65,481 matches
-
trebui să meargă tocmai acolo, dintre toate țările lumii? Pentru că numai acolo mi se îndreaptă gândurile. Uite, de exemplu, pe terasă am un ghiveci în care vara tre cută am avut doi ardei grași. Desigur, ar fi nevoie de mine acasă, mama e bătrână și nu mai poate plivi plantele. Mă obosesc furnicuțele. Italia este o țară minunată, datorită ei trăiesc și muncesc. România este însă în sângele meu, bunica și tatăl meu sunt înmormântați acolo, puii mei vor să mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
capul la fel și trebuie să știu exact ce tensiune am ca să nu greșesc cumva! Tare mi-e frică, mamă, că o să mor și n-o să te mai văd! mi-a mai spus. Mă uit în jurul meu. Aici vine doctorul acasă în mod regulat, infirmierele vin și ele dacă e nevoie de vreun trata ment, medi camentele sunt toate gratuite, pensia le permite să bea sucuri naturale. Doamne, te rog frumos să ai grijă de băbuțele noastre de acasă! Încă o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vine doctorul acasă în mod regulat, infirmierele vin și ele dacă e nevoie de vreun trata ment, medi camentele sunt toate gratuite, pensia le permite să bea sucuri naturale. Doamne, te rog frumos să ai grijă de băbuțele noastre de acasă! Încă o lună, încă un an, să punem și noi deoparte bani pentru un suc de ăla roz! Scrisoarea 159 Italia, Franța, Anglia, Spania etc. au fost mereu țări „la modă”, țări bine văzute și cu un echilibru economic și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
somn nu știi ce ești și unde te afli. Apropo, într-o noapte am visat că am venit în țară pe neașteptate, cu gândul să mă întorc imediat. În vis totul părea simplu: luam avionul și în câteva ceasuri eram acasă. Plănuiam să-i văd pe toți, să-i îmbrățișez și să mă întorc în aceeași zi. Ei bine, nici în vis nu era chiar așa de simplu. Am văzut clar bucuria tuturor, surpriza, parcă se chemau: „Vino repede la mine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pic de spaimă și mă întrebam de ce, dacă eu nu am fost, lucrurile au continuat să fie? Scrisoarea 174 M-am întors repede! Când am ajuns la Roma, m-am simțit în siguranță. În siguranță la Roma. M-am simțit acasă. Eram fericită. Știam tot ce trebuie să fac, vorbeam o italiană relativ bună, mă simțeam puternică și la locul meu. Aici ești o părticică din mulțimea de emigranți: chinezi, africani, peruani, englezi, români, albanezi... Este un adevărat conglomerat și tu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
gura lumii dacă dai greș. Nu numai că nu primești ajutor, dar te și judecă și te simți mai îngropat. Și mai e un lucru: aici nu ești sigur pe nimic și pe nimeni, deci nu poți fi dezamăgit. Ești acasă acolo unde ești în siguranță. Și ești în sigu ranță doar când te bazezi numai pe forțele tale. România mă sperie. De ce? Scrisoarea 175 Poate ar trebui să învățăm valoarea familiei și a prieteniei. În sud, la Concetta, am văzut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
patru persoane ale unei familii. Strict. A, da, sunt vizite la părinți, la socrii, dar rar se întâlnesc cu toții. Fiecare nucleu familial se însingurează, se îndepărtează de ceilalți. De prieteni... De când n ai invitat un prieten sau o prie tenă acasă? Nu mă refer la întâlniri de afaceri, la discuții de comun interes. Mă refer la simpla plăcere de a sta în compa nia unui prieten. Suntem obosiți, sărăciți sufletește... Dar cred că dacă am putea ieși din „ghemul” nostru ne-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dacă o femeie își înșela bărbatul (și erau cazuri când nici nu se putea dovedi), el putea s-o omoare și era absolvit de vină, fiind considerat „păcat de onoare”. Acum, bărbatul italian cunoaște două categorii de femei: - cea de acasă, mama sau soția, de a cărei părere ține cont mereu, pe care o respectă, o slăvește și o conduce la jocul de cărți din parc sau la magazinele de lux - cea „din afară”, straniera, în fața căreia nu trebuie să-și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
câteodată. Într-o zi a început să plângă și să spună c-a fost violată de negustorul ambulant care trecea mereu pe acolo. Un moș care nu-și găsea astâmpăr. Îl știu, trecea și pe la casa Concettei. G. era singură acasă, el a intrat și nu s-a lăsat până nu și-a făcut poftele cu biata femeie. Apoi a amenințat că, dacă se plânge, vorbește el s-o dea afară. Și unde era să plece ea din munții ăia?! Altă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
întâlnit o mulțime de români care voiau să fie mângâiați pe creștet de președintele republicii. Discursul a fost cam așa: — Vă mulțumesc personal pentru sacrificiul dumnea voas tră! Țara are nevoie de banii pe care-i trimiteți cu regula ritate acasă. Cu ajutorul vostru se ridică multe case și se menține o anumită industrie a consumului. Înțeleg efortul vostru și vă rog să mai stați măcar cinci ani în afara granițelor. Apoi vă veți întoarce într-o țară mult mai echilibrată și mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
țară, va transmite vreun mesaj de sănătate și mulțumiri emigranților români. Scrisoarea 187 Acești bărbați au nevoie de dragoste, de afecțiune, de o vorbă bună și de o farfurie cu mâncare caldă... Nu se acomodează ușor cu absența căldurii de acasă, mai ales că ei sunt bărbați, adică obișnuiți să primească totul de-a gata. Aici nu le mai dă nimeni nimic. Încep să-și caute dragostea... Încă una... și-ncă una... prostituatele sunt scumpe și nu le oferă suflet. Poate
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ales că ei sunt bărbați, adică obișnuiți să primească totul de-a gata. Aici nu le mai dă nimeni nimic. Încep să-și caute dragostea... Încă una... și-ncă una... prostituatele sunt scumpe și nu le oferă suflet. Poate că acasă au fost fideli soției, aici se transformă în vânători... Pentru unii dintre ei devine un mod de viață; dacă le-ai oferi același salariu în țară, nu s-ar întoarce, pentru că le place riscul de zi de zi. Aici ies
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
centru și primești sprijin „personalizat”. Padre Leonello nu face parte dintr-o astfel de asociație, ci din cea mai mare, cea a umanității și a puținelor inimi bune din lume. Lucrurile funcționează astfel: - pasul unu: indiferent la ce oră ajungi acasă la el, ușa ți se va deschide. În cazul în care nu știi cum să ajungi, e suficient să-l anunți că ești într-un anumit loc și vine în întâmpinarea ta. Din întreaga sa casă mai are o cameră
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doarme în vreo trei paturi uriașe. Peste tot sunt bagaje, colete, lume pleacă, lume vine... - pasul doi: italienii care au nevoie de o persoană care să le supravegheze copiii sau să aibă grijă de părinții bătrâni și fără putere vin acasă la părinte. El discută, ia numere de telefon și și notează numele femeii care pleacă și localitatea unde pleacă, intermediază salariul (mereu în favoarea femeii), apoi oftează când o vede plecând din casa lui. Se gândește: „Încă una care muncește!” Padre
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
zi cu zi au făcut din mine un om mai puternic și poate mai bun. Nu sfătuiesc pe nimeni să plece. Nu-și vor mai găsi liniștea niciodată. Vor avea mereu alter nativa plecării în gând și nostalgia liniștii de acasă. Nu vor mai ști unde este casa lor. Vor rămâne dezrădăcinați și străini în ambele locuri. Vor fi siliți să se târască precum șarpele, să se umilească, iar praful drumurilor îi va însoți mereu. Atâta timp cât nu mai poți aprinde o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a face din casa ei locul de întâlnire al literelor și artelor, și văzând că acesta era pentru ea un mijloc de a-și oferi la bătrânețe o societate amuzantă și o existență onorabilă, Doamna Geoffrin a ctitorit la ea acasă două dineuri: unul ălunea) pentru artiști, celălalt ămiercurea) pentru oamenii de litere. Un lucru destul de remarcabil este că, fără spoială nici de arte, nici de litere, această femeie, deși nu citise în viața ei și nu învățase nimic decât pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
susceptibi litate, nici capriciu, când deodată era gata să ne certăm pentru un subiect bizar. Îi plăcea mult un soi de vin de Sillery, de culoarea foii de ceapă; Domnul de Genlis i-a cerut permisiunea de a-i trimite acasă din acest vin, adăugând că și el îl primea în dar de la unchiul său. Rousseau a răspuns că i-ar face mare plăcere să primească două sticle. A doua zi dimineața Domnul de Genlis a trimis la el un coș
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al cărei coridor de intrare nu erau cele ale publicului. Am rămas înțeleși că îl voi duce la teatru și că, dacă piesa avea succes, vom pleca înainte de mica piesă de încheiere și vom reveni să supăm cu toții la mine acasă. Proiectul acesta deranja oarecum viața obișnuită a lui Rousseau, dar a acceptat acest aranjament cu toată grația ima ginabilă. În ziua reprezentației, Rousseau a venit la mine cu puțin înainte de ora cinci și am plecat cu el. Când ne-am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adresate, căci un bărbat n-ar îndrăzni să ia acest ton de libertinaj cu o femeie față de care ar fi păstrat un dram de stimă. Garat făcuse asupra acestei corespondențe o cercetare destul de curioasă, pe care am auzit-o citită acasă la Domnul de Talleyrand; era o examinare a furturilor și a plagiatelor din care era alcătuită. Autorul, scriindu-i metresei sale, din focul inimii, copia pagini întregi din mai multe scrieri care apăreau pe atunci. „Ascultă-mă, prietenă bună a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este ignorată, deși superb im primată. Marat mi-a dăruit un exemplar pe hârtie velină, pe la începuturile Revoluției. În vremea aceea, Marat era sărac și trăia mizerabil și, deși de la întoarcerea mea din America l-am văzut rareori la el acasă, nu cred că și-a schimbat principiile. A fost acuzat de venalitate, de corupție. Cum n-am încetat să spun niciodată, omul era mai presus de corupție. Marat nu avea decât o singură pasiune, aceea de a fi cel dintâi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Viena - Maria Tereza. În schimb, franțuzoaicele știu să se facă iubite mai bine decât ori care femeie din lume; iar a plăcea înseamnă a domni. Doamna de Montesson este autoarea mai multor piese de teatru care au fost toate reprezentate acasă la Domnul duce de Orléans, și adesea atât el, cât și ea s-au numărat printre actori. Aceste piese aveau, cum e ușor de așteptat, un succes fără greș. Spectatorii nu aveau nevoie de cine știe ce politețe pentru a le aplauda
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
postbelică a României întregite. Nici că se putea mai bine ... ea satisfăcându-i și nostalgia vieții tihnite de la țară alături de mamă, și o carieră onorantă în lumea elitelor satului. Doi ani de muncă asiduă, cu doar vacanța de vară petrecută acasă, au hotărât o soartă nevisată pentru un fiu de răzeș sadea. Rezultatele excelente cu care a absolvit "Școala de notari" l-au recomandat chiar pentru o localitate urbană. A preferat însă Puieștii, ca fiind mai apropiat de locurile natale. Târgul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din respect, avea un cult pentru această instituție, singura prin care statul ținea legătura cu satele comunei și prin care oamenii acestora își rezolvau problemele, îndeosebi judiciare. Am fost nu de puține ori martor când oamenii veneau și la noi acasă în zile de sărbătoare cu tot felul de necazuri, iar el îi asculta cu răbdare, îi sfătuia ce să facă, le redacta el plângerile și le timbra (ținea permanent o mapă cu timbre, căci în sat nu exista un oficiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să facă, le redacta el plângerile și le timbra (ținea permanent o mapă cu timbre, căci în sat nu exista un oficiu poștal). Nu l-am văzut niciodată pretinzând sau acceptând ceva în schimbul acestor acțiuni, oficiale la primărie, sau suplimentare acasă. De mic copil m-a impresionat această corectitudine a tatii, cu gândul de a-l imita când voi fi mare. Întregul său comportament a fost pentru noi un exemplu de cinste și omenie. De altfel, i s-a dus renumele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pare explicabil prin grija de a fi sigur că am ajuns la timp la internat sau la gazdă, încât să fim de la prima oră în clasă (după care, restul zilei îl ocupa cu procuratul cărților și rechizitelor necesare fiecăruia). Aducerea acasă după fiecare trimestru sau an școlar era pentru el o ocazie de a sta de vorbă mai pe îndelete cu noi, căci după ce ne preda mamei se ocupa aproape exclusiv de primăria lui. Rețin însă că nu ne întreba niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]