7,161 matches
-
informatoarea basmului Fata răpită de soare din Izvoare, Soroca: „urca sus și n-ave voi sî ia di pe pământ lucruri. Și lucrurili di pe pământ era greli calului”. Armele strălucitoare pe care le poartă eroul pornit să refacă faptele strămoșilor îl așază, de asemenea, sub semn solar: „Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte!/ Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!” (CeleiGorj). Metalul apotropaic este secondat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calul în actul său recuperator. Colinda cântă doar despre ultima etapă și cea mai spectaculoasă a procesului inițiatic prin care a trebuit să treacă flăcăul ajuns la vârsta însurătorii. Anterior, el a ieșit din spațiul uman pentru a-și cunoaște strămoșul și a afla de la el marile mistere ale lumii. Ființa istorică a voinicului s-a topit prin imersiunea lui în sacru și fiecare gest al său va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o metaforă a revenirii ab origo, ce guvernează întreg ritualul inițiatic. Ridicarea soarelui în coarnele boului ce-l slujește pe flăcău marchează de fapt ruptura dintre durata profană și saltul în sacru, acolo unde eroul trebuie să îi imite pe strămoși pentru a porni lumea din nou, purificată. Șoimul, ca ajutor mai puțin apropiat omului decât calul, apare în colinde cu o funcție de adjuvant solar. El este în mod evident o figurare a soarelui care se înalță pe bolta cerului, după cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revigorează și întoarce timpul la gloria dintâi. Un al treilea factor ce atrage după sine procesul inițiatic ține tot de o predestinare, dar una cu voce maternă. În balada Șarpele I(7), feciorul este blestemat din leagăn să-și cunoască strămoșul cu evidente însemne solare: „Ș-ai liu, liu, liu cu mama,/ Pui de șarpe ti-ar mânca,/ Pui de șarpe balaur,/ Cu solzii mare de aur.” (Bordeasca Veche - Vrancea), „Nani-nani, lulu-mite,/ Pui de șearpe sugă-mi-te,/ Pui de șearpe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să primească pruncul”. Credințe nenumărate ne informează că femeile rămân însărcinate prin simpla apropiere de anumite locuri: stânci, caverne, copaci, râuri. Sufletele copiilor pătrund în pântec și femeile concep. Oricare ar fi condiția acestor sufletecopii, sunt sau nu sunt sufletele strămoșilor, un lucru este sigur: au stat până la reîncarnare ascunse prin crăpături, brazde, bălți sau păduri: trăind un fel de existență embrionară în sânul veritabilei Mame, Pământul”. Cele trei sărituri (a treia oară se îndeplinește fatum-ul) parcurg un drum dinspre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chipeș călare (IV). O implicație la fel de importantă vine din câmpul semantic al focului: vatra casei în care zace (deci tânjește, mocnește în așteptarea timpului inițiatic) eroul reprezintă inima universului domestic și punctul de legătură cu energiile sacre care includ prezența strămoșilor. Turta din cenușa din vatră constituie hrana magică pentru protagonistul plecat pe tărâmul infernal și datorită ei el poate reveni în comunitate. Drăgan Cenușă știe ce trebuie să facă pentru a înfrânge răul arhetipal și îi spune mamei împărătesei „ - Mamă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Soroca explică: „Poi turta asta era fermecatî. Când îi făcea mamî-sa o turtî-n vatră i-ajungea sî mânânci cât călătoreau ii...(...) Nu sî termina niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și singur pleca/ Pentru vânătoare,/ Pentru-nsurătoare”. Traseul inițiatic este ascendent, atât prin urcarea de la câmpie spre munte, adică în Centrul Lumii, unde va avea loc confruntarea, cât și printr-o „elevație” către izvoarele Cernei și deci către preistoric și Strămoși. Iovan își intuiește destinul și nu se lasă marcat de nereușita miilor de neofiți ce i-au premers, scopul lui este foarte clar precizat: vânătoarea ca formă de pețire eroică, așa cum o cunoaștem mai ales din orațiile de nuntă, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu pe pruncul cu geneză fantastică. Procedeul depășește prin puterea semnificării practicile popoarelor primitive: „în cursul inițierii sale, fiecare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele fantastice. Contactul cu necunoscutul însă este contactul cu sine, voinicul merge prin lume pentru a se cunoaște și pentru a dovedi că este ales, adică poate repeta gesturile strămoșilor civilizatori. Ieșirea din social este obligatorie pentru dispariția constrângerilor supraego-ului și este echivalentă cu o coborâre în id. Similară este și izolarea în pădure a neofiților din triburile arhaice, izolare ce eliberează subconștientul depozitar al angoaselor colective, ca imagine holomorfică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
facă focul, el fiind deposedat de orice plantă utilă social, simbol al civilizației omului. Orb și rănit, asemenea multor eroi de basm, Mistricean va avea epifania așteptată în zori și va purcede pe drumul solar, care îl va uni cu strămoșul său. Poteca poate fi și o axă între lumi pe orizontală, corespondentă celei verticale a Arborelui Cosmic, diferența fiind că aceasta din urmă face legătura și cu sfera sacră a zeilor, în timp ce drumul unește doar profanul cu increatul, monstruosul. Dimensiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diferite imagini și embleme sacre. Pe măsură ce sosesc contingentele tribale, bărbații sunt conduși pe potecă și li se arată imaginile”. Pătrunderea în atmosfera inițiatică și asimilarea datelor culturale este, în scenariul românesc, mult mai dramatică și „interactivă”. Eroul nu învață despre Strămoșul mitic, ci devine el însuși protagonistul acțiunii temerare. În Mistricean I (7), drumul se află „În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Circumscrierea e dublă, deschiderea nelimitată a câmpiei fiind cea în care „circulă zeii uranieni și unde personajele psihopompe atrag după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am auzit,/ Că ești călător,/ Cu roua-n picior;/ Și noi te rugăm,/ Cu rugari mari,/ Cu strigari tari,/ Sama tu sî-ți iei,/ Sama drumului”. Esențială apare la nivel temporal simultaneitatea perfectului compus cu prezentul mitic al plecării către lumea strămoșilor. Avem aici o suprapunere a planurilor profan și sacru, venirea bocitoarelor făcându-se în timpul măsurabil și irevocabil al Istoriei, pe când călătoria defunctului se desfășoară într-o zonă temporală fără durată, a Timpului însuși. „Călător prin ceea lume” este, așadar, atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oameni”. Victimele nenumărate ale Gheonoaiei care sălășluiește în pădurea vecină câmpiei sunt, ca și voinicii pieriți pe Cerna în sus, din balada Iovan Iorgovan I (6), mărci ale dificultății încercării, dar prezența osemintelor semnalează în același timp pătrunderea în spațiul strămoșilor. Cea de a doua câmpie este scindată: „o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pârlită”. Pârjolul vine de la Scorpie, focul și smoala vărsate de apariția terifiantă au însă o menire cathartică, anulând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primitive în care candidații, adăpostiți într-o casă anume, ating stâlpul ceremonial și rostesc: „Sunt în Centrul Lumii”400. Locuința luminii constituie o constantă a mentalității arhaice, ea adăpos¬tește atât neofiții, cât și pe cei plecați definitiv în lumea Strămoșilor. „Moartea îmbracă forma deplasării spațiale”401 și cum moartea simbolică reprezintă condiția consacrării într-o viață superioară, de erou întemeietor, cele două con¬cepții converg. „Dalbul de pribeag” este, pe de altă parte, un neofit și el, trecând spre ultima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat „simbolul lumii de jos și al împărăției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice viețuitoare, de lumina soarelui chiar”, după zece ani inițiatici, în baladă. Ipostaza ofidiană din Mistricean I(7) combină simbolul șarpelui protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații ce țin de cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cosmice, în acord cu funcția personajului, adevărat „erou cultural” din clasa lui Perseu, Herakles, Apollo, Marduk, Ghilgameș, Sfântul Gheorghe și alții. Mistricean, „om ca toți oamenii”, urmează un traseu inițiatic ce are în centru ființa proprie și contactul său cu Strămoșul, în timp ce Iorgovan este un întemeietor, mai ales prin sacrificiul său. Iovan aude și vorbește limba Lumii. El simte că șarpele sugrumă muntele, ca simbol suprem al creației, și se oprește să ceară sfatul Cernei („apă neagră”, cu un rol clar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mutilări. Pe lângă intrarea în pântecul monstrului, tipar universal al inițierii, merită a fi subliniată regresia prin aspirare, prezentă în toate formele blestemului: „- Pui de șearpe sugă-mi-te!”. Mișcare inversă față de nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul cu Strămoșul în burta ce figurează pe Mater Genetrix. Formele pe care le îmbracă procesul ritual sunt cu atât mai profunde cu cât el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În Coșova, Bulgaria, înghițirea indusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rituală cu care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în cele mai multe procesiuni inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei, și ca gest ce „conservă” simbolic oasele și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului, sugestie evidentă în numele stindardului, draco7m. Dacă acceptăm opinia lui D. Berciu, conform căreia „balaurul dacic nu poate fi pus în legătură decât cu cultul strămoșilor”, rezultă că orice confruntare cu răul are nevoie de o dominație totemică, pentru a fi fastă. Omorând întruchiparea haosului și substituindu-se în creator, eroul revine în spațiul social gradat: întâi pe la ucenici, cărora le poate fi „maestru”, apoi pe la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întotdeauna albe. Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din Basarabia, nu numai calul este ales, ci și grajdul mineral, abia al nouălea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie sub auspiciile cele mai favorabile. Sub aspect totemic, a locui într-un animal reprezintă momentul cheie al procesului inițiatic, fiindcă numai astfel pot fi preluate energiile cumulate ale strămoșilor și cunoștințele despre lume. În intenția eroului însă este accentuată preocuparea pentru așezarea pe care și-o va ridica, și astfel peștele uriaș devine un „patron” spiritual, protector al viitoarei familii. „Asociat cu nașterea și restaurarea ciclică”, „simbol al vieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]