5,680 matches
-
despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar a blocat și orice tendință de regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se adaugă o a treia cauză a blocării teoriei literare românești (înțeleg mereu: autentică, originală). începutul unei oarecari destinderi și liberalizări, de la sfârșitul anilor '60, de o anume extindere în anii '70, a dat o altă lovitură nu mai puțin teribilă, dar în sens contrar. Pătrund la noi traduceri, dar și prin lectură directă, masivă, toate modele literare și teoretice occidentale: structuralismul, semiologia, formalismul de toate speciile și nuanțele. Teoria literară românească se transformă într-o mizeră colonie balcanică în care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu exiști în nici un fel. Că România este echivalentul neantului pur, absolut etc. etc. Să mi se dea voie să nu accept acest punct de vedere. Pentru simplul motiv că el nu este decât expresia, în primul rând, a unui teribil complex de inferioritate al unui metec intelectual debarcat la Paris. Foarte sensibil, foarte inteligent, cultivat și talentat, într-adevăr. însă iremediabil metec, venit într-o țară de mare cultură și aici este punctul cel mai dureros dintr-o cultură mică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oarecare vede o carte de documentare și strâmbă din nas, profund dezgustat (o, vai ! erudiție), ne permitem politicoși, dar fermi să-l trimitem la plimbare. Iar când același poet pune jos, și mai dezgustat, revista specializată, care nu se ocupă teribilă eroare ! de... opera sa, preferăm să păstrăm... discreție asupra reacțiilor noastre interioare. Individualism nu colectivism Două condiții prealabile, elementare, dar fundamentale, se cer îndeplinite. Dintre acestea, cea dintâi este, în mod indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
jos, și asupra unui astfel de complex naționalist, prezentat în ambalaj poetic... Frenezia publicistică are, pe de altă parte, cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o realitate, după mai mult de o jumătate de secol de teribilă cenzură. Un fruct mult timp interzis este devorat (cuvântul nu ni se pare prea tare) cu aviditate și voluptate. De unde un val enorm de reviste de toate tipurile, articole și comentarii, pasiunea irezistibilă a interviurilor, meselor rotunde, colocviilor, un bogat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despărțim de Goethe sau nu. El nici nu bănuia ce soartă filozofică ingrată, devastatoare, va avea la gurile Dunării. Când am vizitat casa lui Goethe de la Frankfurt, am observat între multe altele și o presă uriașă de... stors rufe. Detaliu teribil de prozaic, s-ar spune. într adevăr. Dar care simbolizează, cel puțin, un mic fapt neînsemnat: o mare literatură, o mare cultură, o mare filozofie, în perioada actuală, nu se mai pot face decât într-un mediu civilizat. într-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ales, dintr-o cultură evident mică și nu poți oferi încă nici măcar o singură operă personală tradusă în limba germană etc., etc. Explicații psihologice, bineînțeles, există. Și încă din plin. Ceea ce nu ne împiedică să observăm și infatuarea, orgoliul enorm, teribilul complex de inferioritate superioritate, mai ales, ce inspiră și astfel de răbufniri și exhibiționisme. îndrăznim totuși să afirmăm: ceea ce se numește, în genere, cultură română, nu merită astfel de exagerări penibile, nici compensații stridente, nici respingeri umilitoare, aruncați pentru totdeauna
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
căreia oamenii experimentează iluzii și halucinații, în timpul episodului depresiv major. Iluziile și halucinațiile pe care le experimentează depresivii, de obicei, au un conținut depresiv și negativ. De exemplu, unii au iluzii cu referire la faptul că au comis un păcat teribil, că sunt pedepsiți sau că au omorât sau rănit pe cineva. Pot avea halucinații auditive în timpul cărora anumite voci îi acuză că au comis o atrocitate sau îi îndeamnă să se sinucidă. În al treilea rând, indivizii cu depresie de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
apariția. Este interesant cum îmi distorsionează percepția realității. În timp ce în realitate nu e nimeni pe drum, eu sunt lovit de gândul că pot lovi pe cineva... o existență omenească! Dumnezeu știe de unde vine o asemenea fantezie... Durerea este o vină teribilă pe care eu o am de când am comis o faptă fără să mă gândesc, din neatenție. În primă fază, știu că e ridicol, dar am o durere insuportabilă în stomac ce îmi spune altceva... Am început să mă gândesc "Poate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
entitate. Pe V. Alecsandri îl prețuia pentru „frumusețea senina”, clasică a operei, pentru fantezie și lirism, însă nu fără temei a formulat într-o amplă cronică din „Românul” consacrată piesei Despot-Vodă rezerve cu privire la construcția și la unitatea dramei. De o teribilă opacitate suferă însă D. când devine el însuși autor dramatic. Țară și Mihnea-Vodă (1876), o „dramă națională”, alegoria Le Rêve de Dochia (1877), Ostenii noștri (1877) sau, în colaborare cu I.D. Malla, Hatmanul Dragan (1880), toate jucate de Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
la rețetele de "umil" regionalism trimise din capitală, acuzând un așa-zis regionalism al centrului care neglijează "tot ce odrăslește din seva pământului nostru" și care va contribui la potențarea antagoniei între cele două ținuturi. Iar dacă centrul manifestă un teribil snobism, "cealaltă Românie" (subl. mea) - Bucovina - "poate continua să reprezinte tradiția Moldovei, tradiția Jertfei"49. În România interbelică, intelectualul provinciei din vechea generație împarte scena culturală cu intelectualul noii generații. S-a format în școala românească, dar, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
necesitatea lumii, în vreme ce vocea lui Fondane striga dreptul ființei la infinitatea posibilului. Evreu, român, francez, șestovian, cititor asiduu al Bibliei, obsedat de contradicția dintre trăire și gîndire, fremătător și chinuit, pasional și lucid, închis-deschis pînă la pierderea suflului... Moartea sa, teribilă dezmințire adusă logicii lui Stéphane Lupasco/ Ștefan Lupașcu, abia formulată pe vremea aceea, dar în care Fondane nu găsea Ființa, afectivul, deși avusese formidabila intuiție a unei reflecții despre contradictoriu la Lupasco, nu doar a înlocuirii unei logici cea clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de perspectivă familială aproape că îl întremase și-l vindecase pe inconsistentul Bruno (undeva, în carte, Michel se întreabă în ce măsură acesta poate fi considerat un individ), se împiedică pe același prag 'practic' al fericirii. Boala o răpește și pe ea. Teribilă înfrîngere personală, în vreme ce în planul cercetării, al biologiei moleculare, tocmai era pe cale să-i ofere o consolare omului de rînd, propunîndu-i să înlocuiască spectrul morții prin cel al îmbătrînirii. Odată încheiate cele două lecturi, suntem nevoiți să revenim la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
les cafards, urmat de La femme aux pieds nus, 2008), în colecția "Continents noirs" a faimoasei edituri. Scholastique Mukasonga s-a născut în 1956 și a început să scrie după ce s-a refugiat în Normandia, în 1992, memoria însîngerată declanșîndu-se odată cu teribilul război fratricid prin care a trecut țara ei natală doi ani mai tîrziu. Forța caustică a scriiturii intră în acțiune pe fondul dureros al veștilor ce-i parvin despre familia rămasă acasă, din care douăzeci și șapte de membri au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane. Cufundarea lor în iubire începe cu pasiune, senzualitate, minunarea în fața artei, a literaturii... și cu doi ani de fericire înainte de izbucnirea certurilor. La Veneția, Paz îl anunță că nu dorește copii și că a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lungul a peste patru secole. Tribul Mulongo, ales ca ax narativ, trăiește în deplină pace și împăcare cu natura și semenii, fără să-și folosească lăncile și cerîndu-și iertare de la fiecare animal ucis pentru subzistența cotidiană. Apoi, într-o noapte, teribila "noapte a marelui foc", dispar doisprezece bărbați dintr-un sat, zece tineri și doi adulți. Nedumerite și îngrozite, mame și soții trăiesc durerea acestui eveniment, redată de autoare cu o precizie extremă a tonalității unei emoții reținute și aproape mute
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Treptat, cele două femei își dezvăluie cele mai întunecate secrete. Zara a plecat la Berlin, după căderea URSS, atrasă de perspectiva cîștigului facil, dar s-a lăsat prinsă într-o plasă ucigătoare, iar acum fuge de un proxenet și de teribila sa rețea de trafic cu femei. Aliide îi mărturisește că în timpul ocupației germane l-a iubit pe Hans, un rezistent, iar apoi, după încheierea războiului, a fost surprinsă în timp ce culegea ciuperci, acuzată că îi hrănește pe bandiți, violată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a-și crea și recrea posibilele și imposibilele imaginație zămislitoare de lumi. 4. Colțul cu Cioran Cioran și exilul în limba Celuilalt S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine, pentru ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și simțire. Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a-i domoli dezmățul afectiv cu biciul spiritului. Reușita "publică" a fost totală o înțelegem, poate, și mai bine acum, la 100 de ani de la nașterea sa, cînd febra evocărilor, reeditărilor și licitațiilor cioraniene e de o intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați. Dar se deschid în sfârșit ochii, se vede către ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a înlănțuirii de cauze și efecte prin care a apărut într-un timp îndelungat justiția retribuțiilor providențiale, a vedea astăzi bogații înspăimântându-se în fața invaziei unei false doctrine căreia ei înșiși i-au pus bazele injuste
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu se va mărgini la impunerea justiției; ea va aspira în plus la impunerea fraternității. Ce se va întâmpla în această situație? Voi fi scurt, căci cititorul nu are decât să refacă, răsturnându-l, tabloul precedent. Mai întâi, o incertitudine teribilă, o nesiguranță mortală va plana asupra domeniului activității private; căci fraternitatea poate să îmbrace miliarde de forme necunoscute și, prin urmare, miliarde de decrete imprevizibile. Nenumărate proiecte vor veni în fiecare zi să amenințe toate relațiile stabilite. În numele fraternității, unul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana bolnavă asupra tristei sale poziții. Câți oameni au avut credința, de acest 1 mai, să facă o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
l-a situat, ferm, pe Morgenthau în prima categorie. Deși Morgenthau a derivat puterea, deci și caracteristicile esențiale ale oricărei politici, inclusiv războiul, din natura umană, el ținea seama și de celelalte două imagini. El a demonstrat că războiul caracteristic teribilului secol al XX-lea a fost un rezultat al democratizării și, prin urmare, al naționalizării politicii internaționale. Așa a numit el trecerea la societățile de masă, ai căror lideri trebuiau să fie răspunzători în fața mulțimii de alegători. Aceasta este o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate veche cu poarta îmbulzită de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dovedi reaua funcționare, într-un stil de o mare bonomie școlară; apoi trece la aspectul gramatical al gândirii, observând neacoperirea exactă a ideii prin cuvânt; când e cazul face pacientului un simplu examen de cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]