6,492 matches
-
Sinfalău), Moldovenești (Varfalău), Plăiești (Chiend), Pietroasa (Ceagz), Călărași (Hărastăș), Stejeriș (Cârcedea), Măhăceni (Măhaci), Dumbrava (Dumbrău), Unirea (Vințu de Sus), Războieni (Cucerdea), Iacobeni (Sâniacob), Viișoara (Agârbiciu), Triteni (Tritiu), Valea Largă (Țicud), Bărboși (Săcal), Luncani (Grind), Hădăreni (Hădărău), Chețani (Cheța), Gligorești (Sânmărtinul Sărat), Gura Arieșului (Vaidasig), Oprișani (Cristiș), Podeni (Hidiș) etc. Județul Turda, înființat la 24 iunie 1925, a fost unitatea administrativă succesoare a comitatului Turda-Arieș (1876-1925). Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Între 1918-1925 județul Turda a
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
Ponorel, Poșaga de Jos, Poșaga de Sus, Pusta Sâncraiu sau Sâncraiu Deșert, Rachișul de Arieș, Rachișul Român, Runc, Săcalul de Câmpie, Săcel, Sălciua de Jos, Sălciua de Sus, Sălicea, Săliște, Sând, Sângeorgiu, Sânger de Câmpie, Sâniacob, Sânmarghita, Sânmartinul Deșert, Sânmartinul Sărat, Sânmihaiul de Jos, Sânmihaiul de Sus, Sartăș, Sasavința, Șăulia, Șăușa de Câmpie, Săvădisla, Scărișoara, Șchiopi, Silvașul Unguresc, Surduc, Șuțu, Tăureni, Țicud, Trăscău, Tritul de Jos, Tritul de Sus, Tur, Urca, Vaidasig, Vaidei de Câmpie, Velcheriul de Câmpie, Vereșmort, Vidolm, Vidra
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
Ardeoani () este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Ardeoani (reședința) și Leontinești. Comuna se află în depresiunea Tazlău-Cașin, pe malul râului Tazlăul Sărat. Este traversată de șoseaua națională DN2G, care leagă Bacăul de Moinești. La Ardeoani, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ155A, care duce spre nord la Pârjol, Balcani și mai departe în județul Neamț la Tazlău, Borlești, Roznov (unde se
Comuna Ardeoani, Bacău () [Corola-website/Science/300653_a_301982]
-
în comuna Poduri din județul Bacău, Moldova, România. Numele localității - CERNU, nume ce ar veni, conform izvoarelor slave, de la pârâul care străbate satul: APĂ NEAGRĂ- CERNU. Satul face parte integrantă a comunei Poduri, fiind situat pe partea dreaptă a Tazlăului Sărat, cuprinzând și zona geografică din versantul estic al culmei Berzunți. Că unitate de relief este cotata că zona deluroasa, cu panțe înclinate, ce au altitudine între 350 m - 550m. Temperatura medie anuală în jur de 7-8°C, cu precipitații în
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
din spatele muntelui „Măgura Cașinului”, din coastele dealului „Chioșuri” și adună până la vărsarea în Cașin afluenți de dreapta, pâraiele: Bulziș, Sârbul, Sihastru, Brăduleasa, Corbu, Lărguța și pârâul Stânii. Din partea stângă, pârâul Curița adună afluenți pâraiele: pârâul Popii, pârâul Barbului și pârâul Sărat. Este clădită din lemn de stejar tăiată de pe terenul din jurul ei. Construcția este făcută în 1777 de către preotul Neculai Sbârcea, după cum dovedește următorul document: " Cuvioșiei Cat. Egumen Kir Kirile, Cu părintească Blagoslovire „Pentru biserica ce va să facă preotul Neculai
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
munților, pe dealuri și toate meleagurile unde au fost lupte. S-au adunat os cu os, trupurile celor căzuți în luptă, s-a făcut identificarea războinicilor pe cât s-a putut. S-a format un cimitir militar la locul numit „Pârâul Sărat” între satele Cașin și Curița. Eroii identificați au fost îngropați fiecare în mormânt separat, având fiecare la cap o cruce de lemn pe care era scris numele și unitatea din care făcea parte. Cei neidentificați au fost îngropați într-un
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
de pe malul drept al Siretului, în bazinul râului Cleja, afluentul celui dintâi. Este traversată de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani, precum și (prin vestul comunei) de șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord de Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11), și spre sud de Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A). Prin comună trece și calea ferată Bacău-Focșani, pe care nu este deservită direct de nicio stație, cea mai apropiată
Comuna Cleja, Bacău () [Corola-website/Science/300664_a_301993]
-
Băhnășeni este un sat în comuna Pârjol din județul Bacău, Moldova, România. Așezarea geografică. Satul Băhnășeni ( bahnă , înseamnă -loc mlăștinos ), așezat pe apa Solonțului , cu axa principală orientată de la vest la est , între satul Sărata în amonte și satul Tărâța (Gura Solonțului) în aval , având pe axa secundară , la nord , Pârâul Barnei , iar spre sud Pârâul Coșarilor. Teritoriul localității este frământat , predominând dealurile ( ce nu depășesc 800 m. altitudinea ) și văile foarte înguste ,solul este
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
malul opus), în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, Pârâul Mare. Este traversată de șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre sud-vest de Onești (unde se termină în DN11A) și (deși momentan întrerupt) spre nord de Răcăciuni, Cleja, Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11). Din acest drum, la Dumbrava se ramifică șoseaua județeană neasfaltată DJ206B, care duce spre est la Parava și Răcăciuni (unde se termină în DN2). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Văii
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
Este traversată de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra Neamț. Din acest drum, la Hemeiuș se ramifică șoseaua județeană DJ119B, care duce spre sud la Mărgineni (unde se intersectează cu DN2G), Măgura (unde se intersectează cu DN11), Luizi-Călugăra și Sărata. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, pe care este deservită de halta de mișcare Hemeiuș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Hemeiuș se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
DN2G, care leagă Bacăul de Moinești. La Mărgineni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ119B, care o leagă spre nord de Hemeiuș (unde se termină în DN15) și spre sud de Măgura (unde se intersectează cu DN11), Luizi-Călugăra și Sărata. Conform recensământului efectuat în 2011 populația comunei Mărgineni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,21%). Pentru 7,54% din populație nu este cunoscută apartenența
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
Siret. Tot din DN2, la Răcăciuni se ramifică șoseaua județeană DJ206B care duce spre vest la Parava și Gura Văii. Prin zona de vest a comunei trece șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord de Cleja, Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11) și spre sud de Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A). Este traversată și de calea ferată Focșani-Bacău, pe care este deservită de stația Răcăciuni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
de ; izvorăște din munții Geamăna, aproape de izvoarele Asăului, de la altitudine și are ca afluenți pe stânga Valea Boului, Nadișa, Răchitiș, Orăsa, Valea Rea, Helegiu, Văereni și Belci iar afluenți pe partea dreaptă Negrul, Geamăna, Șoimi, Frumoasa, Schitu, Cucuieți, Solonț, Tazlăul Sărat (cel mai important afluent), Cernu, Strâmba, Moreni, Lupul și Bârsănești. Tazlăul este deci afluent al Trotușului și se varsă prin acesta în Siret. Pe cursul superior are două ramuri: Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat. După confluența acestora, în dreptul satului Tescani
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Șoimi, Frumoasa, Schitu, Cucuieți, Solonț, Tazlăul Sărat (cel mai important afluent), Cernu, Strâmba, Moreni, Lupul și Bârsănești. Tazlăul este deci afluent al Trotușului și se varsă prin acesta în Siret. Pe cursul superior are două ramuri: Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat. După confluența acestora, în dreptul satului Tescani râul poartă denumirea de "Tazlău". Din punct de vedere hidrografic, regiunea are, pe lângă cele două râuri, numerose pâraie, iar stratul acvifer este sărac și la mare adâncime. Substratul geologic al regiunii este constituit din
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
și Băsăști), iar principalii proprietari de terenuri erau episcopul de Buzău Dionisie Climescu și Ecaterina Gheorghiu. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Tazlău a aceluiași județ. Comuna Băhnășeni avea 3000 de locuitori în satele Băhnășeni, Borzești, Sărata, Pârjol, Tărâța și Bărnești; iar comuna Băsăști avea în compunere satele Balcanu, Băsăști, Câmpeni, Căpățină, Căsoasa, Chiliile de Jos, Chiliile de Sus, Fimorești, Ghidionu, Hăineala, Ludași, Rețeni și Schitu Frumoasa, având în total 3241 de locuitori. În 1931, mai multe
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
din comuna Băsăști pentru a forma comuna Schitu Frumoasa, iar satul Pârjol a trecut la comuna Băsăști. Astfel, comuna Băsăști a rămas cu satele Băsăști, Câmpeni, Hăineala, Pârjol și Solomonești, iar comuna Băhnășeni cu satele Băhnășeni, Bârnești, Borzești, Cucuieți, Hemeeni, Sărata, Tărâța și Timărești. În 1950, comunele au fost transferate raionului Moinești din regiunea Bacău, și în timp au fost unificate sub numele de "Pârjol". În 1968, comuna Pârjol a revenit la județul Bacău, reînființat și a preluat satul Pustiana de la
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
Oituz (în trecut, Grozești; în ) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Călcâi, Ferestrău-Oituz, Hârja, Marginea, Oituz (reședința) și Poiana Sărată. Comuna Oituz se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Covasna, în zona cursului superior al râului Oituz. Printre principalii afluenți ai Oituzului în comună se numără pârâul Caraslău, Ghergheanoș, Brezoaia, Leșunt și Hațman. Este străbătută de șoseaua națională
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
Aici existau o școală mixtă cu 43 de elevi (dintre care 13 fete) și o biserică ridicată în 1749 de aga Ion Cantacuzino și soția sa Maria Racoviță. În ambele comune, principalul proprietar de terenuri era O.I. Negroponte. Satul Poiana Sărată se afla pe atunci în comitatul Trei Scaune al Austro-Ungariei. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă și respectiv în aceeași alcătuire; Hârja avea aceeași alcătuire și o populație de 828 de locuitori, iar comuna Grozești
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
în aceeași plasă și respectiv în aceeași alcătuire; Hârja avea aceeași alcătuire și o populație de 828 de locuitori, iar comuna Grozești avea 3537 de locuitori. Între timp, după ce Transilvania trecuse la România în urma tratatului de la Trianon din 1920, Poiana Sărată a devenit și ea comună, în plasa Târgu Secuiesc din județul Trei Scaune; comuna avea 1157 de locuitori. În 1931, comunele Hârja și Grozești au fost unificate într-una singură, cu denumirea de "Oituz" și cu reședința în satul Grozești
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
Scaune; comuna avea 1157 de locuitori. În 1931, comunele Hârja și Grozești au fost unificate într-una singură, cu denumirea de "Oituz" și cu reședința în satul Grozești, dar ulterior ele au fost din nou separate. În 1950, comunele Poiana Sărată, Hârja și Grozești au fost toate transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, și ulterior comuna Poiana Sărată a fost desființată în 1966, satul ei trecând la comuna Hârja. În 1968, comunele Hârja și Grozești au fost transferate județului Bacău
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
cu denumirea de "Oituz" și cu reședința în satul Grozești, dar ulterior ele au fost din nou separate. În 1950, comunele Poiana Sărată, Hârja și Grozești au fost toate transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, și ulterior comuna Poiana Sărată a fost desființată în 1966, satul ei trecând la comuna Hârja. În 1968, comunele Hârja și Grozești au fost transferate județului Bacău, reînființat, și au fost din nou comasate sub numele de Oituz, nume luat și de satul de reședință
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
formată din satele Măgirești (reședința), Prăjești, Stănești, Șesuri și Valea Arinilor. Comuna Măgirești este situată la poalele Subcarpaților Orientali, într-o zonă predominant de deal, dar cuprinde și zone de câmpie și munte. Rețeaua hidrografică este formată din: râul Tazlăul Sărat, care străbate satul Șesuri, și pâraiele Valea Arinilor, care trece prin satele Valea Arinilor și Prăjești; Ruja; și Dingani, ultimele două trecând prin satul Măgirești. Este traversată de șoseaua națională DN2G, care leagă Bacăul de Moinești. La Măgirești, din acest
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
Sărata (în ; în trecut, Dealu Nou) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bălțata și Sărata (reședința). Comuna se află în zona centrală a județului, la sud-vest de municipiul Bacău. Este traversată de șoseaua județeană DJ119, care
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]
-
Sărata (în ; în trecut, Dealu Nou) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bălțata și Sărata (reședința). Comuna se află în zona centrală a județului, la sud-vest de municipiul Bacău. Este traversată de șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord-est de Bacău și spre sud de Nicolae Bălcescu, Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]