6,587 matches
-
a apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993). A fost înregistrată și pentru discul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, V. Vaessen - chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), M. Neumann - vioară, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. Nume sub care a apărut piesa „Ciocârlia” pe discul single editat în Germania în 1987 și pe maxi-single-ul „Tuareg”. Vezi Ciocârlia. Piesa compusă de Nicolae Covaci în anii 80. Textul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
80. Textul în limba engleză aparține lui Paul Jellis. A fost înregistrată pentru albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (2000; reeditat în 2003) de N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, E. Krauser/S. Dankelmann/F. Tienemann - chitară acustică, M. Neumann - vioară, T. Colen - voce, A. Oprea - voce. Piesa compusă în 1990 de Nicolae Covaci, pe versuri de Mircea Florian și Nicolae Covaci și apărută în fruntea albumului omonim, în 1992. A fost înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, chitară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
versuri de Mircea Florian și Nicolae Covaci și apărută în fruntea albumului omonim, în 1992. A fost înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioara, U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”. Intitulată inițial „Suddenly”, piesa și textul au fost compuse de Nicolae Covaci, în anii 80. A apărut pe albumul „Baba Novak” (2005
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
percuție. De asemenea, a mai apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O altă înregistrare a fost făcută pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992), în componența N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Compoziție a lui Josef Kappl (1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1972. Un fragment din înregistrarea live a baladei (în 1971) a apărut în noiembrie 2007 pe compilația „Muzică de colecție vol. 26 - Cântece interzise/Cenzurat”, editată de Jurnalul Național. Componența formației era: Nicolae Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, vioară, Mircea Baniciu - solist vocal, tamburină, Cornel Liuba - baterie. Piesă compusă în 1967 (?) de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, textul aparținând tot lor. A apărut pe discul EP din 1968, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
60” (1998). Compusă în 198? de Nicolae Covaci; text (în limba engleza) Tom Buggie; apărută prima oară cu titlul „Wanting” pe discul LP editat în Germania în 1981. Formula de la înregistrări era N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, I. Kopilović - voce. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 și a apărut pe discul „Aniversare 35” (1997); formula era: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
I. Kopilović - voce. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 și a apărut pe discul „Aniversare 35” (1997); formula era: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce. Nume sub care a apărut varianta în limba engleză a piesei „Nunta” pe discul LP editat în Germania în 1981. Vezi Nunta. Piesa compusă în 1977 la Amsterdam de Nicolae Covaci, având text în limba engleză de John Kirkbride
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
compusă în 1977 la Amsterdam de Nicolae Covaci, având text în limba engleză de John Kirkbride și Rolf Möntmann; apărută prima oară pe albumul editat în Germania în 1981, fiind înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitări solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. Înregistrată și pentru albumul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
N. Covaci - solist vocal, chitări solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. Înregistrată și pentru albumul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. O altă versiune datează din 1990, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. O altă versiune datează din 1990, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce, și a apărut sub numele „Would you follow me some day...?” intr-un colaj împreună cu piesa „Tamara”, pe discul „Aniversare 35” (1997). Piesă compusă în 1975 de Nicolae Covaci, Günther Reininger și Josef Kappl. Textul aparține lui Șerban Foarță
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, C. Gram - chitară solo, Ionuț Contraș - backing vocals. La piesele de mai sus se adaugă alte două, apărute pe EP-ul Vremuri (1968), dar care nu au fost compoziții ale formației Phoenix. Este vorba de „Lady Madonna” (John Lennon - Paul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
fost o frumusețe rară”, La 10 mai 1944 este concentrat în armata română și , în cadrul companiei I sanitare Craiova, comandate de maiorul Herețu, participă la cel de-al doilea război mondial. Și astăzi, deși ajuns la o vîrstă respectabilă, acea vioară cu care a cîntat pe la atîtea nunți îi mai alină sufletul din cînd în cînd purtînd arcușul pe strunele ei cu aceeași voiciune de cîndva.
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Alecsandri” are un număr de 450 elevi, aici făcîndu-și studiile nu doar copiii din sat, ci și cei din satele vecine Brînza, Vadul-lui-Isac. Unii profesori au înființat diferite cercuri de artă, așa ca: școala muzicală, unde elevii pot învăța pianul, vioara, acordeonul etc.; școala de pictură; școala de dans „Doina Prutului”; școala de limbi străine (engleza și franceza). Satul dispune și de două biblioteci, a școlii și respectiv a satului. În ultimii ani s-au făcut mai multe donații de carte
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
de canto la Scoala Populară de Artă din București. Mihaela Valentina Runceanu s-a nascut pe 4 mai 1955, la Buzău. În 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care il absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestră simfonica a orașului, care se află pe lângă Casa
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
câștiga “Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea "Muzică ușoară românească și rolul său în societatea contemporană" - coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează că profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În perioada 1979-1980, activează că profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care il absolvise cu numai șase ani
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
și rolul său în societatea contemporană" - coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează că profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În perioada 1979-1980, activează că profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care il absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu. În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesoară la Scoala Populară
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
octombrie 1971, București - d. 20 noiembrie 2010, București) a fost o soprana română, solista a Operei Naționale București (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003-2010). se dedică vieții muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii și cel al cantului, devenind în scurt timp solista a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București la clasa prof. univ. Maria Slătinaru-Nistor
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
de respiro creator ce pregătește avalanșă de sunete numită "Rush" - o fugă halucinanta susținută de ritmul tobelor lui Alan Wilder - notă psihedelica a albumului. "One Caress" - o simfonie desăvârșită, diferită, dar perfect integrată în contextul sonor al albumului. Stringurile de vioară și violoncel creează senzația aproape vizuală a unei săli de filarmonica în care ascultătorul se abandonează exclusiv muzicii și vocii angelice a lui Martin Gore. Piesa de final - "Higher Love" - cu un intro extatic, concluzionează superb un album provocator, subliniind
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
romă, de profesie violonist și dirijor. Este fiul violonistului Ion Voicu. În iulie 2016, deputatul a fost trimis în judecată de procurorii DNA în dosarul privind deturnarea de fonduri europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă. a studiat vioara la Conservatorul de Muzică București, apoi dirijatul. A concertat împreună cu tatăl său, și cu alții, în țară și în străinătate. Fiul său Mădălin Voicu Jr. este pianist. De asemenea fiica, Ioana, este violonistă, iar celălalt băiat, Tudor, activează și el
Mădălin Voicu () [Corola-website/Science/305488_a_306817]
-
a abordat muzică ușoară, valsuri, iar de muzică lăutărească s-a apucat abia la 15 ani. Sub aripa tatălui său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache s-a împrietenit foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a învățat după ureche, a studiat împreună cu un profesor de
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
de strungar. Are 3 copii: o fată și doi băieți. Față, care este cea mai mare, a terminat conservatorul și este un veritabil profesor de pian. Cel de-al doilea copil, Ciprian Tudorache, a încercat mai întâi să cânte la vioară însă în cele din urmă a invatat contrabasul. Al treilea fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
frisoanelor. Atunci când avea 12 ani, tatăl său, Franz Borgias Strauss, a fost descoperit înecat, posibil prin sinucidere, în Dunăre. Tutorele său, croitorul Anton Müller, l-a dat ca ucenic la legătorul de cărți Johann Lichtscheidl. Strauss a luat lecții de vioară și violă pe lângă faptul că și-a terminat ucenicia. Contrar unei povești spuse mai târziu de fiul său, Johann jun., nu a fugit niciodată de ucenicia de legător de cărți și de fapt a terminat-o cu succes în 1822
Johann Strauss (tatăl) () [Corola-website/Science/306265_a_307594]
-
albumul "Gourmandises" ca fiind Albumul săptămânii. "Pe albumul de debut al lui Alizée sunt 10 melodii create în mod profesional și cu expertiză de "fabrică de șlagăre Farmer". Versuri dulci și siropoase de muzică pop sunt înfășurate în mătăsoase synth-uri, viori și ritmuri techno atrăgătoare. Judecând și al doilea extras, L'Alize, se pare că echipa lui Mylène Farmer are formulă câștigătoare.". </div> Toate extrasele de pe albume au un video clip asociat.
Alizée () [Corola-website/Science/306432_a_307761]
-
de matematică și de muzică va fi cel care îi va cultiva de timpuriu pasiunea pentru muzică. Prima întâlnire cu scena o are la patru ani, la o serbare școlară în Râmnicu Sărat. În timpul liceului începe să studieze pianul și vioara, dar ulterior se reprofilează, simțindu-se mai atras de baterie. Cântă la tobe în formația liceului, Copiii Florilor, fondată chiar de el și cu care debutează în februarie 1971. Din acea perioadă Vali își dezvoltă un profund simț al ritmurilor
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
După ce a apărut cu melodii pe două dintre compilațiile "Din darul magilor" (în 1995, respectiv 1997), în iulie 1998 Sterian lansează albumul "Rugă", într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuție, muzicuță, pian); Mihai Neniță (vioară, pian); Dan Pirici (chitară bas); Oliver Sterian (percuție); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan și Doru Stănculescu (voci adiționale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice și
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]