5,630 matches
-
spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în eclipsă,/ Și-am îndrăznit să-ntrec în rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime" sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În liniștea curatului Albuș." O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai fost femeie/ cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul." Feericul straniu, fantasticul este de tip poesc: "Mă apropiai cu totul, uitând legile mele/ și orb întinsei mâna și căutai fierbinte/ ceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în minte un singur lucru și nu-mi dădea de mâncare până nu-și atingea scopul meschin; și era un negociator foarte dur, nu prea mergea să-l păcălesc... Pe de altă parte, aș zice că proceda bine: după masă zăceam în pat câteva ore ca să-mi revin; parcă prindeam aripi, dar mă trăgea în jos burta plină și abia reușeam să mă țin pe picioare... În sfârșit, vă spuneam că eram acasă la numărul șapte și că frigiderul era gol
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
din interior, din întuneric pentru a putea ajunge în exterior, la lumină. În mitologie, labirintul este casa securii duble, sugerând dualitatea existențială, adică un simbol al vieții și al morții. Centrul acestui labirint este râpa dintre Suha și Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan. Structura romanului evidențiază două componente: * simbolică-mitică și * epic-realistă, care se interferează pe parcursul întregului roman. Romanul debuează cu legenda pe care Nechifir Lipan obișnuia să pevestească la nunți și la otezuri, în care se evidențiază viața aspră
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
avea 11 ani, mama ei a fost bătută bestial. Zeci de lovituri cu picioarele în burtă,, în spate, lovituri cu pumnii. Când s-a închis ușa în urma tatălui, Corina s-a ridicat tremurând și s-a îndreptat spre locul unde zăcea mama ei. Aceasta zăcea într-o baltă de sânge, cu fața tumefiată și fără a-și mai putea deschide ochii. Corina a țipat, apoi a făcut o criză și a început să urle cât putea de tare. A adus un
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ei a fost bătută bestial. Zeci de lovituri cu picioarele în burtă,, în spate, lovituri cu pumnii. Când s-a închis ușa în urma tatălui, Corina s-a ridicat tremurând și s-a îndreptat spre locul unde zăcea mama ei. Aceasta zăcea într-o baltă de sânge, cu fața tumefiată și fără a-și mai putea deschide ochii. Corina a țipat, apoi a făcut o criză și a început să urle cât putea de tare. A adus un lighean și a curățat
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu ideea de cimitir, spațiu imaginar în care sînt plasate iluziile, visurile, sentimentele defuncte: „Acum, cînd nu ne mai iubim,/ Vino cu mine-n țintirim,/ Acolo unde, îngropate,/ Zac, coperite de uitare,/ Atîtea visuri înghețate/ De vreme și de nepăsare”4). Pentru Bacovia, cimitirul induce nu numai emoții inexplicabile, ci și îndemnul de a nu rata bucuriile clipei 5). O frază din „Bucăți de noapte” lasă să se înțeleagă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sale, deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de plumb”. Evident, aceasta nu înseamnă dormea cu fața în jos, supărat, ci dormea adînc, profund („somn de plumb”), zăcea nepăsător. De ce „întors” și nu „neîntors”? Dintr-un motiv banal. Pentru că primul cuvînt era curent, iar al doilea - rar în limbajul de la începutul secolului XX. Dovadă: nici Șăineanu și nici Candrea nu-l înregistrează.24)La nu puțini li se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și sau încercând să-și obiectiveze stările: "coconul în care zac mi s-a lipit de piele/ s-a făcut o altă piele/ strânsă și dură un uter rigid./ cu sexul din creștet/ desfoliat ca un lotus cu o mie de petale/ plutesc în derivă prin marea sărată din el" (la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le-a dat măcar posibilitatea să trăiască aventura, să se depășească pe ei înșiși, să acceadă la tragic: "Ca să fiți cu mine, v-am făcut să vă treziți din lenea voastră. V-am scos și adunat din întunericul în care zăceați... Ceva tot am făcut". Voința, îndrăzneala, setea de mărire totuși au deschis un nou capitol în istoria umanității: "Legile obișnuinței au fost sfărîmate, slăbiciunea omenească depășită, obstacolele înlăturate..." Este foarte clar că între personajul din Cap de aur și Pinay
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Cancelaria Reich-ului, unde, mergînd printre dărîmături, am zărit documente ce autorizau promovări sau medalieri semnate de Hitler. Bunker-ul, aflat la baza edificiului distrus, își dezvăluia halucinantul mister. Walhalla se năruise, acoperind cu ruinele sale palatele wilhelmiene, unde, printre bucățile enorme, zăceau atlanți și cariatide cu trupuri desfigurate și sfărîmate. Alexanderplatz nu mai avea contururi. Pe Leipzigerstrasse, rămășițele instituțiilor odinioară bancare, administrative sau comerciale dezvăluiau în toată goliciunea lor puțurile metalice ale ascensoarelor. Firme gigantice atîrnau, vrednice de milă, în căutarea unui
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Estul era sovietic, iar Vestul, occidental. Lucrul de care nu îmi dădeam seama, și pe care nimeni nu și-l putea închipui la vremea respectivă, era că, înainte chiar de începutul războiului rece, una dintre cele mai mari capitale europene zăcea moartă și că pe cadavrul său nu puteau renaște decît două orașe cu malformații congenitale, născute din două inseminări artificiale diferite și transmițînd fiecărui embrion gene potrivnice celuilalt. Cînd am revenit la Berlin, în vara anului 1946, am avut sentimentul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de bronz ale istoriei; în mâinile noastre stă ca să facem să zică posteritatea că sub pietrele sub care vom fi culcați zac inimi mari și nobile; în mâinile noastre stă (...) să dăm urmașilor noștri sfaturi de mântuire și să dictăm legi generațiilor viitoare". Este spiritul acelor tineri admirabili care au știut să asume datoriile momentului istoric și să dea răspunsuri colective. Rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
copiilor și mamelor, sunt recunoscute numai de copiii gemeni până la 7 ani), Zburătorul ("un fel de zmeu, care intră noaptea pe coș în casele oamenilor, sub formă de șerpe cu pară de foc, și chinuiește pe femei, care din pricina asta zac de boala numită lipitură, de care se poate scăpa prin anumit descântec"); face femeile însărcinate să nască înainte de vreme copii morți), Baba Coaja ("care omoară copiii cei nebotezați și ascunde sufletele lor într-un soc, unde petrec până ce putrezește trupul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în educație din vremea aceea, convorbire care dusese la un articol de șase pagini într-un hebdomadar celebru, ne-am văzut munca coborâtă la rangul unui tabloid prin prima pagină în culori roșu-sânge și negru-doliu, pe care trupul unui elev zăcea întins într-o curte de recreație. Articolul propriu-zis vorbea pe larg despre derivele securitare și încerca să trateze adevărurile și minciunile din jurul violenței. Pentru a pune în lumină acest rol al presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ca spațiu rezervat specialiștilor și personalului autorizat, inaccesibil pentru vizitatori. La acea dată intervenția lui Guy Rachet, exprimată și în lucrarea sa Universul arheologiei, identifica situația vînzării unor cantități uriașe de ceramică pictată, de factură elenistică, neexpusă vreodată și care zăcea în depozitele muzeale. Astăzi, alți specialiști atrag atenția asupra faptului că "virtualizarea" muzeului va transforma întreg spațiul din nou într-un depozit, de această dată depozit tip fișier informatizat și accesat de la distanță, ceea ce corespunde doar "ideii despre un muzeu
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
nu fi deloc ușoară. El a imaginat organizarea instituției, după modelul Salvării vieneze, care A convocat la Palatul de Justiție, în calitatea sa de medic al parchetului, reprezentanții marilor cotidiene, arătându -le planurile lui, vorbindu-le despre mizeria în care zăceau accidentații de tot felul, câte vieți omenești ar putea fi salvate prin această instituție ce o preconiza. Presa a fost sensibilă la această acțiune și a început sprijinul necondiționat prin ample campanii de popularizare și chemarea populației la sprijin financiar
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
puteam să ne spălăm, să ne schimbăm hainele sau să-i vânăm. În cască, am găsit cam 200 de astfel de fiare mici și credincioase”1. Frigul și foamea făceau ca soldații, când nu erau în posturile de pază, să zacă în adăposturi, conservându-și energia. Adeseori, mințile lor erau opace pentru că răcirea sângelui le încetinea atât activitatea fizică, cât și pe cea mentală. Cărțile treceau din mână în mână, până când se ferfenițau sau erau pierdute în noroi sau în zăpadă
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nu puteam să ne spălăm, să ne schimbăm hainele sau să-i vânăm. În cască, am găsit cam 200 de astfel de fiare mici și credincioase”. Frigul și foamea făceau ca soldații, când nu erau în posturile de pază, să zacă în adăposturi, conservându-și energia. Adeseori, mințile lor erau opace pentru că răcirea sângelui le încetinea atât activitatea fizică, cât și pe cea mentală. Cărțile treceau din mână în mână, până când se ferfenițau sau erau pierdute în noroi sau în zăpadă
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
pentru cunoștințele sale de matematică, ci pentru lucrarea Mângâierile filozofiei, un tratat în care se pune pe el însuși față în față cu filozofia lui Aristotel. Curând după aceea, a fost omorât în bătaie.) În orice caz, noul calendar a zăcut nefolosit timp de mai mulți ani. Lipsa unui an zero a început să ridice probleme două secole mai târziu. În anul 731 d.Cr., în momentul în care tabelele lui Dionysius pentru sărbătoarea Paștelui erau pe cale să expire, Beda, un călugăr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
porțiuni a Universului fizic, în măsura în care această lege stabilește o relație cu legile celorlalte porțiuni ale aceluiași Univers fizic. Abordare să este sinaeretică. Într-un cuvânt, el discuta universalitatea relației materiale și dezvăluie ochiului Filozofiei toate inferențele care, până atunci, au zăcut ascunse în spatele acestei universalități. Dar oricât de admirabila ar fi concizia cu care el tratează fiecare aspect al subiectului, simpla multiplicitate a acestor puncte generează o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a ideii, ce distruge orice individualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]