6,212 matches
-
epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
control. Lucrarea lui Bruni Poporul Florentin a fost destinată unor lucruri mărețe. Nu au existat învingători în noile istorii doar lupta după lupta, prădarea orașelor, precum și un mare număr de schimbări violente de regim. Istoricii au desfășurat, uneori, o muncă superbă în impunerea ordinii narative cu privire la evenimentele pe care le descriau, dar direcția în care acele evenimente au fost puse în mișcare a rămas fundamental nesigură. Cei mai influenți istorici ai "Generației 1500" au venit de la Florența, acolo unde s-a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
trebuie să-l percepem pe Eminescu, văzând aici "încărcarea cu uman a Mitului, reumplerea cu ființă a "zeului", redare de gratuitate naturală pentru cel de mult încastrat în imponderabilul formelor sacralizante, dar vide, precum "poetul nepereche", "luceafărul poeziei românești" [...] Această superbă, uriașă baie de frivolitate, această postulare cvasitotalitară a erosului în cele mai naturale ipostaze ale sale, după sute de mii de pagini dedicate anti-firescului eminescian, axate aproape exclusiv pe metafizică, folclor, științe economice și politice, Schopenhauer, Kant și Hegel, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prea numeroase, totuși!) poezii, de la Sara pe deal sau Lacul, până la Trecut-au anii, Freamăt de codru, Floare albastră etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cele două combatante ale derby-ului din această după-amiază și-au onorat pe deplin pozițiile fruntașe din clasamentul Ligii Naționale, dar și statutul de participante în primăvara cupelor europene. A fost un egal de luptă, un egal-spectacol, la capătul unui meci superb. Păcat doar că un meci de un asemenea nivel nu a beneficiat de un arbitraj cât de cât competent. Partida a avut de toate: parade incredibile ale portarilor, goluri spectaculoase, dueluri aprige pe semicerc, un public senzațional, răsturnări de scor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
acolo fiind un bun cunoscător de handbal. De aceea cred că, indiferent de rezultat, duminică după meci vom fi aplaudați din nou pentru calitatea jocului nostru. 17 OCTOMBRIE I-au înecat pe marinari: ȘTIINȚA BACĂU - HCM CONSTANȚA 29-25 (17-13) Meci superb duminică dimineața, în Sala Sporturilor din Bacău, la capătul căruia Știința Municipal Dedeman Bacău a obținut o victorie meritată în fața campioanei României, în fața unui public numeros și entuziast. Handbaliștii băcăuani au făcut o partidă aproape perfectă, cu o apărare-beton, cu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
consecutiv pentru un final care i-a găsit pe suporterii Științei aclamând în picioare victoria favoriților. Un meci de toată frumusețea, în care absolut toți jucătorii băcăuani s-au dăruit exemplar și nu ne rămâne decât să sperăm că această superbă victorie va însemna semnalul revenirii Științei acolo unde-i este locul, adică în plutonul fruntaș al Ligii Naționale. 213 ȘTIINȚA BACĂU: Tamaș (15 interv.), Tevzadze (1 interv.) - Bondar (7), Ghiță (5), Moskalenko (5), Păunică (4), Gurkovsky (3), Rotaru (2), G.
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
scorul în minutul 84, la cea mai frumoasă fază a partidei. Bamba, avansat mijocaș după introducerea lui Adăscăliței, a trimis o pasă de efect pentru Vasiliu, acesta i-a retrimis jucătorului de culoare, care 219 a înscris cu un vole superb de la 18 metri. AEROSTAR: Iacobuță - Varea, Burcă, Ichim (64 Pușcașu), Bălăiță (eliminat în min. 72 pentru două galbene) - Ghioc (81 V. Gheorghe), Dragotă, Gândulescu (85 C. Gheorghe), Dumitriu - S. Boghian, Carp. Director tehnic: Gogu Munteanu SPORT CLUB: Satco - Răduțoiu, Matei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de volei feminin Știința Municipal Bacău a plecat luni dimineață spre Spania, unde va participa la Jocurile Mondiale Interuniversitare, ediția 2010. După un zbor liniștit, Valencia le-a întâmpinat pe voleibalistele băcăuane, la ora locală 11.30, cu o vreme superbă, soare și 25 de grade. Luni seara este programată ședința tehnică a competiției de volei feminin, în urma căreia vor fi stabilite cele două grupe și programul meciurilor din prima fază a turneului, care se vor desfășura marți, miercuri și joi
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
În minutul 53, același Boghian a fost eroul ratării sezonului, trimițând peste poarta goală de la numai 4 metri. La un sfert de oră după pauză, Boghian l-a găsit pe Vraciu demarcat în careu, iar acesta a înscris un gol superb, cu un șut sub bara transversală a porții lui Covrig. În minutul 68, o fază frumoasă de atac a gazdelor, cu două devieri cu călcâiul, l-a găsit pe Eudean demarcat pe stânga, a urmat o centrare ideală în careu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
dragoste și iubire. În pictura lui Tițian, apar două femei tinere și frumoase. În stânga una decent îmbrăcată, cu o figură care exprimă puritate, echilibru și trăire interioară, în dreapta, cea de a doua, foarte sumar îmbrăcată arătându-și parcă tendențios corpul superb și ispititor, pe fața căreia se vede că o detestă, o privește de sus pe cea din stânga. Imaginea include intrinsec o întrebare adresată privitorului: pe care dintre cele două o preferă? În care dintre ele am avea încredere? Care dintre
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
producerea cu orice preț a unor mari cantități de produse, în timp minim și cu costuri declarate minime, chiar dacă prin asta se compromitea calitatea și competitivitatea acestor produse și adesea se deteriorau mijloacele de producție (vezi metodele Stahanoviste). În această superbă situație, grație mentalității generalizate din acea vreme, un standard de stat, un STAS deci, nu se aproba în forma inițială, se tot refăcea, se îmbunătățea și se reformula, până când se întroducea în el o portiță care permitea ocolirea lui, deci
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
opulenței era periculoasă; luxul și bogăția erau ascunse în case, unde nu puteau fi văzute de ochi străini. Comparativ, în ceea ce privește stilul, Imperiul Habsburgic era unul dintre marile centre ale Europei. Într-o epocă dominată de cultura barocă, civilizația habsburgică era superbă. Nobilimea își putea permite să întrețină reședințe magnifice și să înzestreze artele. Exista de asemenea o burghezie destul de avută. Legea și ordinea erau asigurate, bandele de tîlhari nemaiacționînd după plac. Era de așteptat ca funcționarii publici să se mențină în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază la care nu te așteptai, o frază superbă, mai ales pe tonul acela de scuză pe care o rostise ea. Ca și cum își cerea iertare, pleca, se întâmpla să plece, lucrul ăsta se petrecea pur și simplu, dar ea nu avea suficientă minte să emită pretenții că știe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dus-o undeva la munte ca să ia aer. De fapt, e prost spus să ia aer, pentru că era o femeie crescută la țară și acolo doar aerul nu-i lipsea. Să schimbe peisajul o scosese. Și peisajul era într-adevăr superb, dar femeia pur și simplu nu-l vedea. Își înfigea din când în când capul pe fereastră și exclama ceva de genul: măi, ce văcuțe au ăștia pe-aicea! Uite, bre, munți, brazi, n-ai matale așa ceva pe-acasă. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și nu se sfârșește undeva. Mă rog, să zicem că începe cum stăteam io jos, la rădăcina blocului, și mâncam pașnic din înghețată. Nu puteam urca așa, lingând din cornetul ăla. Mâncam. Nimic deosebit de semnalat până aici. Era o zi superbă. Trebuie să mă credeți, n-aveți încotro. Pe cuvânt, o zi care făcea toți banii. Doar că, la un moment dat, am simțit niște ochi vigilenți înfipți în ceafă. Îi simți chiar dacă nu-i vezi. Știi că sunt acolo. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
administrator blazat. N-o cunoșteam pe baba aia și nu știam ce poate avea cu mine. Deconspirată, a ieșit la lumină și a sărit cu gura că de ce nu sunam la interfon, de ce stăteam acolo ca vita? Era o zi superbă, v-am spus, și numai chef de ceartă cu babe recalcitrante n-aveam. Dar babornița continua să mă beștelească, să mă facă de băcănie. Cică săptămâna trecută chiar în bloc-acilea murise o fată. O tăiaseră unii. Și din ce susținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plimbare câinele gras și tembelizat de prea multă mâncare și lâncezeală. Acum, după-amiaza, aștepta să se întoarcă vecinii de la lucru și să-i descoasă. Și furia asta a ei împotriva mea nu o înțeleg nici până azi. Era o zi superbă. Și o babă cu nervii la pământ, care se plictisea în apartamentul proprietate personală dintr-un cartier urât de blocuri urâte, a văzut în mine un posibil criminal. Când nimeni nu era în stare să-mi dea o identitate, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
probă. În loc de acea depunere de jurământ unde toți confundă „propășirea“ cu „prăbușirea“, i-aș obliga să istorisească o întâmplare din copilăria lor. Și fac pariu că vor deveni alți oameni, se vor înmuia, își vor aduce aminte de candoarea aceea superbă de acum mulți ani. Sau li s-ar face pur și simplu rușine. Ticăloși devin doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la a câta să cobori. Apoi, în sfârșit, ajungeam acasă, între cei patru pereți ai mei, locul unde pot să mă simt și eu bine. Zăceam două-trei ore, până îmi trecea durerea, apoi mă apucam de scris. Și totul redevenea superb. Și îmi aduceam aminte, asta era bine, încă aveam ce să-mi aduc aminte. Mai am ce scrie. Io, care nu am crezut niciodată că am trăit ceva semnificativ. Care-am crezut că viața e în altă parte. Să povestești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și așa. După cele două-trei ore, am dat drumul la radio și a început să cânte Leonard Cohen. Să-mi probez auzul. Atunci dezobișnuit de sunete am făcut asta. Era o piesă, Dancing to the end of love, o piesă superbă, și am început să plâng. Atâta bogăție de sunete într-o singură piesă mă copleșea. Corpul meu nu mai putea primi atâta informație auditivă - sau cum s-o numesc. Erau lacrimi diferite de cele de după arsură. Întotdeauna am crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să scriu, afară de asta, însemna o bucurie imensă. În anul I de facultate, stăteam în diminețile acelea reci de noiembrie într-o garsonieră, unde scriam, într-un soi de euforie isterică, tot ce-mi trecea prin cap. Scriam și era superb să fiu propriul meu stăpân, să decid io tot ce avea să se întâmple pe acea foaie de hârtie. Pentru niște seminarii de scriitură de presă scriam. Și toți colegii mei abia așteptau să apar și să le citesc ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar așa, pentru că nu aveam chef să mă leg la cap fără să mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]