10,213 matches
-
sale, ci ale timpului meu sau al tău, cititorule. Din acest punct de vedere, opera lui Caragiale este un dispozitiv optic special, dacă nu chiar singular într-o literatură, un dispozitiv în măsură să facă să apară pe banda timpului spectre. Agamben folosește termenul de „umbră” prin raport cu cel de „lumină”, com- plement și opus ale ei într-o înțelegere dialectică a relației dintre ele. Găsesc însă important de a apela la o conotație a cuvântului „umbră” care desemnează pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de „umbră” prin raport cu cel de „lumină”, com- plement și opus ale ei într-o înțelegere dialectică a relației dintre ele. Găsesc însă important de a apela la o conotație a cuvântului „umbră” care desemnează pe cineva dispărut, un spectru. Termenul în franceză, „revenant”, ca spirit al unui defunct, este încă mai util discuției. Ceea ce revine permanent, ceea ce este prezent spectral în opera scriito- rului conduce la identificările care configurează „caragia- lismul identității românești”. Este, spre exemplu, ceea ce „De ce trag
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însoțite de happy end, ci un reflex meduzant al timpului său ăcel al Epocii de Aur în care regizorului îi sunt interzise rând pe rând filmele), imagine a unei lumi în descompunere vertiginoasă, cea a ultimului deceniu de comunism. Tenebrele, spectrele devin vizibile abia la lec- tură, opera lui Caragiale devenind la rândul ei un interpre- tant în chestionarea spiritului unei epoci și a identității profunde a locuitorilor ei. Bellu Zilber, în 1945, cu o glumă proastă prindea esențialul într-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și replici caragialești utilizate asemeni unor chei de lectură pentru diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg. Atât de puternic funcționează prestigiul clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
până în 1975, când s-a pensionat la cerere. Activitatea didactică nu l-a îndepărtat, însă, de cercetarea științifică. Alexandru Andronic este autor a peste 100 de studii, rapoarte de săpături, note și recenzii, publicate în țară și străinătate, îmbrățișând un spectru larg de probleme, extinse din antichitate până în epoca contemporană. În special, a desfășurat o susținută activitate științifică de teren, efectuând cercetări de suprafață, săpături de salvare și apoi sistematice pe teritoriul orașului Iași. Rezultatele acestor investigații au fost concretizate în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
biocenoze (plancton, necton, bentosă în dinamica și interrelațiile lor. A trecut apoi la cercetările hidrobiologice privind cunoașterea lacurilor de acumulare. Aduce contribuții meritorii în ceea ce privește valorificarea din punct de vedere piscicol a lacului de acumulare de la Podu Iloaiei. Abordează treptat un spectru mai larg în cercetările sale. Are contribuții importante în ceea ce privește creșterea și iernarea puietului de crap în unele iazuri din Moldova. Urmărește, în mod special, cunoașterea larvelor de Odonate din punct de vedere taxonomic și ecologic și aprofundează unele aspecte din
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
nu? Nu are nici un motiv s) riște că oaspeții lui s)-i interpreteze greșit afirmațiile. Este greu s)-mi dau seama dac) spune ceea ce simte cu adev)rât sau ce crede el c) aș vrea s) aud. Îmi spune c) spectrul anihil)rii Îi Îngrijoreaz) pe toți evreii, c) și sufletul s)u este ap)sat de povară neliniștii privind securitatea Israelului. Dac) lumea nu va reuși s) treac) testul moral al menținerii securit)ții, acesta va fi sfârșitul civilizației noastre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
La reluarea spectacolului În Central Park, vara, am redus decorul la esențial și am regăsit În simplitatea naturală a parcului, sub cerul liber, o conexiune cu natura cosmică și umană a piesei, pe care o pierdusem În meandrele tehnologiei. Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pierdusem În meandrele tehnologiei. Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale subconștientului sunt la greci aduse la suprafață prin imagini clare, care odată recunoscute și Înțelese ne ajută să găsim un echilibru sănătos cu neștiutul din noi. Prin contrast, Strindberg pare să ne lase Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la o parte pielea, mușchii, oasele, odată cu toate lucrurile care sunt false și, când să ajungi la esență, la adevăr, vezi că n-a mai rămas nimic din om: „Totul e minciună, iar o minciună e o cantitate negativă“. Sonata spectrelor prezintă o astfel de lume. O citeam și deveneam depresiv. Oare toți oamenii În această viață, căutând fericirea, sunt astfel? Să fie toți la fel de falși, de mincinoși, de goi? Personajele sale să nu fie decât păpuși grotești cu față de clovn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colaborator scenografic de lungă durată. Eram intrigat de ultima scenă, care avea o atmosferă cu totul aparte. Aveam impresia că Strindberg a scris-o sub influența lui Maurice Maeterlinck, cu care avea o afinitate declarată. Pe măsură ce triștilor locuitori ai casei spectrelor le cădeau pe rând protezele dentare și perucile, se dezvăluiau, odată cu corsetele ce camuflau adevăruri macabre, ipocrizia și minciuna unor vieți irosite. Dacă era o speranță, ea nu putea veni decât de la cuplul tinerilor Îndrăgostiți. Această coda muzicală, respectând forma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la fel. La Seattle, de exemplu, scena finală din Oneghin a reușit cel mai bine. Decorul lui Yeargan reprezenta un pavilion rotund de sticlă, ce transmitea senzația lipsei de aer, asemănătoare ca atmosferă cu cea a exilaților strindbergieni din Sonata spectrelor. În această colivie erau Închise personajele. Ultimele acorduri ale muzicii sunt pline de tensiune și, văzându-i, simțeai cum cei doi Îndrăgostiți se sufocă, prinși fără scăpare de destin, În contrast cu imaginea depărtată a lanului de grâu ce amintea de trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cum vă place de Shakespeare, coproducție Între Festivalurile din La Rochelle, Shiraz-Persepolis și Teatrul „La Mama“. 1977 - Livada cu vișini de Cehov, pe Broadway, la Lincoln Center. - Agamemnon de Eschil, la Lincoln Center și Delacorte Theater din Central Park. - Sonata spectrelor de Strindberg, la Yale Repertory Theatre, New Haven. 1978 - Sganarelle, un spectacol de piese Într-un act de Molière, la Yale Repertory Theatre. - Mad dog blues de Sam Shepard, spectacol montat pe plaja Oceanului Atlantic, la New Haven, cu studenții școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cum vă place la ferma de lângă La Rochelle PAGEREF Toc133741184 \h 173 HYPERLINK \l " Toc133741185" Livada cu vișini la Lincoln Center PAGEREF Toc133741185 \h 178 HYPERLINK \l " Toc133741186" Agamemnon la Lincoln Center PAGEREF Toc133741186 \h 184 HYPERLINK \l " Toc133741187" Sonata spectrelor la Yale PAGEREF Toc133741187 \h 186 HYPERLINK \l " Toc133741188" Umbrelele din Cherbourg la New York PAGEREF Toc133741188 \h 189 HYPERLINK \l " Toc133741189" Maestrul și Margareta de două ori PAGEREF Toc133741189 \h 193 HYPERLINK \l " Toc133741190" Între două lumi PAGEREF Toc133741190 \h
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
procedeu - de care Băiatul Ambasadorului, un personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din când În când se uită la ceas; drumurile trebuie să fie teribile pe zăpada asta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foii de hârtie cu diagramă, observ un timbru ștampilat care Împodobește și alte hârtii și cărți pe care le-am scos din Franța pentru a le duce În America În mai 1940. Este o ștampilă circulară În ultima nuanță a spectrului - violet de bureau. În mijlocul ei sunt două majuscule de mărime cicero, R.F., Însemnând bineînțeles la République Française. Cu alte caractere mai mici, dispuse pe margine, este scris Contrôle des Informations. Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unor bomboane fără miez, cu pereți ca de sticlă, groși, translucizi, filtrând lumina zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate! Și ce inedită și fascinantă variantă de spațiu închis ocrotitor, fără de care capitolul dedicat acestuia îmi pare incomplet, neterminat. Scriind cartea despre Spațiul în literatură am înghițit nu o dată în sec, am salivat, gândindu-mă la bomboanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
casă, de unde, de altfel, nu mai ieșise de vreo 3-4 ani. Cu două săptămâni înainte, am cântărit-o: avea 48 de kilograme! Mă izbise însă atunci mai ales slăbiciunea feței, aproape transparentă: luminată de zâmbet, avea parcă ceva cadaveric, de spectru. Cu ocazia aceleiași vizite, observând pe perete unica fotografie rămasă de la bunicul (fotografie pe care cândva o avusesem și noi), m-am apropiat s-o cercetez mai bine: „Ta-ta”, i-a explicat ea Doinei, ca un copil care abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui, totuși, în ordine umană. „Da, ăștia suntem și vă iubim așa cum sunteți : nimicuri agitate, nimicuri mișcătoare”. Or, lucrul ăsta nu mi se pare că este, cum să spun, o capitulare, o acomodare, un fel de „colaboraționism” ilicit cu aceste spectre pernicioase. Nu. Dimpotrivă, este acceptarea și recunoașterea unei esențe din care se constituie totuși lumea. Fiindcă aicea mi se pare că este cazul să citez o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat-o din filozofia orientală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în vastul atelier al unui pictor care-mi arată grafica sa ce a fost atinsă fulgerător de lovitura soarelui, și culorile au izbucnit, și el se bucură de întâmplarea că lucrând în alb și negru, a creat inconștient și un spectru al culorilor din întâlnirea miracol cu soarele. E din nou duminică, duminica obsedantă în care trebuie să port o bluză albă, strălucitoare și să mă duc la serviciul divin, în amintirea bunicii mele, Filofteia. Ea, care mi-a amintit mereu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
proiecții de filme documentare, conferințe, teatre, reuniuni culturale. Asociațiile Culturale constituite din proprie inițiativă sau ca filiale ale unor organizaății din țară activează În general Într un domeniu restrâns echipă de cântece și dansuri, teatru, folclor, sport sau abordând un spectru larg de activități specifice Căminelor Culturale. Mai multe organizații se pot reuni Într-o Asociație cu funcție juridică stabilind contacte cu oficialități În vederea apărării drepturilor minorităților, redobândirea proprietăților care au aparținut comunității, Înființarea de școli, editarea presei naționale, sprijin În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
final de secol al XVII-lea, era încheiată la 1730. Doar GAP, nu întreaga piraterie occidentală. GAP n-a fost niciodată resimțită ca aureolată de cei ce au trăit-o pe punțile corăbiilor, măcinați de boli, de marginalizare și de spectrul sărăciei, cu plăcerea riscului, tensiunea luptei, bucuria câștigului și resemnarea înfrângerii. Bogăția căutată în calele corăbiilor, pentru a fi cheltuită în cârciumi, investită personal, trimisă iubitelor sau îngropată pe vreo insulă nu le-a dăruit o Epocă de Aur, dimpotrivă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
echipajului său de pirați de pe corabia Black Pearl, în gross plan, filmul lui Verbinski a pus în fundal mai toate elementele care țin de imaginarul marinpirateresc : costumații complexe, simboluri oculte, aventuri pe insule luxuriante, bătălii navale, călătorii în lumea morților, spectrul macabru al blestemelor, o comoară ascunsă în peșteră, un cufăr râvnit, o hartă și o busolă fermecată, o fântână a tinereții, dispute între pirați, mazilirea prin semnul negru, respectul superstițios față de Biblie, conflicte cu autoritățile coloniale engleze, execuții oficiale pe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
distribuție de excepție, pe traseul Speranței, de-a lungul Mediteranei și Atlanticului, prin toate aventurile descrise în roman. Într-un eon profund antioccidental, cu o cenzură artistică acerbă, cu toate posibilitățile de a ieși legal din lagărul socialist tăiate, cu spectrul fanaticelor Teze din iulie (1971) plutind desupra tuturor manifestărilor artistice, a fost un veritabil eveniment oniric să te oprești de la Sulina sau Galați la Pireu, Istanbul, Marsilia, Punta Arenas sau Buenos Aires, să debarci pe insule izolate îndepărtate, să descoperi comori
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]