11,293 matches
-
mai erau oameni în încăpere. Și, deși termenul nu avea înțeles în sens lărgit, Gosseyn deduse că exista un "sentiment" în sinea susținătorilor și discipolilor tânărului împărat, corelat cu un fel de... groaznică pauză. Tăcerea se încheie brusc. Câțiva se străduiau să respire. Pentru Gosseyn fuseseră câteva secunde foarte valoroase. Pe timpul acestei pauze avusese timp să-și dea seama că ar face bine să hotărască felul în care i-ar putea face pe oamenii aceia să realizeze ce se întâmplase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cere acțiuni hotărâte și rapide din partea acestor oameni, cu atât mai important pentru supraviețuirea lor - inclusiv a celor ticăloși - părea să fie felul în care el ascundea ceea ce știa. Alternativa era să dezvăluie realitatea și, dacă erau urmări, să se străduiască să iasă din încurcătură. Evident, asta trebuia lăsată pe mai târziu, dacă se putea. - Pe de altă parte, spuse Breemeg, în timp ce Gosseyn ajunsese la această concluzie, dacă e să rămânem în această zonă din spațiu de-acum înainte, atunci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
gând preliminar; o simplă acceptare a faptului că ar avea nevoie de ajutor. Ceea ce-l sperie, apoi, fu absența oricărui răspuns; și, mai rău absența unei senzații legată de prezența celeilalte minți Gosseyn... Nu era clar de ce ființele Troog se străduiau să-i țină deconectați pe cei doi Gosseyn în această situație. Dacă era o nouă încercare do a-și demonstra capacitatea, aceasta fusese deja demonstrată. Analiza sa rapidă fu întreruptă. Pași. Întoarse capul, odată cu Neggen. Și văzu că o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care completau porția fiecăruia din ce-or fi mâncând ei acolo. Apoi și ei se lăsară pe spate în scaunele lor. Stăteau cu toții așa în acea copie obscură a unui restaurant pământean. Și el își aduse aminte că ei se străduiseră să-i aducă mâncare pământeană. Se cunoștea că studiaseră activitatea milioanelor de găini... de acolo... care încă mai supraviețuiau, deși majoritatea ouălor le erau furate în fiecare zi, încă din timpurile cele mai vechi. "...Mă-ntreb, dacă eu aș merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ultimatum? întrebi Gosseyn. Ochii imenși se holbară la el; și vocea care ieși din gura aceea mică avea o notă de surpriză: - Nimeni n-a mai pus această întrebare până acum. Răspunsul avea atâtea implicații încât Gosseyn trebui să se străduiască din răsputeri să-și controleze gândurile care-i năvăleau în minte. În cele din urmă, înghiți în sec și spuse: - Ultimatumul era în vigoare când te-ai născut? - D-da! De data aceasta, ezitarea sa fu urmată de sunete venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce făcuse tatăl său la vârsta aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o pastorală a consolării. Funcțiunea preotului se conturează din ce în ce mai mult între limite bine definite (este chemat să facă numai pe preotul), dar și mai ample (pentru că trebuie să aducă pe toți pe terenul mântuirii). Un preot plin de milă se străduiește să facă din confesional o oază de pace, ținând mereu seama că, atunci când un om îngenunchează ca și cum „s-ar frânge în două” își dublează înălțimea înaintea lui Dumnezeu, amintindu-și că în sacramentul penitenței este administratorul iertării Celui Preaînalt, al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
1. Este un om al Tradiției mari și mici. Adevăratul e-cleziastic nu trăiește în mică măsură nici experiența creștină și nici apartenența sa la Biserică, ci se avântă spre înălțimi, cu-fundându-se pe deplin în bogata sa experiență creștino-ecle-zială. El se străduiește să fie și să devină un creștin radical și pe deplin catolic, realizând o apartenență totală și puternică la Biserică, nu parțială și slabă după cum se constată astăzi, atun-ci când asistăm la tendința de a justifica starea de lucruri doar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu înțelege, sau înțelege puțin crucile prezentului: „Nu este un «fanatic al trecutului». De aceea, în lucrurile care sunt ale timpului, el nu vrea să denigreze și nici să descurajeze cu anticipație orice dorință și orice tentativă de noutate. Se străduiește, mai degrabă, «să discearnă spiritele». Caută împreună cu cei care caută”. Preotul nu se poate consuma cu totul în a fi operatorul neliniștit în prezentul trăit. „Omul Bisericii rămâne întotdea-una deschis pentru speranță. Orizontul, pentru el, nu este ni-ciodată închis”. Iradierea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
noastră nu era nimic mai mult decît vaga noțiune a ceva ce părea dulce și lipsit de efort și atît de extraordinar că n-ar fi putut fi repetat în cuvinte și probabil nici măcar în fapte. Încă continuam să ne străduim cu încăpățînare într-acolo. Înainte de reuși măcar o dată să producem o serie de bătăi și acoperind o distanță rezonabilă într-un ritm care să curgă natural, am știut că un astfel de lucru era posibil. Altminteri nu n-am fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aparținuse bunicului meu. Cea mai reușită parte a zilei era dimineața devreme, cînd plecam de acasă. Plecam din timp, așa că reușeam să fac o abatere. Mă grăbeam după colț. Pe strada Emerald deja puteam adulmeca rîul. Traversam strada și mă străduiam să nu privesc prea intens spre apă, deși, desigur, aruncam ocheade laterale și-mi dădeam seama imediat în ce stare se afla, calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fericire care m-a purtat prin oraș în acele seri, trebuie să fi fost incertitudinea în ceea ce privea durabilitatea sa. Posibilitatea ca David să plece în toamna care avea să vină mă preocupa încă. Nu uitasem remarca lui, deși mă străduisem să nu mă gîndesc la ea. Vara a început devreme în anul acela și, deși n-o știam încă, avea să dureze la nesfîrșit. Într-una din primele zile calde, o duminică, am fost purtat în recunoașterea mea în direcția
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urmă, în măsură să-și impună îngrădirile, și-a făcut un merit din a-i tăia din nas lui Schneiderhahn. Și formidabilul Schneiderhahn, în costumul lui străin cu carouri mari și cu capul său tuns perie, a trebuit să se străduiască să-și ascundă iritarea și să nu se enerveze, pentru că avea de cerut un lucru pe care numai acești mici burghezi i-l puteau oferi. Pentru că locuia într-un hotel și depindea de ei. Mici burghezi? Gîndeam deja în felul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală în desfășurare, încercând să controleze haosul provocat prin formularea unor reguli. Existau și polemici, întrucât nu toți reușeau să accepte schimbarea rapidă a tehnicilor de compoziție și a gustului provocat de arsnoviști. Dacă ținem cont de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
insulă. Un pic de comerț între ele și călătorii, dar numai într-o mică măsură, ca între națiuni. Existau multe restricții comerciale și bariere de imigrare, dar... Gosseyn asculta cu atenția unui om care absoarbe rapid un nou concept. Se străduia să-și imagineze venusienii non-A împotriva yalertanilor. Încerca să găsească un cuvânt în stare să-i descrie pe prezicători - dar nu se potrivea niciunul. Niciuna din cele două părți nu-și dădea seama încă de existența a două metode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu. Era ceva. Însemna că-și va utiliza creierul secund. Deci, cu fiecare ocazie analogă, acest sistem de prezicere dădea rateuri. Ei aveau totuși o remarcabilă facultate și el ar trebui să se străduiască să determine în ce mod, nevrozați ca această femeie puteau automat să prezică viitorul. Dar asta pentru mai târziu. - Spune, întrebă Gosseyn, când se va întâmpla? - Peste zece minute, cu aproximație, zise Leej. Gosseyn, surprins, tăcu un moment. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prea violente și prea realiste. Nefiind niciodată obligat să-și controleze emoțiile, Yanar se dovedea incapabil de a o face. Vinovăția lui sărea în ochi. Gosseyn înghețase. Dar făcuse tot ca să se protejeze, așa că nu-i rămânea decât să se străduie să obțină toate amănuntele. Spuse tăios: - Ai face bine să răspunzi cât mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat pe Discipol? Yanar, morocănos, dădu din umeri și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sale erau prea violente pentru plăpândul Ashargin în corpul căruia se găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
credința lui Enro în singura valoare a căsătoriei frate-soră - își fonda opoziția față de planurile dictatorilor. Cum va acționa? Problemă de strategie. Dar alții ar putea să se întrebe cum spera prințul Ashargin să se ridice împotriva acestui tiran. Gosseyn se străduia să rezolve această problemă într-o provocare îndrăzneață, fondată pe un plan în aparență totuși logic. Indubitabil. Crang, dacă era nevoie, va da dovadă de aceeași îndrăzneală. N-ar fi venit el aici, dacă nu s-ar fi gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că vei avea multe de vorbit cu Gorgzida. Ea îl privi, surprinsă pe moment, dar el nu mai zise nimic lămuritor. Era imposibil să exprime deschis proiectul său de a face inoperantă clarviziunea cu care era hărăzit Enro. Nirena se strădui. Ce gândea ea că se întâmpla? Gosseyn n-avea habar. Dar, la început, ea vorbi fără încetare. Răspunsurile Patriciei o stăviliră mai întâi. Părea depășită de această mitralieră verbală care funcționa cu regularitate. Dar, deodată, trebuie să fii înțeles. Înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
împotriva creierelor secunde sau a Prezicătorilor. Gosseyn se gândi că se grăbiseră să le fabrice considerând că nu era timp suficient, Acest fapt se adeverea de la un minut la altul; mai făcu o încercare. Trimise un mesaj unității care se străduia în continuare cu o încăpățânare mecanică și oarbă să-l captureze. - Considerați-ne ca prinși cu toții, dacă-i vorba pe-așa. Din nou. nici un semn că mesajul său ar fi fost auzit. Încă o dată împinse levierul de similaritate al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să nu pară jenat, dar reuși doar să-și ia un aer încurcat. — Sfinte Dumnezeule! exclamă Frankie. E încordat ca... hm. Mai bine nu zic. Relaxează-te, fiule, ce zici? Nu, nu se poate relaxa. Rima, hai să facem schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au? — Dar acum, ori de cîte ori o fac, am un nou atac. — Te cred. Doctorul te-a făcut să te gîndești că ai astm cînd de masturbezi, așa că ai astm. Oricine te poate face să crezi orice dacă se străduiește îndeajuns. îmi amintesc că te-am convins că sînt spion neamț. Thaw rînji. — Chestia nostimă e, spuse el, că doctorul m-a făcut să cred și-n Dumnezeu. — Cum? Nu, nu-mi spune, zise Coulter dezgustat. Pariez că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o voce blîndă: — Mă bucur să te cunosc. — Asemenea, zise Thaw. — E tatăl lui Marjory... dar v-ați cunoscut vinerea trecută. Acum luați loc, amîndoi, să văd dacă o pot grăbi pe fiică-mea. Thaw se așeză și se strădui să dea impresia că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]