6,083 matches
-
plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o minge care se plimbă pe deal. Io, când e lună plină, nu pot să dorm. Tu poți? Toată viața mea am dormit destul de puțin. Noaptea mă sculam și mami și tati trebuiau să stea de vorbă cu mine. Atunci îmi zicea tati că-n pădure sunt lupi. Și mie mi se făcea frică și nu mai dormeam deloc. Dacă eram cuminte, tata mă lăsa să-i ascult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
eram la Revelion la Costi, acu’ vreun an, știi că Costi stă exact peste drum de Șăfu, noi ca băieții, p-acolo, iar el citea. Pân’ la doișpe a citit, a lucrat la chimia lui, la doișpe punct s-a sculat, a făcut o cruce - și după aia s-a apucat iar să citească. - Fugi, bă, când ai făcut tu Revu’ la Costi? - Ce vorbești, io când făceam Revu’ la Costi, tu aveai caș la gură! Vorbeam așa, și-apoi uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îl îndepărteze. Tactică de sconcs. Poluare fonică, pentru a-i îndepărta pe nedoriți. Poate cum face și Rodica cu spray-ul. Uite că toți ne protejăm într-un fel sau altul. Spune un banc porcos. Și-a propus să le scoale cu orice preț de la masă. Un banc cu un leu care se duce la budă și găsește iepurașul plin de sânge. Cine te-a bătut, măi, nenorocitule? Iar ăsta pretinde că l-a folosit ursoaica pe post de tampon. Miruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aduc aminte, amplasat ceva mai sus pe un gen de promontoriu sau monticol morfologic asemenea gorganelor , tocmai pentru a-l feri de intemperii și hazarde naturale. La orele 6 ale dimineții, trebuia să fim în cimitir, ori pentru asta, ne sculam la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se cu noaptea, nimic nu știm, nimic să fie! Bunul Dumnezeu să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
scrânteli și la fântânele pentru lăsat sânge din tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la pusul lipitorilor și al ventuzelor „calificate“; și În afară de asta, chi tarist de forță, acompaniat de pitpalacii care sculau mahalaua În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dascălilor, o rezervă strategică a facultăților, disponibilităților și puterilor noastre Înnăscute, ce vor fi cheltuite la vremea și timpul lor, nestând În puterea noastră să hotărâm când și pentru ce anume. „Vita tânără se culcă cu-n ban și se scoală cu doi“, Îmi spunea un țăran de prin Vlașca. Pe băiatul meu, de o prodigioasă acti vitate științifică la ai săi 37 de ani (pe care-i poartă, ca și tai că-său la ai săi 63, cu o excelentă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una, Întreținuta grecului, baro san bătrân cu „muscal cu cauciuc“ aștepându-l la poartă, iar Marioara sculând mahalaua pe la ferestre cu automobilul ei de casă, unul din cele douăzeci de automobile ale Bucureștiului din acea vreme. A câștigat parale multe prietenul Geacă cu comerțul lui de plăceri pentru pântec și pentru subpântec. și câștigau parale multe „directorii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor bătute de toate vânturile și terapeutul lor moral. și am fost vindecătorul miraculos ( În chip de legen darul dr. Drasch, de care Îmi povestea tata că dădea glas muților și picioare ologilor) al suferințelor lor din cele mai disperate, sculând-o din morți, ca pe fiica lui Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
porunci doamna directoare cu priviri im perioase de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai important, ca să-mi ascund Încurcătura În care intrasem - permettez-moi une petite expli cation
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Motorul a pornit imediat, s-a ambalat din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
38 care-i avem și cu vreo 30 care sper să mai fie pe card, mă voi descurca să-mi cumpăr bilet. 10 decembrie 2012 Trezit la 4,40 de vocea mamei, care Îmi spunea nu știu ce despre Adrian, m-am sculat la rugăciune, că și așa ceasul urma să sune la 5. De când a trecut la cele veșnice, nu-mi amintesc să o fi visat vorbindu-mi. A fost poate supărată că nu am făcut și o panahidă, ci doar am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
probabil oboselii, dar mai ales faptului că În ultimele zile m-am trezit În cursul nopții, ba la 2, ba la 3, așa că peste zi am fost indispus. Iar dacă ieri noapte trezirea s-a produs instantaneu, astănoapte m-a sculat pe la 3,20 un uruit de apă, de am crezut că este inundație pe la etaj. Ducându-mă la baie să verific, am constatat că, alături, părintele Gherman se Îmbăia, nefolosind Însă dușul, ci lăsând apa să năvălească din robinet direct
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă. Am aruncat ochii spre geam și am văzut cum cei de la masă s-au sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul- colegul nostru mai mic - s-a îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
schimbăm cu cele originale. Când a intrat profesorul de jos gâfâind în clasă și a început să-i șoptească ceva la ureche lui Hâncu, noi am știut despre ce-i vorba si până să se dezmetecească bine lucrurile, ne-am sculat din bancă și am predat tezele, punându-le pe catedră, unde le mai pusese și alți colegi, înaintea noastră, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Apoi am ieșit din clasă. Următorii colegi au pus tezele peste ale noastre, încât
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească, apoi o să-l ridice și o să-l azvârle prin cine știe ce ocnă, o să mănânce bătăi și o să fie schingiuit, o să-i putrezească oscioarele pe acolo, vai de mama lui... Toată noaptea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la el. Și acesta era tot un exercițiu, important, de putere, pe care tovarășul Cameniță și-l reprezenta pitoresc, în stilul butucănos al minții lui neșlefuite, dar foarte exact: Ce, bă, nu sunt eu șef peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
studentului, ca unui șobolan: un experiment pe care nu-l mai încercase până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în adevărata lumină. Era târziu, tata se întinsese în pat și se pregătea să adoarmă, când portarul a apărut și l-a strigat Tovarășe tehnician Vlăsie, aveți o vizită, e cineva afară care dorește să vă vorbească. Tata s-a sculat, și-a tras pantalonii peste pijama, și-a pus haina și un fular și l-a urmat pe portar. În holul de la intrare, se profila o siluetă feminină, dar becul lipsea și nu a reușit să-și dea seama cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mișto ce nu s-a pomenit, să-mi bag picioarele! Asta însemna că le căzuse cu tronc orășelul Serenite, îi bătea gândul chiar să se stabilească aici, deși unii ca ei se plictiseau repede și pe nepusă masă li se scula să-și ia tălpășița. Într-adevăr, descoperiseră portul, bacul, punctul de trecere a frontierei: era mișcare, era freamăt, ieșeau biștari, dintr-una, din alta, nu conta, erau și fetițe bune la produs, nu stăteai pe sec, explicația?, pe-acolo se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar tata tău a lepădat viața!> și el spune că a început să plângă. Nina mie mi-o spus și tot de la ea știu că tot acel gardian i-a dat ceva de băut și trei zile nu s-a sculat și nici nu a vrut să mânânce nimica. A stat numai culcat. Putea să-i deie drumul să-și vadă tatăl. Măcar de-amu dacă i-ar da drumul, să poată avea grijă de copii. își pierde tinerețea lui. Atunci când
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și Iura a vrut să-l ducă la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu avea cum să mai trăiască! și iată el a murit și eu am rămas de chin, de necaz. Eu când mă scol și văd dezordine, eu nu pot răbda. Iată vecinul vine și mă ajută. A adus răsad, el a răsădit, el le-a udat și el mi-o zis să am, să nu mă uit jalnic în grădina altora. Buni, buni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]