7,229 matches
-
Bahtin și apare ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, naratorul renunțând la orice ornamente agreabile. Autorul mărturisește că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
această in-experiență o să-l frusteze veșnic... V-ați referit la feminismul care nu este neapărat nevoie să-l afișezi explicit. Pot și femeile să-și „deghizeze” feminismul? Poți să fii o demagogă perfectă, să spui cabala feminismului încontinuu. Dar procedural, stilistic, comportamental, să fii pe dos. Poți să nu folosești în viața ta expresii feministe și nici să nu fii conștientă de existența lor, dar să fii o feministă veritabilă. Poți să fii strategic suficient de diplomată încât să nu fii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului: credința în moroi, simbolistica șarpelui (viperei) și izomorfismul acesteia cu pasărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi". Cînd am scris (...) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeți afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziția poemului. Aceste șocuri imagistice în lanț, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci și frumoase ca niște perle date la iveală dintr-o scoică." Nicolae Manolescu "Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poate fi ușor recunoscut. Sunt sigură că reîntâlnindu-i lucrările în orice alt loc le vei recunoaște, pentru că ele conțin ceva specific numai acestui arist. Este extrem de important când un pictor însumează în sine niște tradiții înalte, totodată introducând momente stilistice personale. Pictorul Iurie Matei pășește cu succes în secolul XXI." Irina Gorbaciova, critic de artă, Kiev-Ucraina " El știe de minune ce înseamnă suprarealismul și cum se realizează o pânză în această manieră, el cunoaște bine arta metafizică, hiperrealismul, dar să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
despre autori din toate timpurile (cu un admirabil dar de evocare), Florin Faifer demontează cu migală mecanismele interioare ale unei opere, trasează cu penel sigur portrete, fizionomii de autori, distribuie atent, subtil, observațiile de natură morală. E în mare vervă stilistică atunci când zăbovește asupra unor scriitori confini". Sau: " Mereu calm, surâzător, elegant, curtenitor, afabil, echilibrat, cu un suflet de o mare delicatețe, generos și îndrăgostit de lumea de vise și iluzii a artei, Ștefan Oprea mi se pare neschimbat, anii neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care sper să le reiau într-un volum care va fi urmarea acestuia. Mi-am limitat expunerea, prezentînd aici numai bazele analizei textuale a discursurilor. Aceste baze permit totuși propunerea unei alternative la explicarea tradițională a textelor și la analiza stilistică 2. Termenul de "analiză textuală" pe care îl înlocuiesc cu cel de analiză textuală a discursurilor a mai fost utilizat și de către alții în afară de Jeandillou. "Textanaliza" este un apelativ al lingvisticii germane (Plett 1975 și Titymann 1977). R. Lafont și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
propoziții: dar mort, contrastează cu lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele două monosilabe cu aliterația lor în consoana r contrastează cu lungimea de șapte plus șase silabe despărțite prin virgula centrală din P1. Contrastul produce un interesant efect stilistic de sens: concluzia-clauzulă sporește tragicul prin scurtimea ultimului cuvînt și prin contrastul dintre euforia inițială, susținută de amploarea frazei P1 care, la recitare, provoacă pronunția lui e mut din AnneEcy [anəsi]. Armonia fonică a frazei este susținută și de ecourile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de retorică și stilistică sub numele de anaforă (pe care nu trebuie să-l confundăm cu utilizarea lingvistică despre care am vorbit mai sus). Anafora stilistică este definită în Littré ca "repetiția aceluiași cuvînt la începutul frazelor sau a membrilor frazei"18. Această definiție trebuie lărgită cel puțin pînă la nivelul sintagmei, ca de exemplu în acest pasaj de la începutul discursului pronunțat de generalul de Gaulle
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
le aveau. § 6 Aceasta înseamnă că trebuie să recunoaștem demnitatea celor cărora le era contestată. § 7 Aceasta vrea să spună că trebuie să asigurăm o patrie celor care se îndoiau că o au. [...] Același principiu de structurare oratorică prin anaforă stilistică se regăsește și în discursul pronunțat în balconul Primăriei din Montréal, despre care a fost vorba în capitolul 2 § 3.4.: Dacă ați ști // cîtă încredere // are acum în voi / Franța trezită // după imense-ncercări [Aplauze] Dacă ați ști // cîtă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
topografie și peisaj), de timp (cronografie), de animale și plante. Montajul în paralel (descrieri consecutive sau alternative, fondate pe asemănare sau opoziție) este una din tehnicile recomandate, împreună cu hipotipoza (expunerea vie a obiectului, adus în prezent și însuflețit prin munca stilistică a oratorului sau a scriitorului) și tabloul (punere în situație, regrupare în jurul unui motiv sau personaj principal) (Adam 1993). Pentru a ieși din această situație, P. Hamon a propus în domeniul poeticii literare o teorie generală a ceea ce el definește
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în clipa aceea de extaz 42. SAU DACĂ a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face 61. un prunc 62. SAU un cîine, 71. părinții 72. ȘI CASA Coeziunea ultimei fraze a textului provine atît din anaforele stilistice (1), cît și din reluările binare ale sintagmelor nominale (3 și 7) și prepoziționale (2 și 6), ale verbelor (5) sau ale structurilor morfo-sintactice (4), precum și din revenirea acelorași sonorități în textul spaniol. Această proză periodică dominată de ritm contribuie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
era considerat a fi un simplu auxiliar intervine chiar în construcția protocoalelor de cercetare și de interpretare. (2004: 31) Dezvoltînd lecturi de texte atît de diferite precum cele care au alcătuit corpusul nostru, nu am urmat nici un moment dihotomia gramatică/stilistică ce rămîne în centrul formației școlare și universitare și al atîtor lucrări actuale. În schimb, în orice moment, a fost vorba despre limbă și de întrebuințările ei în discurs, despre complexitatea ordonărilor textuale a enunțurilor. Am văzut că aceste ordonări
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție de subiect este redundantă, subiectul fiind inclus în desinența de plural a verbului, l-am reluat totuși
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
6. Clasificare și non-clasificare 255 6.1. Tipuri de adjective / 256 6.2. Clasificarea: sintaxă și enunțare / 258 6.3. "Biet" / 261 6.4. Locuțiunea adverbială "din nefericire" / 263 6.5. Adjective și determinanți / 265 6.6. Pluralul cu valoare stilistică / 268 6.7. Efectele impresioniste / 271 6.8. Locul adjectivului / 274 Concluzii / 280 Lecturi recomandate / 280 Exerciții / 281 Capitolul 7. Coerența textului / 285 7.1. Probleme de tipologie / 287 7.2. Eterogenitatea textului / 290 7.3. O organizare ierarhizată / 293
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două planuri enunțiative pot alterna într-un același text cu efecte stilistice diverse: evenimentul povestit devine contemporan cu momentul lecturii, se obține un "efect de natural", autorul și personajul par a împărtăși același punct de vedere; se combină
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două planuri enunțiative pot alterna într-un același text cu efecte stilistice diverse: evenimentul povestit devine contemporan cu momentul lecturii, se obține un "efect de natural", autorul și personajul par a împărtăși același punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive care califică etc. Naratorul își poate manifesta punctul de vedere și prin substantive ce califică și prin prezentul istoric (sau de narațiune), ale căror posibile valori stilistice sunt comentate nuanțat, îndeosebi efectul de transfocare, exploatat de pildă de Milan Kundera: "Îmi pierdusem virginitatea, îmi găsisem cel mai bun prieten. Eram atât de fericit, că mă îmbătam, [după această reluare a unor acțiuni deja prezentate și a căror
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
carte a lui M. Bahtin despre Dostoievski (1929). Cercetătorul rus și colaboratorul său V. N. Voloșinov foloseau termenul de dialogism pentru a defini relațiile dintre un anume enunț și enunțuri anterioare sau posterioare, fapt determinat de structura lor semantică și stilistică. Orientarea dialogică este "ținta firească a oricărui discurs [...]. Dar [...] solitarul Adam putea cu adevărat să evite această reorientare reciprocă în raport cu discursul celuilalt..."27. Din perspectiva pesimistă a lui La Bruyère: Totul a fost spus și am întârziat cu mai bine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un depozit hidos, de pietriș și oseminte omenești."31 Dialogismul este pentru Bahtin în primul rând intertextualitate, orice enunț scris fiind o reacție la enunțuri anterioare și, în același timp, o posibilă sursă de alte enunțuri. Bahtin distingea două modalități stilistice de redare a unui discurs străin: stilul linear și stilul pictural. "Limba poate tinde să dea discursului celuilalt limite nete și stabile. [...] Utilizând termenul de care Wölflin s-a servit în istoria artei, am putea numi această primă direcție stil
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o afacere, femeile se descurcă excelent, mai bine decât bărbații, pentru că "fac dragoste fără să-și dea seama". În spiritul observațiilor lui Bahtin, polifonia literară are în vedere raporturile multiple dintre narator, personaje, voci anonime (se zice) sau diferite niveluri stilistice. Dintre numeroasele exemple consacrate polifoniei ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui text științific, enunțarea nu este importantă, deoarece cadrul spațio-temporal (crono-topul bahtinian) nu are niciun impact asupra sensului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cercetători au analizat ironia ca pe un fenomen privilegiat de polifonie enunțiativă. Dominique Maingueneau observă că acest fenomen este posibil datorită specificității limbilor naturale ce amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți subiective și orice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
citi opiniile unui martor, care de altfel nu ar părea firești; adverbul involuntar devine nepotrivit, asociat cu perfectul compus: cum ar putea ști un martor că acest gest era involuntar ? Iată privilegiul autorului omniscient. Din acest punct de vedere, forța stilistică pe care o are Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de cauze și efecte, de mijloace și scopuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
devalorizate social care își expun relația primordială cu oralitatea și prezența fizică a enunțătorului: vorbire rurală (Giono) sau populară (Céline). Contrast care nu face decât să exacerbeze tensiunea dintre "discursul direct" și "povestire", însă care scoate în evidență și efortul stilistic pe care amestecul lor îl presupune. În citatul următor, eroul Bardamu povestește un episod din războiul din 1914, moartea colonelului său: Și dialogul se sfârși, pentru că îmi amintesc foarte bine că abia a mai avut timpul să spună: "Dar pâinea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
procesul este concomitent cu momentul enunțării. De regulă, cu excepția cazului povestirilor scurte (cf. bancurile " Într-o zi un om intră la coafor și cere...), acest prezent nu înlocuiește pur și simplu perfectul simplu, el îl înlocuiește pe alocuri, în scopuri stilistice bine determinate. Astfel, în următorul fragment din Memorii de dincolo de mormânt, armatura narativă este definită prin perfectul simplu, iar prezentul narațiunii nu intervine decât punctual: Pe 23 iunie 1812, Bonaparte recunoscu în noapte Niemenul; ordonă să se facă trei poduri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]