6,398 matches
-
autor al poemului: Cavalerul cu pielea de panteră. Tașrukadè a scris în cinstea reginei Tamara un poem. Scriitori ai veacului XIX: Gheorghe Evistavi și A. Tagareli, dramaturgi; N. Baratașvili și Ilie Ciavciavadzè și Akaki Tereteli, poeți. Constituția 1936 Chestia națională Socializarea țărănimii Războiul contra hitlerismului Planurile cincinale Industria grea Colectivizarea agriculturii St. în fruntea luptei p. pace Biografie Iosif Visarionovici Djugașvili 1879, Dechembrie 21, la Gori în Georgia. Revoluționar de la vârsta de 15 ani (1894) "Am intrat în mișcarea revoluționară de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am avut parte de o primire călduroasă din partea doamnei Donatela, de origine italiană, de lângă Genova. Vorbește mereu cu o voce ce se aude în tot dormitorul, explicându-le noilor veniți anumite reguli ale casei, programul religios cât și cel de socializare, oferind informații în stânga și în dreapta. Cât de bine este să-ți lași rucsacul și să te întinzi pe pat! îmi masez ușor picioarele fierbinți, îndurerate, și-mi zic: Emile, ce poți tu să faci pentru persoanele suferinde? Este bine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la programul religios propus de hanurile parohiale. Cele mai multe opțiuni ale celor întâlniți pe camino sunt destul de „laicizate” în raport cu sensul strict al pelerinajului religios. Dar, în felul lor, ei sunt pe camino, și tot ceea ce fac, ca efort fizic, socializare, renunțări, toate au valoarea lor. Cei mai mulți sunt spanioli urmați apoi de italieni cu temperamentul și expresivitatea lor solară, senină și expansivă. Lângă mine, la o masă, un grup de spanioli au jucat cărți câteva ore golind și o sticlă cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
siguranța drumului, întâlnirea cu atâtea persoane de pe toate continentele, toate aceste motive îi determină pe mulți să aleagă acest camino pentru o săptămână, două, trei. Sunt apoi alții care vor un pelerinaj, îmbinat și cu motivații culturale, sau dorința de socializare. Cu siguranță, camino nu este doar un pelerinaj religios catolic. Și tot la fel de sigur este faptul că pe acest drum mulți au ocazia de a-și aprofunda propriul drum al vieții, să se cunoască mai bine, să învețe că se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o hală de compresoare și una de sudură, precum și noi motoare Diesel, mai performante. Numărul muncitorilor a crescut la 1 790, pentru ca, la începutul deceniului patru, să se apropie de 2 000. Munca în fabrică creează premize pentru formule de socializare și petrecerea în comun a timpului liber. În anii ’30 ai secolului trecut, în cadrul Atelierelor Nicolina a funcționat o Societate Culturală, Sportivă și Muzicală a Personalului Atelierelor C.F.R. Iași - pe scurt SAI, cu o activitate intensă ce asigura implicarea unui
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu merg acolo [la biserică - n. ns., S. P.]”. În cazul celor oficiale, martorii își amintesc, unii cu nostalgie, de defilările prilejuite de diverse ocazii - 1 mai, 23 august, sunt invocate cel mai des - care deveneau un mediu ideal de socializare. Celelalte s-au uitat - 26 ianuarie, 8 mai, 7 noiembrie - ori și-au pierdut semnificația. Au rămas doar amintiri referitoare la organizarea foarte strictă, cu sarcini riguros trasate și cu multe ore pierdute la repetiții: „1 mai, 23 august care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de servicii specializate, în cadrul grădiniței și căminului. Un capitol aparte l-a constituit petrecerea timpului liber. Și în acest caz am putut identifica două paliere: timpul liber petrecut în cadrul întreprinderii, alături de colegii de muncă (sistemul aproape impunea o astfel de socializare forțată) și unul, foarte limitat ca proporții, viața petrecută în familie. Privitor la „oferta” fabricii, am descoperit că în Nicolina exista deja o tradiție a „distracției”. Renumita fanfară, posibilitatea practicării unor sporturi de performanță, ansambluri de dansuri sau corale, brigăzi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lupte de cocoși în Cuba S-au dat diverse caracterizări omului, pe considerente biologice, sociale, culturale... "Homo sapiens'', "Zoon politikon", "Homo faber", "Homo ludens''... Aceasta din urmă se referă la interesul, dorința și înclinația omului pentru distracție, pentru jocuri, pentru "socializare'' în afara obligațiilor de muncă și familie. În antichitatea greacă și romană au apărut spectacolele de teatru, arenele sportive, Olimpiadele, petrecerile populare precum "saturnaliile''... Timp de 6 veacuri la Roma, dar și în alte orașe ale Imperiului, deviza "pâine și circ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
câte un pește uriaș cum mai vezi în tablourile lui Generalic, dar nu era vorba de a copia un pictor naiv celebru, ci doar ideea era prezentă ca reprezentare în lucrările noastre. Cred că tabarele aveau un rol puternic de socializare a pictorilor naivi, (am vrut să folosesc acest termen că e la modă acuma), și pe lângă faptul că apărea produsul concret al taberelor de pictură, adică tablourile care rămâneau organizatorilor, fiecare pictor naiv progresa în stilul lui de pictură, chiar dacă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și timp istoric, dar, asimilînd aceste valori, fiecare își dezvoltă propria personalitate fiecare învață să devină el însuși, învață să fie el însuși. Cred că o astfel de înțelegere a devenirii ființei umane presupune în procesul educațional un echilibru între socializare și personalizare, între libertatea de manifestare a copilului și activitatea de conducere a educatorului. Dacă fiecare ființă umană are dreptul să devină ea însăși, datoria educatorului este de a o ajuta să-și găsească drumul. După cum copilul nu poate fi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naturii copilului, de formare a unor oameni care aspirau mai mult să semene între ei decît să se diferențieze, dispuși, mai ales, să conserve vechile tradiții, decît să creeze noi valori. În ultimă instanță, Ellen Key se împotrivea tendinței de socializare excesivă, realizată în școală printr-o educație autoritară, care punea pe prim plan actul conducerii copilului de către educator, lipsindu-l de libertatea de a-și manifesta individualitatea și de a-și dezvolta originalitatea. După ce distrugea personalitatea copilului, școala veche continua
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
p. 18). Toate acestea se înțeleg și se deprind mai ales în contactul direct cu viața, cu realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individualismului, ei au oroare de ideea de integrare în societate, de orice scop care se raportează la societate. În realitate, copilul are nevoie de o îndrumare spre ceea ce se consideră ca fiind valori autentice ale societății în care trăiește. Evident, "socializarea" nu înseamnă o totală și forțată subordonare a sa față de adulți; copilul poate fi educat, influențat fără ca să i se distrugă spontaneitatea, originalitatea. De fapt, așa cum se va vedea, o bună parte a efortului pedagogiei secolului XX s-a îndreptat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cît și mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile umane. Pretinsul antagonism dintre individ și societate nu are o bază reală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al treilea "element al moralității" autonomia voinței nu putem să nu facem constatarea că Ém. Durkheim a simplificat mult conținutul educației morale. Și aceasta, pentru că reducea totul la cultivarea solidarității sociale. Pe de altă parte, rolul rezervat copilului în procesul socializării sale este în esență pasiv. Menirea sa este să se integreze în societatea existentă, nu într-una ideală. Ém. Durkheim își exprima dezacordul față de acele teorii pedagogice care, aspirînd spre un ideal, îl îndepărtau pe om după opinia sa de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
muncii libere pe grupe a fost mai curînd o sinteză a mai multor idei care proveneau din direcții variate: selfgovernment-ul de tip american, o anticipare a sociometriei de către A. Binet (rolurile specifice în interiorul grupurilor, 11, p. 192), teza durkheimiană a socializării metodice prin atașarea la grup și conceptul de libertate atît de scump educației noi. La toate acestea se mai adaugă un element: Cousinet observase tendința copiilor de a se grupa spontan după anumite afinități. În ce constă, așadar, sinteza realizată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
La toate acestea se mai adaugă un element: Cousinet observase tendința copiilor de a se grupa spontan după anumite afinități. În ce constă, așadar, sinteza realizată de pedagogul francez? Copiii în vîrstă de 9-12 ani cînd se manifestă nevoia de socializare aveau la dispoziție, în școala pe care o frecventau, aproximativ o lună pentru a se constitui în echipe de lucru. La început, echipele se destrămau repede, pentru că unii copii se dovedeau a fi mai înceți sau mai iuți decît colegii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de independență, întrucît unii se mulțumesc să stea în umbra celor mai activi și cu mai multă inițiativă. Cu toate aceste deficiențe, R. Cousinet are meritul de a fi pus în evidență rolul grupului școlar în individualizarea actului educațional și socializarea elevului. PETER PETERSEN, profesor la universitatea din Jena, a inițiat, din 1924, un sistem de instruire în care clasa era înlocuită cu comunitățile de muncă. Urmîndu-l pe sociologul Fr. Tönnies (1855-1936), pedagogul german făcea distincție între societate (Gesellschaft) și comunitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Makarenko domină nu atît ideea dezvoltării omului, ci una mai îngustă, aceea a pregătirii lui pentru activitatea practică, pentru munca productivă omul ca forță de muncă! În al doilea rînd, în concepția sa, educația este, în esență, un proces de socializare; cel de personalizare este mai puțin luat în seamă. În sfîrșit, ,,omul nou" spre care aspira cu atîta entuziasm Makarenko, s-a dovedit după cîteva decenii că era în realitate o ființă limitată în aspirațiile sale, traumatizată în plan moral
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
social" este sinonim cu "armonia productivă cu mediul", iar această armonizare se asigură prin profesie și anume, prin "profesia-vocație" cea care corespunde "originalității specifice". Personalitatea, așa cum o înțelegea Narly, presupunea realizarea cît mai desăvîrșită a individualității, cît și maximum de socializare. Ca rezultat al unei astfel de sinteze, se dezvoltă "omul creator", considerat de acest pedagog ca valoare supremă (20, p. 234). Celor două tendințe extreme individuală și socială li se opune, așadar, pedagogia "personalitară" care prin conceptul de personalitate realizează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oameni care, în colectivitate, se vor simți dominați de angoasă și inautentici. Mai mult, nu se va putea ști niciodată ce profil moral au putut dobîndi tinerii în urma unei astfel de educații. De fapt, tendința dominantă a educației urmărește tocmai socializarea în anumite condiții de personalizare a ființei umane. 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu se constituie numai prin cooperare, ci și prin "presiunea" societății, care funcționează și după vîrsta de 7-8 ani. H. Wallon a formulat obiecții în legătură cu "egocentrismul" copilului în vîrstă de doi pînă la șapte ani, ca și cu conceptul de "socializare". Chiar dacă, așa cum precizează Piaget, disputa a fost provocată mai ales de sensurile diferite care s-au dat acestor termeni (5, p. 98), psihologul elvețian a fost obligat să-și revizuiască unele din concluziile sale formulate în primii ani de cercetare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teorie a cunoașterii și pe o teorie a instruirii. Interesul atît de puternic al acestui psiholog față de problemele instrucției se întemeiază pe convingerea că "în epoca noastră școala ajunge să ocupe o poziție din ce în ce mai centrală în cadrul societății, ca mijloc de socializare și transmițător al priceperilor fundamentale" (14, pp. 43-44). Pe multe din ideile sale, Bruner le consideră încă ipoteze a căror verificare presupune noi și ample investigații. Ideile pe care le avansează constituie încă o modalitate de a înțelege învățarea, de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățămîntului. 16.2. Psihosociologia grupurilor Teoria educației în grup, promovată de educația nouă, în deceniile al treilea și al patrulea, urmărea, mai ales, să ofere o soluție pentru a realiza atît o individualizare a procesului de educație, cît și o socializare a elevilor. Reprezentanții acestei teorii au relevat astfel valoarea metodei muncii pe echipe, criteriile grupării elevilor, îmbinarea caracterului social și individual al activității. Ei nu s-au ocupat decît tangențial de multe aspecte importante ale educației în grup: conflictele, tendințele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]