6,994 matches
-
nu te cred când le-o spui. Focul ăla de cărbuni pare liniștitor. Cărbunii sunt puși Într-o găleată de alamă. Un cărbune, doi sau două milioane căzând peste tine? Cărbunele murdar, jegos și puțoii cărpănoși care sapă după el. Ai săpat după el scumpo? Tu ai săpat după cărbune frate? Eu nu sap nici după el, nici după căcănarii jegoși care o fac. Îl las pe Ray cu băbătia ca să-mi bag nasuprin jur. Niște mobilă veche și frumoasă din mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spui. Focul ăla de cărbuni pare liniștitor. Cărbunii sunt puși Într-o găleată de alamă. Un cărbune, doi sau două milioane căzând peste tine? Cărbunele murdar, jegos și puțoii cărpănoși care sapă după el. Ai săpat după el scumpo? Tu ai săpat după cărbune frate? Eu nu sap nici după el, nici după căcănarii jegoși care o fac. Îl las pe Ray cu băbătia ca să-mi bag nasuprin jur. Niște mobilă veche și frumoasă din mahon paici. Un bulangiu pișăcios oportunist a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
liniștitor. Cărbunii sunt puși Într-o găleată de alamă. Un cărbune, doi sau două milioane căzând peste tine? Cărbunele murdar, jegos și puțoii cărpănoși care sapă după el. Ai săpat după el scumpo? Tu ai săpat după cărbune frate? Eu nu sap nici după el, nici după căcănarii jegoși care o fac. Îl las pe Ray cu băbătia ca să-mi bag nasuprin jur. Niște mobilă veche și frumoasă din mahon paici. Un bulangiu pișăcios oportunist a spart o ușă de sticlă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bineînțeles, Toal e dușmanul. Chestia asta-i limpede ca cristalul. Suntem nevoiți să colaborăm cu individul ăsta, Întrucât o opoziție fățișă i-ar trezi suspiciunile, dar strategia noastră de a-i găsi pe tăcute slăbiciunile, ca mai apoi să-l săpăm, Își arată efectele. Trebuie să ne lăsăm În continuare deoparte dezgustul față de el pentru a obține și de acum Încolo același lucru. Ne-am neglijat Îndatoririle. Alte probleme ne-au răpit prea mult timp. Să ne lăsăm posedați de curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu care aveau să se confrunte. Oamenii din comunitățile miniere Întotdeauna au știut pe ce picior stau. Știau că, de-a lungul istoriei, membrii clasei conducătoare Întotdeauna au avut grijă de ai lor. Aristocrații proprietari ai pământului În care minerii săpau după cărbune și capitaliștii proprietari ai fabricilor care achiziționau acest produs. Foarte rar, aproape niciodată, se Întâmpla ca guvernul să țină partea oamenilor care lucrau În aceste fabrici sau săpau după cărbune. Cu toate acestea, ei câștigau bătălii, ei minerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de ai lor. Aristocrații proprietari ai pământului În care minerii săpau după cărbune și capitaliștii proprietari ai fabricilor care achiziționau acest produs. Foarte rar, aproape niciodată, se Întâmpla ca guvernul să țină partea oamenilor care lucrau În aceste fabrici sau săpau după cărbune. Cu toate acestea, ei câștigau bătălii, ei minerii, căci se țineau strâns uniți și astfel erau puternici și rezistenți. Singura dată când n-au fost, au pierdut totul. Iar familia ta Bruce, a pierdut totul chiar de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din umeri. — E coleg cu noi În poliție și la masoni. Clatină din cap și se calmează. Uite Bruce, știu că simți asta pentru că el concurează pentru același post ca tine și nu vrei să pară că obții un avantaj săpându-l. Îți apreciez integritatea În privința asta. Dar Îți spun pe șleau: Inglis e de domeniul trecutului În ceea ce privește promovarea. Toal a Înghițit momeala, dar eu Încă mai Încuviințez serios din cap. Cel mai bine-i să-l las să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ticălosulcă nu mâncai. - ca Macbeth Încercând să spele sâng Mănâncă! a urlat el. Mama taân cazul lui Inglis, sângele dins-a uitat În altă parte În timp ce Ian Robertson te-a târât până la șemineu și a arătat spre cărbunele din găleată. Am săpat toată ziua n pula mea după tot rahatu ăsta pentru tine! Mănâncă! Dar tu tot n-ai putut să mănânci. Apoi el a Oribluat o bucată de cărbune și te-a obligatând nici un progres azi toată ziusă-l mănânci. — Mănâncă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpând, urlând: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atât de Întuneric, bă, atât de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru oxigen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpând, urlând: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atât de Întuneric, bă, atât de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru oxigen. Oamenii continuă să sape. Timpul trece. Moralul scade. Tatăl tău sosește. Sosește când ei Îl trag afară pe Stevie, maltratat, distrus, lipsit de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atât de Întuneric, bă, atât de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru oxigen. Oamenii continuă să sape. Timpul trece. Moralul scade. Tatăl tău sosește. Sosește când ei Îl trag afară pe Stevie, maltratat, distrus, lipsit de viață și negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțin că audiența era formată din rudele ei la cina de Ziua Recunoștinței (când a avut un spectacol complet, cu numere de prestidigitație și levitația unei pisici, deși fără trapa pe care tatăl ei nu a lăsat-o să o sape în podeaua sufragerieiă sau din elevi și părinți la Seara Liceenilor Talentați, când a trebuit să repete numărul de două ori în ovațiile la scenă deschisă ale publicului. Viața cu David Balzac însă era diferită de perioada micilor triumfuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta chiar un Rolex din aur; nu părea să fie rudă cu drogatul de Carlos. Continua să țipe: - Avem nevoie de doctori! S-ar putea să fie copii înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Un frig violet și fața e creață -/O, cum omul a devenit concret... „Mă simt tot mai concret! Și ca să nu-mi dezmint lecturile, mi-a apărut și-o eczemă pe față! „Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă...” , trebuie să circul pe stradă rușinat, cu grijă, obosit de cei ce mă întreabă ce am. Am scris întotdeauna împotriva tristeții, am vrut s-o alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
hotărâtă execuția? ― La patru a fost, trăiți, domnule căpitan, răspunse caporalul atât de tare, că ofițerul întoarse repede ochii spre dânsul. Dar văd că e cinci și încă n-au sosit... ― Da... da, murmură căpitanul coborând privirea asupra groparilor care săpau tăcuți, cu capetele în pământ. Apoi întrebă iar, mai sigur: și cine va fi spînzurat? ― Noi nu putem ști, domnule căpitan, zise caporalul cam încurcat. Se aude c-ar fi un domn ofițer, dar nu putem ști bine... ― Și pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
casa lui părintească, bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi înfloriți, printre crengile nucilor sădiți în ziua nașterii lui, se vedea mormântul tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe care numele, săpat cu slove aurite, se deosebea din depărtare: Iosif Bologa. Casa avea încăperi multe, cu mobile vechi, severe, amestecate, și o curte mare, cu acareturi în fund, și mai încolo, o grădină ce mergea până la Someșul cu ape gălăgioase. Aceasta a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oraș, de copil, că tatăl său a vrut să-i dea în mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu groparul, unul face coșciugul, iar celălalt groapa, așa că el nu s-a rușinat să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde într-însul? 3 După-amiază Apostol Bologa plecă la depozitul general de muniții, să ia o înțelegere cu comandantul, care locuia mai sus de gară, într-o cocioabă dărăpănată, ca să fie aproape de depozitul săpat în pântecele dealului. Acolo dădu peste locotenentul Gross. ― Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strîngîndu-i mâna cu bucurie. ― Lucrez, cu un mic detașament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, răspunse pionierul, de asemenea bucuros. Comandantul era dus undeva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
varul plesnise. Se rezemă cu mâinile de dunga mesei. Scândurile nu se împreunau bine și crăpătura dintre ele era astupată, neagră, deși tabla trebuie să fi fost frecată de curând cu leșie și nisip. Pe marginea dinspre perete, în litere săpate cu briceag, scria: "Aici am suferit... zile". "Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-și vorbele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?" Simți atâta lene în creieri, că nu-și mai urmări gândul. Își dădu seama de aceasta și făcu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea celui mare, dacă acesta rămâne vreodată fără apă. Lucrările au durat zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o zi ca să aibă cu ce să facă focul. Ce contează. Nu am chef să recitesc. Scriu. Asta e tot. Într-un fel, e ca și cum aș vorbi singur. Fac conversație cu mine însumi, o conversație din altă epocă. Intercalez portrete. Sap fără să-mi murdăresc mâinile. Mergeam pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încețoșată, ca o bâiguială neclară, dar e, în fond, după chipul și asemănarea vieții mele, care n-a fost niciodată compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu e de ajuns ca, dintr-odată, să disloci timpul pentru a găsi ce cauți: trebuie să sapi în fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu e de ajuns ca, dintr-odată, să disloci timpul pentru a găsi ce cauți: trebuie să sapi în fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea face noaptea decât să iau vechile așternuturi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]