5,770 matches
-
Banii fiind puțini, se practica schimbul în natură, echivalentul cel mai des folosit fiind banița de porumb sau grâu, sau blidul de mălai, cu care erau plătiți negustorii ambulanți ce treceau prin sat.Aceștia erau figuri pitorești, umblând pe toate ulițele și strigându-și marfa cu modulări în voce, unii cu ace, piepteni, ață, alții cu spete pentru războiul de țesut, rudarii vindreau linguri, fuse și blide, sau dogarii ce reparau toamna butoaiele, sau păcurarii care vindeau păcură dintr-un butoi
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
plasă și comunele Băjești și Golești. Comuna Băjești, formată numai din satul de reședință, avea 833 de locuitori ce trăiau în 184 de case, având și o biserică și o școală cu 33 de elevi. Comuna Golești, cu satele Golești, Ulița, Poenița și Priboaia, avea 1102 locuitori ce trăiau în 260 de case; două biserici (la Ulița și Golești) și o școală mixtă cu 30-40 de elevi deschisă în 1830. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă. Comunele Bălilești
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
de locuitori ce trăiau în 184 de case, având și o biserică și o școală cu 33 de elevi. Comuna Golești, cu satele Golești, Ulița, Poenița și Priboaia, avea 1102 locuitori ce trăiau în 260 de case; două biserici (la Ulița și Golești) și o școală mixtă cu 30-40 de elevi deschisă în 1830. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă. Comunele Bălilești și Băjești fuseseră comasate, comuna rezultată, și denumită "Băjești" (deși avea reședința la Bălilești), având 2596
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
comuna rezultată, și denumită "Băjești" (deși avea reședința la Bălilești), având 2596 de locuitori în satele Băjești, Bălilești, Românești și Valea Mare. Comuna Golești era acum denumită "Poenița" și avea 1396 de locuitori în satele Poenița, Golești, Grigorenți, Priboaia și Ulița. Satul Băjești s-a separat din nou în 1931, dar comuna lui avea să fie desființată din nou, el fiind din nou inclus în comuna Bălilești. În 1950, comunele Bălilești și Poenița au fost arondate raionului Muscel din regiunea Argeș
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
și comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieți. Consecințele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărșăluit pe ulița principală, venind dinspre Zalău și îndreptându-se spre Buciumi și mai departe. La primărie, notabilitățile - primarul român, notarul, directorul școlii - le-au întâmpinat fără prejudecăți. Către orele amiezii, subțiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea autorității se făcuse si
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
pe crestele Munților Rodnei. Voiau să-și vadă cât mai repede casele, știind ei să se ascundă șerpește, fără să fie reperați de inamic. Trecuse miezul zilei când au ajuns într-o buză de deal, de unde-și puteau contempla casele, ulițele, ogrăzile. Totul părea pustiu în nemișcare. Numai spre centrul Moiseiului se bănuia o forfotă, ca prin ceață. A început să se audă un zgomot de motor și un camion se apropie de ei, tăind satul prăfuit. Așa a început după
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). Biserica se mărește si îsi ridică un nou turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor păduri, prin mijlocirea notarului Coman Iuliu, s-a dăruit bisericii prin composesorat. În anul 1964, a fost zugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
fost prizonieri. După statisticile Bisericii Greco-Catolice, numărul lor era de 99 în anul 1941 și de 490 în anul 1992. La început, ei s-au rugat prin casele credincioșilor. Abia în 1946 și-au construit prima casă de rugăciuni pe ulița hrișcenilor, din lemn. în anul 1958 a fost reconstruită din cărămidă, iar în anul 1987 s-a mărit din cauza creșterii numărului de credincioși. În 1990, din cauza înmulțirii și mai ales din cauza distanțelor mari față de casa de rugăciuni, credincioșii au hotărât
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
La Moisei apare școală la 1781, pe baza edictului de toleranță Norma Regia, dat de Iosif al II-lea. În anul 1856 s-a înființat școala confesională greco-catolică pentru fiii de poporeni, iar în 1866 s-a construit școala de pe ulița bisericii. Școala de la Mocirău a fost construită înaintea primului război mondial și a fost incendiată de horthyști în anul 1944. Dascălii care i-au învățat carte pe moiseieni până în 1921 au fost: În broșura "Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
în anul 1801 în cartierul Bocea, are hramul Înălțarea Domnului. Aceasta înlocuiește o mai veche biserică din nuiele care se afla în cartierul Corneanț, împreună cu vechiul cimitir, pe locul viran numit astăzi Plațu Bicii. Bisericuța romano-catolică, aflată pe Drumu Mare, ulița principală, are hramul Sfântul Ștefan al Ungariei și este filie a parohiei din Bacova. Dintre credincioșii neoprotestanți, stabiliți în localitate în ultimele decenii, doar baptiștii au lăcaș de cult. În centrul de comună funcționează o școală cu opt clase, cu
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
aprilie 1905 - viitor medic. În timp, Dumitru Eremeiu a devenit o personalitate importantă a Rebrei, fiind directorul școlii, membru în consiliul local, cenzor al cooperativei și membru al comitetului bisericesc, și-a construit casă frumoasă cu toate anexele gospodărești pe ulița din dos pe locul Grădiniței de azi, și-a cumpărat pământ "Peste Apă", unde există în prezent localul claselor V-VIII al școlii și terenul de sport . A murit în 12 decembrie 1931, în vârstă de 53 de ani, împușcat
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
slujbele în biserica Sf. Albert din cartierul Bergheim. Prima sinagogă din Heidelberg este amintită în anul 1390 în cadrul unei acțiuni de evacuare a evreilor ordonată de Ruprecht al II-lea. Aceasta era localizată la intersecția dintre Strada de Jos și Ulița Evreilor, actualmente Strada celor trei Magi, în orașul vechi. După acest eveniment evreii au dreptul să cumpere o casă în care să activeze sinagoga doar la 1740 în Amntelgasse. În 1875 această sinagogă este demolată și în același loc este
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Pustia e mort, / Cine n-o are-i steril...; din acest „limb“, lumea se vede ca «o piramidă vie umblând din loc în loc»; limbul / pustia este vehicul al ființei și cunoaște o serie de metamorfoze în fața apocalipticului: mai întâi, „pe ulițele omului“: Pustia umblătoare, fiule, drumul îngust / Athosul, cămila prin urechile acului / Am văzut această cămilă viețuind / Am văzut pustia umblătoare. I-am văzut / Genunchele tăbăcite de-atâtea rugăciuni / I-am văzut trupul deșert strunjit chinuit / Robotit ars de secetă cât
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
romane jurnalistice pline de spirit și vervă imaginativă. Pasajul acesta face trimitere la o celebră polemică purtată între Sebastian și Ludo la editarea romanului " De două mii de ani". Mihail Sebastian scria într-un pasaj din "Cum am devenit huligan": "În ulița evreiască d. I.Ludo este un fel de Tănase evreu, cu destul haz uneori". I.Ludo susținea ipoteza destul de fantezistă că Sebastian a scris un roman "simulând iudaismul", pentru a-i atrage pe evrei în cursă, ca "să pupe ciomagul
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
actuală este opera arhitectului Lajos Pákey. În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din zona complexului Hasdeu până aproape de Mănăștur se întindeau Fânațele Clujului. Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă amintește că in acest loc s-a permanentizat
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
Sarei și sub supravegherea ei, clădirea a fost refăcută în 1698. În curtea interioară, pe partea stângă de la intrare, se păstrează și azi blazonul Sarei. În secolul al XVIII-lea casa a fost unificată cu alte trei case vecine de pe ulița Fânului (strada Napoca). Tot atunci, proprietarul János Rhédey adaugă vechii clădiri încă un etaj. Pe frontispiciul imobilului se găseste blazonul lui Rhédey, cu inițialele RJ și semnul coroanei de nobil cu nouă perle vizibile, însemnul rangului de „conte”. A mai
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
Casa Hintz, numită uneori "Casa Mauksch-Hintz", este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Unirii din Cluj, la numărul 28, colț cu strada Regele Ferdinand ("Ulița Podului"). În acest imobil a fost deschisă în anul 1573 prima farmacie din oraș. Clădirea găzduiește în prezent colecția muzeului de istorie a farmaciei. Casa are patru ferestre spre centrul orașului (Piața Unirii), aripa mai lungă (cu șase ferestre) situându
Casa Hintz din Cluj () [Corola-website/Science/307279_a_308608]
-
de lei la acea vreme. Cutremurul din 1977 a reprezentat pentru Manciuc ocazia de a schimba fața orașului și a amenaja centrul civic. ""În centrul Iașului erau numai maghernițe ale comercianților evrei și străzi înguste care semănau mai mult a ulițe. Iașul nu avea nimic din ce se cheamă acum un centru civic. Palatul Roznovanu și Mitropolia erau singurele clădiri mai acătării"", a afirmat vicepreședintele Consiliului Județean Iași, Mihai Popescu. Până la cutremurul din 1977, actualul bulevard Ștefan cel Mare era o
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
Piatero) scris în 1935 și publicat în 1936, și care ar putea fi numit pe drept marele roman al Odessei... el conținând descrieri poetice ale Odesei din începuturile timpurii ale secolului al XX-lea, cu portrete gravate de nostalgie ale ulițelor și aromelor, ale personajelor și pasiunilor sale" (Charles King) Deși la vremea respectivă nu s-au bucurat de un mare ecou, aceasta fiind și perioada căderii spațiului rus și ucrainean sub dominația regimului comunist, calitățile literare ale scrierilor lui Jabotinski
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri..." mărturisește Nicolae Sabău cu nostalgie. De pe ulița satului, în colbul căreia se juca cu pruncii, de pe Valea Negruții, din lunca Someșului ori de pe dealurile pline cu vii ale Cicârlăului s-au înfiripat horile care l-au purtat prin lume pe Nicolae Sabău, cel care și-a făcut
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective: Fondarea Mănăstirii Văratec este legată de numele Bălașei Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
canalului era de circa 1,5 - 2 m, adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă de pe str.Mircea cel Bătrân, era condusă o parte a Văii Racilor pe un canal (""Canalul Morii""). Strada N.Iorga se numea atunci " Gát-utca
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă de pe str.Mircea cel Bătrân, era condusă o parte a Văii Racilor pe un canal (""Canalul Morii""). Strada N.Iorga se numea atunci " Gát-utca" (""Ulița Digului"") pentru stăvilarul făcut aici pentru canalizarea unei părți a apei Văii Racilor spre "Varga-utca". În dreptul străzii Mircea cel Bătrân "Canalul Morii" își schimba direcția, îndreptându-se spre cele 2 mori de apă de pe această stradă (moara Fischer și moara
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
deși i-a trimis o plângere în acest sens domnitorului, cu care se cunoștea de dinainte, de pe vremea când făcuseră amândoi parte din sfatul orășenesc. Ștefan Ioan Fănuță a trăit într-o casă de zid, cu două caturi, aflată pe ulița cea mare din mahalaua Vergului, însă până la 23 martie 1847, când incendiul din București i-a distrus casele și o bună parte din documente și scrieri. Atunci a ars și portretul scriitorului. A avut case și pe strada Radu Vodă
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
medievale din Suceava (după turnul-clopotniță al Bisericii "Sf. Dumitru" și turnul-clopotniță al Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou). La începutul secolului al XVI-lea, "Turnul Roșu" marca limita superioară a cartierului armenesc din vatra orașului (cartier care, din anul 1563, avea ulița pietruită, podită cu “calapod”). Clopotele erau turnate din bronz, având un procentaj ridicat de argint, care le conferea acestora o sonoritate deosebită, astfel încât se spunea că, atunci "“când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”". Originea denumirii turnului
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]