6,034 matches
-
Grădina cu Tei, pe banca noastră din dreptul casei profesorului de sport, tov. Fraki, fost campion național la aruncarea ciocanului. Fraki era singurul din R. care avea televizor. Ca să prindă programele, își instalase o antenă înaltă, mai înaltă decât toți teii grădinii, cu niște sârme în vârful ei, răsucite în cele mai ciudate figuri geometrice. Nu văzusem cum arată un televizor până atunci decât așa, prin reviste sau doar la jurnalele de actualități care se dădeau înaintea filmelor de la cinematograf. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de celelalte. Totuși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui stele mari și albe peste ele le presară. 495Și la margine de codru ei aprind o focărie Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el pare-n neamu-i și în soiu-i - 70Cu bine meargă-mi și să-l ție sfântul. {EminescuOpVI 49} {EminescuOpVI 50} {EminescuOpVI 51} Ajunse-o vale mândră și frumoasă - Părea că-i chiar grădina lor de-a casă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș, jos pe iarba moale - 75Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ție sfântul. {EminescuOpVI 49} {EminescuOpVI 50} {EminescuOpVI 51} Ajunse-o vale mândră și frumoasă - Părea că-i chiar grădina lor de-a casă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș, jos pe iarba moale - 75Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros. de râuri plină, 80În umbra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
naltu-i, cât de mare Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pare-mi-se c-au fost ieri, Când gândesc L-ai mei ciobani 87 {EminescuOpVI 88} {EminescuOpVI 89} {EminescuOpVI 90} Pare-mi-se mii de ani... Iară când am auzit Că bărbatul mi-au murit, Teiu - acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc Eu nu mai îmbătrînesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi - Cresc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai plânge, măi - Cresc ca frații doi molizi - Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în copaci - Taci, puiule, taci - S-adun fete și flăcăi - Dormi, puiule, hăi! Și cum cântă, cum suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Căci ți-e dat acum de soarte Viață fără moarte Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea din organe. Muma doarme-n ciritei, Intră zânele în tei, Muma doarme, pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față dorm acuma Și cum dorm cu ochiu - nchis Au visat acelaș vis. {EminescuOpVI 93} URSITORILE Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de soarte Viață fără moarte Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea din organe. Muma doarme-n ciritei, Intră zânele în tei, Muma doarme, pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față dorm acuma Și cum dorm cu ochiu - nchis Au visat acelaș vis. {EminescuOpVI 93} URSITORILE Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum șade
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu - nchis Ea visă un mândru vis: Un părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vei mai avea Ce nu are nimenea, Că acum ți-e dat de soarte Viață fără moarte, Și ți-e dată tinerețe Fără bătrînețe" O cântare sună lină, Arde-n zare luna plină, Peste vârfuri trec scântei, Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: - De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să suflu - așa de cald În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O, primește-mă în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să mă lege De un clopot fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru leagănă. DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frîngîndu-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 126} DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frîngîndu-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]