6,525 matches
-
muzică Little Stars azi-dimineață și e destul de sigură că Roo s-a Întors cu el. Dar, când a vrut să-l culce pe Ben la prânz, nu au reușit să-l găsească. Ben e distrus. A urlat și a tot urlat În timp ce Paula căuta prin casă. A răscolit peste tot, dar cangurul e de negăsit. Îl aud pe Ben sughițând de durere pe fundal. Ce-a apucat-o să-l scoată pe Roo din casă, În primul rând? Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă de lemn, lăsând să iasă gălăgia unei zile obișnuite la Colosseum, plus telefoane care sună. Bărbați urlând În receptoare, luptându-se să se facă auziți sau strigând instrucțiuni din celălalt capăt al Încăperii. Exact când mă Întreb dacă n-ar fi mai bine s-o iau la sănătoasa, se aude un mesaj prin difuzoare: „OK, ascultați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un robinet. Mesenii din jurul meu dau din buze fără zgomot, precum peștii pe care urmează să-i consume. Și dintr-odată știu de ce m-a adus aici, În acest restaurant, În această sală. E un loc unde nu se poate urla de furie ori plânge de durere: Într-adevăr, un loc potrivit pentru sweeting 1, pentru bonomie, cel mult pentru o blândă dojeneală, un loc confortabil pentru un bărbat. Oare câte suflete așezate la mesele astea nu vor fi fost puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de natură socială“ împotriva lor, nu-i așa? Nici măcar nu-ți place Martin Scorsese. N-ai văzut în viața ta Apocalipsul acum. Pe-ăla l-a regizat Francis Ford Coppola, dragă, l-am corectat. —De ce trebuie totdeauna să mă contrazici? urlă el. Dacă iubești un om, nu-l contrazici. Dar asta e, nu-i așa, habar n-ai cum să iubești pe cineva cu excepția ta, și nici măcar pe tine nu te iubești, nu-i așa? Nici măcar nu știi cine ești. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
producă salivă. Limba se întărește până ajunge, după cum scria McGee, „o greutate fără simț, ce se mișcă prinsă de rădăcina încă moale și se lovește de dinții de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În Estrella de Mar. Avem patrulele noastre de securitate care supraveghează treburile. — Poliția și pompierii au fost chemați abia după aceea..., mi-am repetat, vizualizînd piromanul care traversa În fugă terasa pustie și se cățăra pe zidul exterior, În vreme ce flăcările urlau și mușcau din acoperișul imens. — Va să zică, În afară de menajeră și de soțul ei, nu mai era nimeni aici? — Nu chiar. (Hennessy Își puse iar pălăria pe cap, coborîndu-și borul pe ochi.) Întîmplător, toată lumea era aici. — Toată lumea? Te referi la personal? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mar nu erau atît de prosperi pe cît păreau. Undeva de pe pantele dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind noaptea ca o cicadă metalică. Sirena de răspuns a patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat gîndul la favelele din Rio, violentele comunități Înghesuite În barăci pe dealurile din jurul orașului. Acestea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de beton ce răsărea din mare, accelera În direcția noastră un camion Încărcat cu chioșcuri de iarmaroc. Crawford apucă volanul și schimbă traiectoria Porsche-ului. Călcă accelerația cu tot cu piciorul meu, făcînd mașina să țîșnească Înainte, În vreme ce camionul trecea pe lîngă noi urlînd din claxon. — La mustață..., spuse Crawford, făcîndu-i cu mîna șoferului și trăgînd mașina către fîșia nisipoasă de lîngă dig. Am un mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină și inhală pulberea strălucitoare Împrăștiată de valurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rafinate feluri de tortură. Chicotitul de hiene al oaspeților se intensifica, atunci când, în grupuri de câteva zeci, intrau în casa celor care nu se înscriau în colhoz și constatau că, la domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boii porumbi și nehrăniți ai colectivei din Goldana, care urinau des, din cauza șalelor ude. Asta până când, președintele colectivei, care se îmbătase, între timp( "s-a făcut, cum ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să mai țină ședințe inutile în care urla, fără motiv, la oameni. Atunci, ciocănelele ornicului vechi din turnul înalt al bisericii trosniră răsunător în bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă și cu maxilarul încleștat... Doctore, doctore, am strigat din răsputeri. Să vină cineva!... Moare Sturz!...Moare, omul acesta, cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se simțeau îmboldiți să urle, ovaționând, întrucât majoritatea dintre cheflii fuseseră, odinioară, oameni de ordine, cu distinctă banderolă roșie pe mână, angajați pentru supraveghere la mitingurile cu flamuri fâlfâind deasupra maselor entuziaste prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi cu fetele de liceu. Zise: Dacă ți-aș sfâșia cu sălbăticie desu-urile și te-aș supune poftelor mele animalice, ai urla? A fost rândul ei să despice firul în patru: Adică?... Vladimir continuă temerara tatonare: Adică: dacă te-aș viola, ai începe să urli? Melanie păru că se schimbă la față: N-am mai făcut-o, până acum, răspunse ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
liceu. Zise: Dacă ți-aș sfâșia cu sălbăticie desu-urile și te-aș supune poftelor mele animalice, ai urla? A fost rândul ei să despice firul în patru: Adică?... Vladimir continuă temerara tatonare: Adică: dacă te-aș viola, ai începe să urli? Melanie păru că se schimbă la față: N-am mai făcut-o, până acum, răspunse ea, cu o strălucire de mândrie în privirea-i albastră. N-am mai făcut-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus, de la balcon, îi observa, folosind hubloul rotund de sticlă, iar prin tăcute aplauze de stadion avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus, de la balcon, îi observa, folosind hubloul rotund de sticlă, iar prin tăcute aplauze de stadion avea să le asiste cele mai reușite orgasme, se repeziră pe patul dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde ați luat-o la picior pe vremea asta de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal și exploziv din Tabelul lui Mendeleev, se împotrivi Pelerinul. Legea nu ne permite să facem comerț cu Mercur, riposta el, urlând o dezvinovățire. Așa e Legea acum, iar după Revoluție, vă promit eu că va fi și mai dificil ca proletarii să scoată la bișniță asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu știam cât e de gravă situația dintre ea și Cătă. Îi văzusem de mai multe ori certându-se, Cătă urla la ea. De obicei Însă o lua doar peste picior când, dacă se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți nu eram prea Încântați că trebuie să audiem un outsider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acum, e Încă devreme, nici măcar după-amiază. - Hai, să mai pedalăm! Până la pădure. Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ferească. Făcuse deja câțiva pași Înapoi, speriat. Pârvu nu-l mai putea ajunge cu pumnii. Îl chema, Bej făcea joc de picioare și se Îndepărta tot mai mult. Pârvu a luat-o la fugă, Bej la fel. Stai pe loc, urla securistul școlii. Bej s-a oprit, Însă numai după ce a ajuns În budă și s-a proptit cu spatele-n ușă. Pârvu Împingea ușa cu umărul, lovea cu picioarele, noi eram ciorchine În spatele lui. Până la urmă a reușit să străpungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]