6,450 matches
-
să spun, atunci cînd mi se va Întîmpla să dispun de sume mari de bani: „Nu sînt bogat, sînt un om sărac care are bani“. Abia Însurat, tata s-a lansat În aventura Familiilor-Însoțitoare-ale-Sfîntului-Francisc; era vorba de cupluri care se revendicau de la spiritul franciscan care le Îndemna mai ales să plece În pelerinaje. Familiile-Însoțitoare nu ezitau să plece la drum cu copiii cîte opt zile la rînd. Dormeau În șuri. CÎntau: „Camarazi, să mergem pe calea cea bună, căci Sfîntul Francisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și rămîn cel care hrănește, care asigură buna rînduială, care ocrotește. Problema mea, care nu e În Întregime rezolvată, este de a mă face admis În pofida acestor sarcini și de a mă face iubit prin ele. Dacă nu mi-am revendicat niciodată locul, dacă am așteptat Întotdeauna ca voi să mi-l dați, nu-mi va fi totuși greu să mă dau la o parte. Acest ultim capăt de drum Înaintea plecării definitive, Îl vom consacra entuziasmelor pe care le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru că sunt manipulați de sursele lor...” - Ridic la fileu, trag spuza pe turta noastră și întreb pe universitara-deputat Ardeleanu, altminteri un eminent lingvist, între altele, cum interpretează Domnia Sa elementele enunțate (și, implicit, influențele derivate) din discursul mediatic, cel care se revendică, vizavi de travaliul din arealul politic, ca fiind expresia transparenței și fidelității, a mesajului corect. Vizavi (și) de redactarea noii Legi a Educației... Vă rog, doamnă ! - După o zi de muncă în Parlament pe textul legii, de dimineață până noaptea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Minulescu, sau fără atâția alți autori francofoni și francofili până în fibrele cele mai intime ale ființei lor artistice... Și cum ar arăta literatura franceză fără un Tzara, Ionesco sau Cioran, Gherasim Luca sau Benjamin Fondane sau Nicolae Breban ? De neimaginat ! Revendicați de ambele spații, iată-i pe aceștia, alături de o pleiadă întreagă, constituindu-se într-o ramură a unui trunchi comun: literatura română și literatura franceză. - Cunoaștem că mulți dintre scritorii români au intrat în patrimoniul cultural francez și cultura franceză
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
pedeapsa supremă ? De ce a vrut Socrate să moară și nu a acceptat să plătească o amendă sau să evadeze din Atena, cum i-au propus discipolii săi ? Când au avut dreptate atenienii ? Când l-au condamnat sau când l-au revendicat pe Socrate, o dată ce, la puțină vreme după execuție, ei i-au exilat pe acuzatori și i-au ridicat filosofului o statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
explică lui Atenus necesitatea de a lăsa poporului o aparentă libertate de exprimare pentru a preveni izbucnirea frustrărilor acumulate : Când pot să deschidă gura, nu mai sunt atât de nemulțumiți. Nici vorbă de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului (II, p. 109). El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului : oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Rusiei (...) aparține indivizibil întregii națiuni și, în consecință, fiecărui membru al tribului și că Țarul, în calitatea sa de șef suprem al comunității, are dreptul să repartizeze pământurile între diferitele clase ale populației, în timp ce indivizii nu sunt în măsură să revendice decât uzufructul unei părți” (Haxthausen, 1853, vol. III, 149-150). „Rusia (...) supune pământul său unei împărțiri continue, ea dă fiecăruia dintre fiii săi un drept egal de uzufruct asupra pământului, care nu este (...) proprietatea exclusivă a individului, ci proprietatea colectivă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
banii birului este contestată de cei care inițial au avut mai puțin munte și, implicit, au plătit mai puțin. Soluția birului așezat pe munți este contestată de cei care ajung astfel să plătească mai mult, motiv pentru care încep să revendice dreptul de proprietate asupra părților respective de munte, negând astfel dreptul Sfatului cel mare de intervenție asupra acelor părți, fapt care echivala cu contestarea unei norme de bază a întregii organizări devălmașe. Acest șir de conflicte este întrerupt de momentul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
încă de la început să nu aibă teren suficient au contribuit mai puțin la cheltuieli, astfel încât, când s-au distribuit munții în funcție de cât au plătit, se consfințea o stare de fapt care li se părea nedreaptă. Aceste sate defavorizate și-au revendicat dreptul de folosire a munților potrivit nevoilor reale, iar nu potrivit contribuției la cheltuieli. Pe de altă parte, satele favorizate doreau ca drepturile odată câștigate să nu mai fie supuse unor noi modificări. Fără a mai redistribui toată Vrancea, satele
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
soții Tăcu s-au trezit Într-o zi a anului 2001 că trebuie să evacueze locuința unde-și făuriseră visurile timp de mai bine de 30 de ani. Imobilul cu pricina are o istorie Încărcată, dar nu Încurcata. A fost revendicat de un proprietar din Brașov, care În 1996 obținuse un certificat de succesiune ce atestă că „nu are bunuri imobile”. Cu poliție și executor judecătoresc, familia Tăcu, fără a beneficia de un alt spațiu locativ corespunzător, așa cum prevede legea, a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
copil, așezat de-a curmezișul în șaua bunicului. Apoi băr bat tânăr, călărind singur pe un drum îngust. Îl recunoaște ime diat. Este singurul pe care se exportă tămâia și e păzit cu străș nicie. Trei mii de familii își revendică din tată-n fiu acest drept și rudele lor sunt printre ele. L-au lăsat o dată să facă o incizie în arborele sacru și să recolteze tămâia, doar că a fost avertizat să nu se mânjească în acea zi prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar și din cauza populației germane, mare amatoare de creșterea vitelor. Bovinele ocupă primul loc cu 3,5 milioane capete, din care vacile 2,5 milioane, 500.000 cai, 600.000 oi și 1,8 milioane porci. Regiunea a fost întâi revendicată de francezi în 1763, apoi a revenit Angliei, iar în 1783 Statelor Unite. După războiul din 1812-1814 a început colonizarea. Wisconsin are un parlament compus din 33 de senatori aleși pe 4 ani și 100 deputați, pe 2 ani. La Washington
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin o sută de ani după redactarea manuscrisului de care ne ocupăm...” „Thithemius era afiliat la o Sodalitas Celtica, ai cărei membri se ocupau cu filosofia, astrologia și matematica pitagoreică. Ați sesizat legătura? Templierii sunt un ordin inițiatic ce se revendică și de la Înțelepciunea vechilor celți, fapt deja amplu dovedit. Pe o anumită cale, Thithemius Învață aceleași sisteme criptografice utilizate de Templieri”. „Impresionant”, zise Belbo. „Iar transcrierea mesajului secret ce spune?” „Calm, domnilor. Thithemius prezintă patruzeci de criptosisteme majore și zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Noi toți, inclusiv eu, suntem Încă fideli revelațiilor din Liber AL vel legis, care, după cum probabil știți, i-a fost dictată lui Crowley În 1904, la Cairo, de o Înțelepciune superioară, pe nume Aiwaz. Și tocmai de la acest text se revendică și cei din OTO, până astăzi, și de la cele patru ediții ale lui, dintre care prima a precedat cu nouă luni izbucnirea războiului din Balcani, a doua cu nouă luni izbucnirea primului război mondial, a treia cu nouă luni războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai zic? Unii au acest dar, asta-i tot. Acum vorbeau normal; le dispăruse acel sentiment de Încîntare aproape religioasă și Începuseră să se simtă de parcă locul le aparținea, Îi așteptase cu tot pitorescul lui să apară și să-l revendice. Merseră de-a lungul pîrÎului În direcția opusă și găsiră un pod. Stătură pe cocoașa lui fumînd; Reggie o prinse de talie și-și puse palma pe fundul ei, mișcîndu-și degetul mare astfel Încît rochia și juponul alunecau pe chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen și Kay stătură și se uitară la priveliște alături de ceilalți, cu mîna streașină la ochi, pentru a se apăra de strălucirea cerului albit. Apoi se eliberă o bancă pe alee, la mică distanță, și Kay se repezi să o revendice. Helen i se alătură venind mai Încet. Se așeză, aplecîndu-se Înainte și privind Încruntată și concentrată la oraș. — Nu-i așa că-i spectaculos? zise Kay. — Așa-i, dădu Helen din cap. Ar fi fost bine dac-ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca voința politică să fie realizată nu după alegeri, ci și înainte de alegeri. Atunci când am lansat proiectul acesta, nu m-am gândit că este singurul scenariu posibil pentru viitor în România. Am analizat zeci de scenarii posibile. R.T. Acum ați revendicat paternitatea proiectului. V.S. L-am lansat în nume personal, dar nu țin la paternitatea lui. Ideea circula în cele două partide de multă vreme. Dacă e să discutăm de paternitate, poate că alții s-au gândit înaintea mea la acest
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
R.T. Domnule Stoica, începusem discuția despre scenariile polului de centru-dreapta. În jurul cărui partid să se așeze această reconstrucție a polului de centru-dreapta? În jurul PNL? În jurul PD? Care PD, iată, crește în sondaje. Ce se întâmplă cu celelalte partide care se revendică de la doctrina creștin-democrată? PCD, Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, Partidul România Mare, Partidul Pensionarilor de care ați pomenit. Cu ele ce o să se întâmple? V.S. Eu mi-am imaginat patru scenarii ale reconstrucției polului de centru-dreapta. R.T. Pe primul
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
cât de mare a fost prețul și cât de mult s-a plătit din el. Prețul este sufletul tău. Ai ajuns să-ți pierzi sufletul. Ai ajuns să nu mai simți. Viața ta, condițiile În care trăiești și slujba ta revendică acel preț. Înspăimântat că n-o să mai ai umbră când stai cu fața la soare, ai Încetat să te mai uiți În sus spre el. Capul tău stă aplecat când nu ești În serviciul noilor tăi stăpâni. Dar acest lucru nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu chiar pince-sans-rire), nici veșmintele somptuoase, chiar dacă de împrumut, ale dulcelui stil clasic. Aici, poezia e mult mai „hard“, mai crunt parodică, mai „verde-ntre ochi“. Forma fixă a poemului e larg abandonată. Poemele ample, adesea adresative, nu se mai revendică de la o sursă livrescă, ci pun în scenă histrionismul real al poetului, pe care CD-ul anexat volumului îl dovedește cu asupră de măsură. Singura intenție de artifex a autorului se concretizează în ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
avalanșă de misoginisme. Câteva personaje din presa românescă țin iarăși și iarăși să așeze femeile explicit „la locul lor” și să le spună că nu au destulă minte ca să gândească despre și pentru ele însele, să nu ceară, să nu revendice, să nu vrea să fie mai mult decât ceea ce le îngăduie, în larga lor mărinimie culturală, misoginii (ginos: femeie), cei care disprețuiesc femeile și s-ar lipsi de ele măcar cultural. Cartea Ioanei Nicolaie ne re-dă, în forma unei proze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pentru ca cele cu har duhovnicesc să poată propovădui cuvântul lui Dumnezeu se bazează mult pe argumentul teologic al întoarcerii la creștinismul originar ca sursă a demnității spirituale egale a femeilor, nu doar pe argumentul sociologic: s-au schimbat vremurile și revendicăm drepturi noi. Ele vor ca femeile să recapete drepturile de la începutul creștinismului, pe când femeile se aflau în preajma lui Iisus, îi ungeau picioarele cu mir, îl însoțeau pretutindeni, purtau cuvântul Său, îl însoțeau pe drumul Golgotei și la Cruce când mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
acolo în starea de orfelinat matern și ies de acolo în stare de sterilitate intelectuală, de portavoce a taților culturali, întodeauna cerți. Maternitatea gândului filosofic nu doar că nu există, dar părea și o aberație ca virtualitate. Cine se poate revendica din femei în această zonă unde cugetul se destrupează cum numai în matematici se mai întâmplă? Cu vorbele lui Al. Paleologu (Bunul-simț ca paradox), cum să încerce să fie femeile metafizicieni, când ele însăși sunt metafizică? Noi stăteam frumoase, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]