55,798 matches
-
reguli. Este vorba despre credibilitate, iar neaplicarea sancțiunilor (instituționale, personale, penale, civile etc.) în cazul nerespectării regulilor fiscale determină costuri de reputație ce cu greu pot fi acoperite. 4.2. Analiza principalelor opțiuni privind sistemul de reguli fiscale pentru România Dezbaterea legată de adoptarea regulilor fiscale în România s-a concentrat pe 3 opțiuni, fiecare cu avantajele și dezavantajele ei (vezi tabelele 4.3 și 4.4). Sistemul de reguli fiscale propus de mine pentru România constă din: Regulă fiscală Deficit
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
bugetar structural la nivel echilibrat) și-a impus punctul de vedere în cadrul negocierilor privind Compactul Fiscal, plecând de la nevoia de a-și reduce pierderile determinate de comportamentul de tip pasager clandestin al țărilor UE neglijente la capitolul stabilitate macroeconomică. În cadrul dezbaterilor legate de implementarea regulii fiscale, paleta argumentelor împotriva regulii fiscale stabilite are o foarte mică legătură cu câștigurile/pierderile macroeconomice determinate de implementarea ei. Sunt invocate cuprinderea sau nu a regulii în Constituție, faptul că regula ne condamnă la subdezvoltare
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
dedicate unor scriitori americani (William Faulkner, Norman Mailer, John Dos Passos, Vladimir Nabokov, John Updike, J.D. Salinger), precum și note de călătorie în SUA, pe urmele acestora. Aici figurează și un eseu de teorie a prozei narative (un comentariu pe marginea dezbaterii, de actualitate în epocă, în legătură cu raportul fiction/faction în literatura americană), ilustrând o linie de preocupări ce se regăsește în colaborarea la realizarea versiunii în limba română a cercetării lui Dan Cristea dedicate scriiturii autobiografice, Versiune și subversiune (1999), dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
prozatorului român (10-11/1994), ocazionat de „Zilele revistei «Familia»”, ediția 1994, și cel intitulat Generația ’80. Reflecții și autoreflecții (6/1995) ce reia o parte din intervențiile participanților la simpozionul Generație, avangardă, experiment (Sighișoara, mai 1995). Rubrica „O carte în dezbatere”, înlocuită de „Lecturi deschise”, propune seriale de discuții asupra unor apariții ce se detașează ca repere editoriale: Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române de Ion Negoițescu, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Jurnalul lui Mircea Zaciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
culegeri de «cronici literare» sunt cele mai multe dintre cărțile mele, cronici care - cum bine s-a observat - se situează mai aproape de înțelegerea genului așa cum s-a practicat de către criticii din generația anterioară, un Șerban Cioculescu, de pildă: mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de «critică a criticii» care nu lipsește mai nici unuia din aceste ample comentarii critice.” În acest context, Cică niște cronicari... este volumul cel mai important, definitoriu, al lui R. Rolul semnificativ al comentatorului - critic relevant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
a. când transmițătorul mesajului se asigură dacă receptorul mesajului l-a înțeles corect; b. când receptorul mesajului se asigură că l-a înțeles corect pe transmițătorul mesajului. Felul reacției de răspuns poate varia de la cele "închise", care limitează discuțiile și dezbaterile pe marginea subiectului, până la răspunsurile "deschise" care permit o orientare benefică a conversației. Feed-back-ul probativ e constituit dintr-o întrebare sau un grup de întrebări despre ceea ce vorbitorul tocmai a spus cu scopul de a obține informații suplimentare. Punerea de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pe care ele îl prezintă. O primă justificare a schimburilor culturale internaționale este propriu-zis culturală: schimburile culturale internaționale sunt o sursă de descoperiri și de îmbogățiri reciproce. Deschiderea față de Ceilalți este indispensabilă. "Diversitatea culturală este echivalentul biodiversității în plan biologic. Dezbaterea, punerea în cauză, confruntarea și chiar competiția sunt necesare pentru a evita scleroza și decadența care amenință societățile închise. Schimbul poate fi considerat ca stând la baza noțiunii de cultură: nu există cultură fără confruntare, fără comparație, fără pluralitate. Relațiile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de binefacere. Cei mai importanți sunt organizațiile internaționale, universale sau regionale.Alți actori non-etatici sunt Organizația Mondială a Comerțului și Unidroit (specializată în protecția patrimoniului). Ca organizații regionale se cuvin menționate Consiliul Europei și Uniunea Europeană. În ceea ce privește OMC, este necesară o dezbatere critică care poate include și Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială. "Ignorând aspectele culturale caracterizate prin diversitate politicile tehnocratice și standardizate ale acestor instituții au constituit un dezastru pentru întreaga planetă." 76 2.18. Politici culturale europene Pentru a discuta
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
că Europa apreciază diversitatea și tratează cu seriozitate problemele de discriminare este crucială pentru succesul măsurilor anti-discriminare. Este absolut esențială cunoașterea legislației anti-discriminare, pentru ca drepturile cetățenilor să fie cunoscute, utilizate și înțelese. Este important, de asemenea, să se faciliteze o dezbatere asupra beneficiilor și provocărilor diversității pentru societate.Pentru ca angajații și cetățenii în general să fie conștienți de impactul pe care legislația anti-discriminare îl poate avea asupra existenței lor, ateliere, seminare, conferințe și alte evenimente și activități sunt organizate atât la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a făcut adesea în dezavantajul statului român, ajuns după 1989 pe mîna unor activiști de rang secund, interesați a-și păstra atuurile la adăpostul unui naționalism grosier, lesne de indus și de manipulat în condiții de criză 28. Polemici și dezbateri ample au avut loc mai tot timpul, în ultimii ani, pe tema naționalismului. Ziariști, politologi, scriitori, istorici, filozofi s-au rostit asupra ei cu o stăruință semnificativă, reactualizînd un set de probleme și idei moștenite din secolul XIX. Un straniu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ritmică semnificativă a evoluției noastre 30. S-a conchis, în timpul acestor discuții, că e nevoie de o situare perspectivică a problemei pentru a defini naționalismul. În cazul nostru, analiza ar trebui să includă cel puțin perioada de după 1821, cu direcțiile, dezbaterile și realitățile afine 31. Tablourile descrise de analiștii români diferă destul de mult față de cele zugrăvite în afară, mai cu seamă de apuseni. De subliniat, sub acest unghi, o remarcă de bun simț: "Oricît naționalism s-ar căuta în România, aici
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
proiect cu valorile autohtone. Dosarul polemicii cu-prinde și alte nume, atrase pe parcurs ori numai menționate ca repere utile în definirea pozițiilor: Alexandru Paleologu, Fey Laszló, Daniel Vighi, Liviu Andreescu, Laurențiu Ulici, Dan Oprescu 33 etc. Ansamblul definește o dezbatere semnificativă nu numai pentru realitățile românești de după 1989, dar și pentru căutările impuse de nevoia unui nou echilibru geopolitic pe mapamond. Mai este națiunea o referință obligatorie pentru lumea postmodernă? Se mai poate apăra un "naționalism bun, legitim ori decent
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
da-torită unei stări de calm, generate de iluzia postnațională a Europei de Vest, și apoi sub imperiul spaimei pe care a creat-o paroxismul particularist al Estului european. Cum ar trebui să procedăm? Analizînd ideile succesive sau concurente ale unei dezbateri demult începute, ce urmează drumul istoriei, pînă în prezent. O primă abordare a problemei aduce în discuție vechimea fenomenului național, conducînd mai întîi la ideea de identități protonaționale, chiar dacă termenul nu este întîlnit ca atare. De cînd au început naționalismele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în Italia, care tind spre statutul de Stat-Națiune, rezultînd de aici unificarea politică a acestora, desăvîrșită în 1870 și respectiv 1871. Acest context istoric și politic oferă posibilitatea unei disocieri între două concepții asupra națiunii și naționalismului, generînd astfel o dezbatere îndelungă și controversată. Dacă luăm în considerare terminologia propusă de Alain Finkielkraut vorbim, pe de-o parte de "națiunea-contract" în stil francez, englez sau american, bazată pe adeziunea față de unele principii și valori poli-tice comune și, pe de altă parte
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regulile. Explo-ratorului dezarmat astfel nu-i rămîne altceva de făcut în acest caz decît să se întoarcă la munca, mai modestă, a generalizărilor abstracte, cum este și cazul lui Andreas Kappeler, John Plamenatz sau Miroslav Hroch. Fără a adera la dezbaterea academică ce opune concepți-ile lui Herder sau ale lui Renan, Kappeler distinge trei tipuri ale naționalismului etnocultural. În primul rînd se referă la cel ce se manifestă în secolul al XIX-lea în comunitățile naționale lipsite de suveranitate sau dispersate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
încă se mai identifică chiar și cei expatriați. Și iată așadar pentru ce disocierea teritoriului, de stat și de identitatea cetățeanului reprezintă, astăzi ca și ieri, elementul cel mai important în perspectiva unei liniștiri a naționalismului. Acest fapt a dominat dezbaterea publică în Austro-Ungaria pînă în 1918 iar astăzi se situează în centrul disputelor generate de reconsiderarea radicală a sentimentului național în Spania. Crepusculul vienez Viénne au crépuscule se numește un roman de Arthur Schnitzler. Crepusculul despre care este vorba aici
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reducă la întoarcerea în Spania și în Italia a emigranților plecați mai demult în alte părți ale Europei. Pentru a se dezvolta o identitate politică colectivă pe continent, trebuie, fără îndoială, să se consolideze în prealabil un spațiu public de dezbatere, care să ofere europenilor o conștiință a intereselor lor solidare, cît și a unui interes general, superior celui al părților. Din păcate, se pare că practica dezbaterii europene nu ajută cu nimic formarea acestui spațiu, în măsura în care ea se caracterizează printr-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
continent, trebuie, fără îndoială, să se consolideze în prealabil un spațiu public de dezbatere, care să ofere europenilor o conștiință a intereselor lor solidare, cît și a unui interes general, superior celui al părților. Din păcate, se pare că practica dezbaterii europene nu ajută cu nimic formarea acestui spațiu, în măsura în care ea se caracterizează printr-un contrast permanent între declarațiile de intenții și acțiunile practice. Estul caricaturizat Imaginea pasiunilor naționaliste din spațiul fost comunist, așa cum se vede ea în Vest, generează confuzie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
narative (se întâlnesc adevărate broderii scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar românesc, studiază Istoria ieroglifică și elaborează, în final, o cronologie a fabulei românești, invocând trei nume de „întemeietori”: D. Țichindeal, Ioan Tomici și Gh. Lazăr. Revista mai găzduiește o dezbatere centrată pe unul din cele mai controversate „cazuri” literare ale vremii - Panait Istrati. Rubrica „Recenzii” e susținută de Tiberiu Crudu, I.V. Luca, Emil Nicolau, N.N. Răutu, și Const. Oprescu, iar „Revista revistelor” este realizată de Constantin Iordăchescu și Thoma Chiricuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
de documentare, cum ar fi colecțiile de documente aflate În arhivele din străinătate, publicațiile românilor din exil, memorii ale acestora etc., totuși, studii sistematice rămîn sporadice. Excepțiile vin dinspre istoria literaturii, cu o serie de subiecte predilecte cum ar fi dezbaterea referitoare la rolul literaturii din exil și relația cu cea din țară, contribuția marilor personalități din exil - Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu - la cultura românească. Simptomatică pentru stadiul incipient al preocupărilor În domeniul exilului este publicarea unor colecții de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
susținerii activității intelectualilor care se aflau În nevoie, de unde și denumirea „fondul intelectualilor”. Pentru că era o problemă care a afectat direct intelectualitatea românească din exil care avea reală nevoie de sprijin material, aceștia nu au putut rămîne indiferenți la acea dezbatere. De pildă, Într-o discuție Între Virgil Micu și Emil Cioran, primul se Întreba care sînt criteriile după care se stabilește cine este și cine nu este intelectual, deci are sau nu dreptul la ajutor, iar Emil Cioran Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
I. Klein. Scopul Centrului a fost să „păstreze și să valorizeze, În cadrul activității culturale pariziene și occidentale, aspectele esențiale ale culturii și civilizației românești, atît În tradițiile lor originale, cît și În cadrul inovațiilor occidentale”. Centrul organiza conferințe publice, seminarii, expoziții, dezbateri În cadrul celor zece secțiuni ale sale, filosofie, filosofia istoriei și cultură, literatură, arte, etnologie, morfologia culturii, istoria religiilor, teologie, drept, economie și științe sociale. La rîndul lor, cele două biserici românești de la Paris au coagulat În jurul lor personalități implicate În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvîntul nostru aborda teme politice cum ar fi situația din România, interviuri cu personalități ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de Fier, căci se temeau că după eliberarea României va urma exterminarea evreilor. Biserica Ortodoxă din Paris a reeditat Începînd cu 18 iunie 1952 revista lunară Buciumul, o publicație care data Încă din 1857. Scopul declarat al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spectru al exilului românesc. O altă publicație scoasă de către Biserica Ortodoxă Română a fost Dans l’esprit de la vérité. În aceeași perioadă, În alte zone ale lumii, românii În exil au publicat o serie de ziare și reviste. Soluția la dezbaterea dintre publicațiile care se doreau a fi de masă și cele specializate este simplu de rezolvat, dat fiind numărul limitat al românilor care aveau acces la acestea. Pentru scopul pe care Îl susțineau exilații, publicațiile În limba franceză ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]