cu greu o slujbă. Mă plimbam în jurul pensiunii oribile unde aveam un pat în care să dorm și așa l-am cunoscut pe Bobby. Mi-a oferit o cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la proces l-am întâlnit pe Lee.“ Lee Blanchard și Kay Lake s-au îndrăgostit unul de altul. „De îndată ce am zărit-o, mi-am dat seama că ea este aleasa inimii mele“, i-a declarat polițistul Blanchard lui Bevo Means, reporter specializat în cazuri penale. „Are frumusețea aceea rebelă după care mă dau în vânt. A avut o viață grea, dar am s-o readuc pe linia de plutire.“ Nici viața lui Lee Blanchard nu a fost lipsită de tragedii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
singurele mâncăruri pe care le puteam băga în gură. Mă consolam cu gândul că am luptat cât de bine am putut și că astfel am rezolvat jumătate din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că trebuie să fie reporteri sau polițiști care vor să mă consoleze, nu răspundeam niciodată. Nu ascultam știrile sportive și nici nu citeam ziarele. Voiam să mă detașez un pic de faima mea locală și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a arestat Fitch de câteva ori pentru vagabondaj pe când lucra în Highland Park și că începuse să-i placă de individ. M-am ținut scai de el la secție, apoi l-am dus fuguța spre mașină printr-o droaie de reporteri, care ne-au asaltat cu întrebări. Când am ajuns acasă, Kay stătea pe verandă. Mi-a fost de ajuns să-i văd fața trasă ca să-mi dau seama că aflase deja. A fugit către Lee și l-a luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public. Te-au sâcâit reporterii? M-am uitat cu atenție la partenerul meu. Părea relaxat, dar surescitat pe dinăuntru, și-și pusese din nou masca de glumeț. M-am ascuns. Tu? — A venit pe la mine Bevo Means și m-a-ntrebat ce-am simțit atunci. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuneți nimănui. Nu le povestiți nevestelor, nu le povestiți iubitelor, nu le povestiți altor colegi. Harry? — Mda, Russ, răspunse Harry Sears, palmând sticla, să n-o vadă șeful. Millard prinse gestul și-și roti privirea în semn de dezgust. — Nici un reporter să nu vadă cadavrul. Voi, fotografilor, faceți-vă pozele acum! Voi, băieții de la morgă, acoperiți cadavrul cu un cearșaf când termină ei. Voi, cei de la patrulă, înconjurați tot perimetrul cu bandă galbenă la doi metri în jurul cadavrului. Arestați imediat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]