KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2200 2201 2202 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758

nu a trăit în lumea complexă a țăranului această coabitare psihologică între oameni și animale. A doua întâmplare s-a petrecut în primăvara anului 1942, când eram elev în clasa a V-a la Școala Normală din Bârlad. Am plecat acasă cu un frate și o soră ca să petrecem vacanța de Paști împreună cu mama și frații mai mici, tata fiind concentrat pe front. Cum vacanța cu toate obiceiurile ei casnice și hora sătească cu distracțiile sale au trecut repede, eu, ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
mici, tata fiind concentrat pe front. Cum vacanța cu toate obiceiurile ei casnice și hora sătească cu distracțiile sale au trecut repede, eu, ca mai mare și purtător de cuvânt al celorlalți, am convins-o pe mama să mai stăm acasă o zi în plus, după expirarea termenului când trebuia să fim la școală. Mama, duioasă și influențabilă ca toate mamele, s-a arătat chiar bucuroasă. După ce a trecut și acea zi, în ziua următoare am plecat. De la Stâncășeni, pentru a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
eu să-l înțeleg că este somat ca în 48 ore să comunice la județeana de partid că am fost destituit din învățământul superior. Așa că mă sfătuiește să nu spun la nimeni că m-a prevenit ... și să plec imediat acasă să conving părinții să dea pământul la stat (conform articolului 308 din noua lege de atunci), căci altfel vor avea de suferit și ceilalți frați-surori de pe la școli. M-a rugat chiar să vin la el cel târziu peste două zile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
existențial pe acest Pământ. Fără pământ, țăranul se simte inutil în societate, în Univers. Este o filosofie pe care el nu o poate spune în cuvinte, și pe care nici eu n-am înțeles-o decât mai târziu. Am ajuns acasă a doua zi pe înserate. Era o frumoasă seară de sfârșit de mai. De data aceasta, nu m-am bucurat sufletește și cu greu am mimat bucuria revederii față de cea explozivă a mamei, care pregătea masa de seară, și îndeosebi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
din bucătăria de vară în casă spre a discuta de toate ale noastre. Tata era într-o dispoziție de zile mari, justificată de el, cum spuneam, de terminatul cu plugăria pentru acel an și pentru că eu nu mai dădusem pe acasă de vreo 2-3 ani de zile. Când l-am mai și auzit "Adelă, adă tu o oală de vin rece de la beci" să bem cu "băietul" (pentru ei eram tot "băiet", deși aveam aproape 30 de ani) "că ne-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
că uite, ăștia mă lasă pe drumuri, ce-i de făcut". Eram și eu intrigat de nedreptatea legilor și de comportamentul unui asemenea om al legii. I-am spus tatii că nu putem accepta așa ceva și că să ne întoarcem acasă. Bine, spune el, dar ce facem ... tu renunți la Universitate, ceilalți să fie scoși de la școli? Nu întrevedeam o altă soluție. Atunci el se duce la primar și îi propune o soluție de compromis ... să dea la stat 10 din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
de gospodărie, de familie, de bună creștere și de educare a noastră a copiilor, având însă intuiția nativă de a nu afecta orgoliul tatălui întru deplina armonie familială. Nu avea decât patru clase primare ... avea în schimb 17 ani de-acasă ... crescută în mediul de muncă și de educație tradițional-răzeșească. Mama (cu 4 din primii 5 copii eu fiind primul din stânga) 1932 Datorită spiritului său întreprinzător, aproape că nu am simțit lipsa îndelungată a tatălui. A fost și o bună creștină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-lea Război Mondial), a urmat o serie de cursuri intensive pregătitoare în vederea titularizării pe postul de învățător din satul Zorleni-Bârlad ... pe care l-a onorat cu calificative de invidiat până la pensionare. Suferințele din ultimii ani de viață, petrecuți la pat, acasă sau la spital, le-a privit ca firești, cu o detașare dezarmantă, fără să se plângă cuiva, să ceară ceva ... un exemplu de împăcare cu sine, cu ceilalți și cu finalul implacabil care se apropia. Mă doare sufletul că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
așa... și este în bună măsură, îl rog să mă ierte. Costică, frate, cu soția sa Elena Acestea au fost satul și ambianța familială în care mi-am trăit copilăria până la vârsta de 13 ani ... respectiv "cei șapte ani de acasă" și anii de școală generală. V. Copilăria Petrecută între 1924 și 1937, ea s-a plasat exact la mijlocul etapei dintre Primul și al Doilea Război Mondial, etapă recunoscută drept cea mai prosperă din viața României moderne. De puțin timp întregită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
care bănuiesc că asta avea în vedere când punea școala înaintea oricăror preocupări ale noastre ... dar cum se prevedea ca războiul să se declanșeze din moment în moment, se gândea să mai aștepte deznodământul ... somația învățătorului l-a hotărât. Ajuns acasă, convoacă un "sfat de taină" cu mama. Am dedus mai târziu că au căzut de acord să mă încerce cu vreo admitere la o școală secundară. Nu s-au înțeles însă la ce școală: mama mă voia "popă", tata opta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
dezamăgit total ... dar am și respirat ușurați. La întoarcerea de la Ismail, tata a convins-o pe mama să-și ia gândul de la a avea preot în familie, întrucât drumul este foarte lung, obositor și costisitor ... așa că nu voi putea veni acasă nici în vacanțele de Crăciun și de Paști. La ultimul argument a cedat și mama. Au hotărât însă ca să mă lase mai mult timp să învăț în acea vară ... și în toamnă să mă prezint la admitere, fie la Școala

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
un sat învecinat. Crezând că și el merge spre casă, m-am bucurat să am un tovarăș de călătorie în caz că nu găseam o ocazie pentru cei 40 km de drum de țară. Atenție! ... el îmi spune că nu poate merge acasă, căci pleacă la București, unde are o rudă la Ministerul Învățământului, care i-a propus să ducă o cerere spre aprobare pentru a da examene de diferență de liceu și a se putea apoi înscrie la Universitate. Mai mult ... mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
spre ieșirea din Bârlad ... pe la barierea Puieștiului ... și negăsind nici o ocazie (căruță, mașină), am pornit-o voinicește pe jos în speranța că mă va ajunge ceva din urmă. Deșartă speranță ... Circulația rutieră era pe atunci foarte anemică, neorganizată. Am ajuns acasă pe la miezul nopții ... obosit frânt ... dar mulțumit că de acum înainte voi fi în mijlocul familiei și al consătenilor mei ... Chiar de a doua zi am intrat din plin în treburile gospodărești și câmpenești, pentru a o lăsa pe mama doar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
colegiala atenție și m-am grăbit să mă întorc în sala de dans. Am reluat distracția dar ... pe măsură ce timpul trecea parcă nu mai aveam chef. La apariția zorilor, nu am mai rezistat tentației ... neînțeleasă atunci pentru mine ... de a pleca acasă. Pe drum m-au podidit atâtea gânduri încât nici nu știu cum am ajuns. Vreo două-trei zile m-am ocupat cu de-ale gospodăriei ... dar ca un automat ... Microbul lucra tot mai intens ... până într-o noapte când m-am decis că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
cel de dedesubt ! Am "învățat" așadar limba greacă într-o noapte albă. Cum nici nu erau traduse toate lecțiile ... am plecat dimineață la examen bazându-mă pe noroc: dacă îmi cade o lecție dintre cele traduse ... bine "dacă nu ... înapoi acasă". Norocul a ținut cu mine căci, spre deosebire de alte materii, nu ni s-a cerut decât proba scrisă ... ce a constat într-o traducere a unei lecții scurte (vreo 10-12 rânduri) ... tradusă în cartea mea. A fost primul furt din viața

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
și care așteptau trenuri mereu amânate sau anulate ... căci haosul din timpul războiului nu era încă reglementat. Bani ... nimic. Mama încă nu știa de mine, tata ... încă neeliberat ... nici atât. Nu. Universitatea nu era pentru mine. Aventura s-a terminat. Înapoi acasă căci școlile generale au început. A treia conjunctură Atenție!!! ... în drumul de la gara din Bârlad spre Inspectoratul Școlar pentru a vedea dacă postul de învățător din sat mai este pe numele meu ... prin fața primăriei ... adâncit în gânduri negre ... ce mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
îmi spune "davai dva rublea" și pune valizele pe banda transportoare a bagajelor. Atunci mi-am zis "și la ei ca și la noi" ... și am respirat. A doua ... mult mai dificilă ... a avut loc în seara când am ajuns acasă. Toată familia s-a adunat în jurul meu ... nerăbdătoare să vadă ce-am adus din cele străinătăți. Dintr-o sacoșă mică le-am dat acele mici și banale "cadouri" ... cumpărate, cum spuneam, la plecarea din aeroportul moscovit, cu ultimele ruble. Nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
de itinerar cu studenții ... ca și fiecare lucrare științifică încredințată tiparului îmi lua zile și parțial nopți pentru documentare și verificare până la convingerea certă că ceea ce spun sau scriu nu este departe de adevăr. Doar soția știe că adeseori ajungeam acasă târziu în noapte și plecam în zori ... că pentru mine n-au existat duminici, sărbători sau vacanțe ... căci aveam de lucru la facultate sau pe teren ... și atunci cum să pretind un loc mai privilegiat în familie ?! Am avut însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
orei de tren ... cu care plecasem de atâtea ori ... o iau agale ... pe jos ... spre gară. Și ce credeți? ... trenul plecase. Abia atunci mi-a căzut fisa ... că toate trenurile își modificaseră mersul, nu numai cel de dimineață. Însă nici acasă nu mă puteam întoarce ... să mai dau ocazia soției de a se distra pe seama mea. Mi-am cumpărat un covrig și m-am întors la facultate ... unde am lucrat până târziu ... când m-am întors acasă ... "obosit foarte" după atâta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
de dimineață. Însă nici acasă nu mă puteam întoarce ... să mai dau ocazia soției de a se distra pe seama mea. Mi-am cumpărat un covrig și m-am întors la facultate ... unde am lucrat până târziu ... când m-am întors acasă ... "obosit foarte" după atâta drum cu trenul. Dar ghionionu-i ghinion. La o vreme de noapte ... fratele meu Petrică ... deja "bine făcut" ... dă telefon că el și toate rudele din Bârlad adunate la bairam ... se interesează de ce nu am venit ... dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
meciurile dar ... în ce mă privește ... fiind mai tânăr ... a urmat dojana justificată a soției că "avem și noi o zi liberă pe săptămână și nici atunci să nu stăm împreună" ( !!!). Așa s-a terminat cu terenul ... și am stat acasă ... până ce "trecut-au anii" ... încărunți-tu-s-a părul ... devenit-am incomod ... Și de unde "nu mai stai și tu acasă măcar duminica" ... acum "da' tu de ce stai degeaba, nu mai ai teren, meci, stai aici și mă încurci la treabă"? Și uite-așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
și noi o zi liberă pe săptămână și nici atunci să nu stăm împreună" ( !!!). Așa s-a terminat cu terenul ... și am stat acasă ... până ce "trecut-au anii" ... încărunți-tu-s-a părul ... devenit-am incomod ... Și de unde "nu mai stai și tu acasă măcar duminica" ... acum "da' tu de ce stai degeaba, nu mai ai teren, meci, stai aici și mă încurci la treabă"? Și uite-așa se-ntoarce roata. Dar nu se poate spune că nu-mi fac treaba de bărbat chiar și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
carne ... M-am grăbit să iau (până nu bagă alții de seamă) 5 kg ... mai ales că o dădea și ieftin (mai ieftin decât la magazin) Încântat ... nu m-am mai dus după alte treburi ... ci m-am întors repede acasă să fac soției o surpriză nemaipomenită cu asemenea chilipir. Ea trebăluia în bucătărie în timp ce eu scoteam tiptil carnea și o așezam pe masă într-o poziție cât mai atrăgătoare ... așteptând "pieptos" laudele cuvenite. Dar ... dezastru. Ea o privește lung ... o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490

de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o chestiune de cantitate mai mult decât de noutate. Jonathan Swift a fost, în acest sens, un Desperado avant la lettre, și destui alții ca

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
la alta, de la un mediu la altul, în general. Trecerea, călătoria, părăsirea și naufragiul, descoperirea insulei, sunt inevitabile pentru acești scriitori neliniștiți și însetați de inedit. Consecința faptului că mereu pribegesc, operele Desperado sunt inundate de o nevoie acută de acasă, de un sentiment de dezrădăcinare. Unii autori vin în literatura britanică din alte spații (India, Japonia, Africa, SUA). Faptul că s-au născut în alt loc îi îndreptățește să se simtă de pretutindeni și de nicăieri, locuitorii unui spațiu deschis

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]