7,710 matches
-
stă în putință pentru a ușura, cât de cât, situația celui năpăstuit. Nu valorificăm, în suficientă mă sură, ingeniozitatea la care ne poate obliga nevoia. Nu trebuie să te gândești, neapărat, la mari mijloace, la inves tiții supradimensionate, la gesturi spectaculoase. De multe ori, un cadou discret, o modestă depanare finan ciară, mobilizarea unei comunități de întrajutorare, a unei rețele instituționale binevoitoare - pot face minuni notabile, incomparabil mai potrivite decât orice sublimitate retorică. Iar când nu suntem în situația de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile și temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curând legitimat de o imemorială lamentație, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru. Cititorii vor judeca singuri. Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaște - spun textele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-lea reproșau englezilor că au prea multe parcuri, în dauna suprafeței agricole), sărbătorile sunt un lux. La fel spectacolele, artezienele, urbanistica în sens larg. Serviciul religios e, îndeobște, de negândit în afara unei anumite „pompe“ ceremoniale. Nu e vorba de toaletele spectaculoase arborate de femeile din Bizanț în biserici, spre exasperarea lui Ioan Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind o componentă decisivă a „emoției religioase“. Luxul e o „pasiune“ universală. Îl găsim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu cumva să stârnim suspine și melancolii. Nu vom mai fi nici prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte și situații ireconciliabile: dramă și bășcălie, râs și plâns, veselie și tristețe, vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu se întâmplă toată ziua, chiar dacă, în subterana civilizației noastre, pregătirea pentru un eventual conflict este constantă. Există, totuși, chipuri contemporane ale violenței, pe care Evul Mediu nu le putea anticipa și care, din perspectivă medievală, sunt de o perversitate spectaculoasă, de natură să complice până la inexplicabil definiția termenului „progres“. Asasinatul în masă de la 11 septembrie 2001, omu ciderea multiplă organizată de norvegianul Breivik în 2011 și isprava sângeroasă a cecenilor de la Boston nu intră în „canoanele“ violenței me dievale. Moravurile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
film, fiecare condeier, profesionist sau de ocazie, îl dublează pe scriitorul Caragiale cu un Caragiale privat, reamenajat după gustul, obsesiile, idiosin craziile și „creativitatea“ proprie. Toți se simt în posesia „adevăratului“ Caragiale: mai subtil, mai complic at, mai „original“, mai spectaculos, mai fistichiu, mai „actual“ decât cel pe care îl știe lumea. De acord: avem de-a face cu unul din inevitabilele efecte colaterale ale lecturii: orice cititor își face - și are dreptul să-și facă - o imagine personală despre textul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
succese remarcabile, dar și de mari suferințe și dezamăgiri, a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată de unii membri ai săi, la jumătatea secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
PATRONAJE MOȘ CR]CIUN A FOST ARS ÎN PIAȚA CATEDRALEI DIN DIJON Dijon, 24 decembrie (dep. France-Soir) Moș Crăciun a fost spînzurat ieri după-amiază de poarta metalică a catedralei din Dijon și ars în mod public în piață. Această execuție spectaculoasă s-a desfășurat în prezența cîtorva sute de copii din patronaje. Ea fusese hotărîtă cu acordul clerului care îl condamnase pe Moș Crăciun ca uzurpator și eretic. Acesta fusese acuzat că păgînizează sărbătoarea Crăciunului, în sînul căreia s-a strecurat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lismul, extins acum la bovine. Con di țio nați încă de mici copii, rămînem cu siguranță ființe carnivore și acceptăm, în lipsă de altceva mai bun, cărnuri de substituție. Nu e mai puțin adevărat că a avut loc o scădere spectaculoasă a consumului de carne. Dar oare cîți sîntem cei care, cu mult înainte de aceste evenimente, nu puteam trece prin fața tejghelei unui măcelar fără să ne simțim rău, văzînd prin anticipație din perspectiva secolelor viitoare ? Căci va veni o zi cînd
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
e crezut În patria lui“. S’a consolat totuși elaborând cele mai corecte tabele alcoolmetrice și, poate degustând, a găsit că cea mai bună vodcă trebuie să aibă 40 de grade... După o viață nu lipsită de realizări și răsturnări spectaculoase, precum Îndepărtarea de la catedră din motive politice, părăsește lumea În 1907. Jumătate de secol mai târziu avea să reînvie Într’un element obținut, culmea ironiei, prin transmutație. Este elementul 101, adică Mendeleeviul. „Radioalmanah“, 27 ianuarie 1996, ora 17,37 2
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajunge aici: s’a ciocnit de o alta, tot dulce, sfecla, undeva pe țărmul răsăritean al Mediteranei. Și, ca la biliard, trestia a deviat spre Africa de nord, iar sfecla a ricoșat spre Europa unde, după o existență nu prea spectaculoasă, abia În pragul secolului XIX, avea să devină cu adevărat „de zahăr“ și, așa cum o știm, albă; căci până atunci fusese roșie... Dar lovitura primită n’a rămas fără urmări; din una, a ajuns două: de rădăcină și de frunze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
făcut vorbire. O selecție cât se poate de nefericită ca finalitate, mai ales că nici măcar printre rânduri nu se Întrevede globalitatea, finalitatea feleșagului lor. Cu scene - zicem noi - spectaculare, căci atât de pervertiți cum ne-am complăcut să devenim, găsim spectaculoasă taman ferocitatea - fie ea aparentă. Ce să mă mai mir? Ce erau altceva luptele gladiatorilor sau, cum Însuși Seneca le pomenea, spectacole? Chiar Înlocuite, printr’un pacifism aparent, acela creștin - la urma urmei cu o istorie plină de cruciade și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fenomen de heterozis: hibridul e mai Înzestrat, mai productiv de pildă. Firesc. Amestecarea, neutralizarea antitezelor reprezentate de părinți, a unei polarizări cu atât mai evidente cu cât aceia sunt mai Îndepărtați, dezvoltă energie, aceea care va fi Înglobată În plusul spectaculos de producție. Iar omul a valorificat asta, hapsân cum e, mai mult, a exacerbat-o, hibridând, entropizând, de două ori: exemplul e porumbul dublu hibrid. Doar că starea de hibrid nu e veșnică. Motivul? Acea viețuitoare caută să părăsească starea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase cascade din țară, Cascada Cailor pe care va urma să o vedem și noi. Drumul spre ea l-am parcurs cu telescaunul, până în vârful pârtiei de ski, iar apoi am mers printr-o pădure, conduși de susurul apei reci și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere a pădurii de stânci, îți pui întrebarea cum vei ajunge acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
bisericuța familiei Eminovici stă și azi ca un simbol al credinței și al spiritualității neamului în oaza de liniște a Ipoteștilor. Legate direct de Eminescu, cele două biserici de la Ipotești aflate pe coama dealului, în spatele casei memoriale au avut destine spectaculoase, deloc ușor de descifrat; istoriile lor par să se împletească o vreme, pentru ca, în cele din urmă, să-și găsească, fiecare, drumul ce i-a fost hărăzit. Pe anumite intervale de timp, informațiile lipsesc; redescoperirea destinului lor s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde omul are prilejul să-și descopere condiția adamică de înaintea căderii din Paradis 72. Or, Eminescu a găsit acel loc ideal fără să-l caute. I-a fost dat. La vârsta aceea copilul nu căuta frumuseți în sine, imagini spectaculoase; el a primit cu naturalețe noul său mediu și a văzut în acesta un colț de rai, grădina lui Dumnezeu. Poetul vede mai întâi ceea ce nu i-a fost dat să vadă în Botoșanii clădirilor îngrămădite de lângă biserica Uspenia. Vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
când directorul Teatrului era somat să-i comunice autorului (tot el!) că s-a interzis reprezentarea piesei "Hardughia"... Rău cu rău, dar mai rău fără rău! Cu cenzura se mai putea discuta și insista, mai existau tocmeli, uneori cu rezultate spectaculoase (o cenzoră-șef, dna. E.D., a salvat o mulțime de cărți!), dar după desființarea (iluzorie!) a cenzurii, directorul instituției de presă nu mai putea înainta un manuscris cu speranța "poate, trece". Răspundea singur chiar dacă nu până la capăt. Acum, manuscrisele primeau aprobarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu cât se simte că-i născut din dragoste adevărată: "îl iubim pe Nichita și ne-am gândit să o și spunem", declară verde-n față Editorialul suplimentului. Obișnuitele precizări biografice din deschidere aduc informații noi, unele de-a dreptul spectaculoase. N-am știut, de pildă, că bunicul poetului a fost general rus, decanul Facultății de științe a Academiei Militare Imperiale. Cititorii în stele (iar Nichita a fost stea...) ar putea conferi amănuntului oarece relevanță: poate va fi determinat picătura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu zile. F ără îndoială că vechile modalități, centralizate, de difuzare a cărților, ziarelor, filmelor etc. nu mai au cum să fie reînviate. Ele corespund unui anumit sistem social-economic și-s posibile doar în cadrul respectivului sistem. Cândva, au avut rezultate spectaculoase: editurile și tipografiile nu puteau face față tirajelor comandate de librari iar tiraj comandat însemna tiraj plătit în avans și în întregime. Ceea ce editorul de azi nici nu poate îndrăzni să viseze. După cum nici cititorul onor mileniului trei nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
culegerea manuală, mai ales la gazete, ori la afișe, unde jocul de caractere și giumbușlucurile de paginație obligau întoarcerea la "regală". Am cunoscut zețari care izbuteau să înfiripe manual rândul fără a privi o clipă casetele "regalei", sau, și mai spectaculos ",împărțeau" pagina trasă citind ziarul. Alt ziar! Pipăiau floarea literei cu buricele degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-o să-și mai amintească nimeni, tot așa cum n-avem, azi, habar de tehnicile și isprăvile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al neamului" (nu sună antonescian?), ziua națională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori ucidere, ori sanctificare! Imparțiali, românii noștri! * F ormidabil spectacolul nașterii limbii române literare! Numai citind textele gazetelor de atunci poți realiza saltul spectaculos izbutit prin strădania mirifică a lui Eminescu (ziditor de limbă; îi dădea cărămizile la mână calfa Creangă)! Doar punând alături un text din primele gazete cu oricare filă eminesciană a aceluiași moment se poate desluși contribuția decisivă a "Luceafărului" (contemporan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și efecte proprii mai degrabă reportajelor polițienești din Rahova (scena cu creerul "lui Eminescu" cântărit în palma lui Gheorghe bate toate recordurile macabrului și prostului gust), posibilă într-un documentar "de autor", n-are ce căuta într-un film-sinteză Eminescu. Spectaculosul detectivistic poate fi la locul lui într-o peliculă dedicată, să zicem, haiducului Coroi; a ni-l înfățișa insistent pe Eminescu zbătându-se în cămașa de forță cui prodest? Să zicem că această teză a complotului generalizat (clasa politică, oripilată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tem că-i vorba despre cu totul altceva: scenariul nu s-a putut nutri din caratele operei, fiindcă ar fi pretins o abordare de avizată consistență și profunzime, deloc la îndemâna unui astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]