56,083 matches
-
sexist de reprezentare a femeilor și pentru lipsa de interes arătată față de subiecte importante pentru femei (Van Zoonen, 1994: 11). Studiile americane și europene din ultimii 30 de ani au arătat că imaginea femeilor în televiziune este tributară stereotipele de gen și practicilor discriminatorii. Se constată că, în general, bărbații apar în programele de televiziune ca având profesii superioare celor ale femeilor: ei sunt medici, ele sunt asistente; bărbații sunt avocați, femeile secretare; bărbații lucrează în firme mari, femeile în magazine
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
coordonate sexiste: le arată pe femei ca fiind dependente de bărbați, supuse, transformate în obiecte sexuale, neînțelegând cum funcționează niste aparate foarte simple, preocupate exclusiv de gospodărie, așteaptând laudele bărbatului venit de la serviciu ș.a.m.d. Pe lângă analiza stereotipurilor de gen promovate de discursul televizat, cercetările au abordat și modul în care femeile receptează diferite produse mediatice. Analizele au în vedere relația care se stabilește între un anumit tip de produs (documentare TV, programe de știri, talk-show-uri, seriale de tip soap-opera
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
televizate. În România, abia în ultimul deceniu, televiziunea s-a impus ca bun de consum, parte a industriilor culturale și fenomen mediatic supus regulilor liberei exprimări și economiei de piață. La nivelul conținutului programelor de televiziune, din perspectiva problemelor de gen, se remarcă imediat o tendință din ce în ce mai pronunțată către sexism. Se observă că, “în țările postcomuniste, după abolirea tabu-urilor, asistăm la reinstalarea «vechilor» stereotipuri: femeia «sex object», promovată de inflația publicității și presiunile economiei de piață” . (Frumușani, 1995: 17) Studiile
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
este o specie de pește fără maxilar din genul "Myxine". Arealul de răspândire al speciei "" în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic, de la Insula Baffin și Canada spre
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
le sau ginetas (Genetta) sunt un gen de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor ("Viverridae") răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile. Capul este mic și
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
formează șiraguri longitudinale. Pe linia mediană a spatelui există un șir de peri negri, zbârliți. Coada cu inele de culoare neagră și albă, de aproximativ aceeași lățime. Pe coadă parul este mai lung decât cel de pe corp. Printre membrii acestui gen este comun melanismul. Genetele au un aspect general de viveride tipice. Corpul lor este alungit, picioarele sunt scurte cu gheare scurte și curbate, retractile. Au o coadă lungă, dar mai scurtă decât corpul. Capul este mic, cu botul de lungime
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
este singura specie din genul fungal "Chorioactis". În Texas, ciuperca este numită "Texas star" („steaua Texasului”) sau "Devil's cigar" („trabucul diavolului”), iar în Japonia se cheamă „” (kirinomitake). Această ciupercă extrem de rară se distinge prin aspectul neobișnuit și răspândirea sa disjunctă: se găsește numai în
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
de spori. Ciuperca a fost colectată prima oară în 1893 în orașul Austin, din Texas, iar specia a fost numită "Urnula geaster"; apoi a fost găsită în Kyushu în 1937, dar nu a mai fost văzută până în 1973. Deși noul gen "Chorioactis" a fost creat pentru a conține noua specie la câțiva ani după descoperirea originală, a fost acceptat ca valid abia în 1968. Clasificarea sa a fost și ea discutată. În trecut, a fost pusă în familia Sarcosomataceae, chiar dacă ascul
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
fost și ea discutată. În trecut, a fost pusă în familia Sarcosomataceae, chiar dacă ascul (structura ca un sac în care se formează sporii) acestora nu era ca cel al acestei specii. Analizele filogenetice au clarificat clasificarea speciei "": împreună cu alte 3 genuri, formează familia Chorioactidaceae, un grup acceptat oficial în 2008. În 2009, cercetătorii japonezi au anunțat descoperirea unei forme ale acestei specii căreia îi lipsește stadiul sexuat al ciclului de viață; această formă asexuată a fost numită "Kumanasamuha geaster". Primul exemplar
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru a le identifica. Peck a descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale notabile.” Lucrând sub asistența lui Underwood, Kupfer
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
himeniului lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis geaster" era atât de diferită de celelalte specii, încât avea nevoie de propriul gen — genul "Chorioactis". Deși genul nu a fost acceptat de la început de toți micologiștii, cum erau Frederick De Forest Heald și Frederick Adolf Wolf într-o lucrare din 1910 și Fred Jay Seaver în 1928 și 1942, a fost confirmat în
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis geaster" era atât de diferită de celelalte specii, încât avea nevoie de propriul gen — genul "Chorioactis". Deși genul nu a fost acceptat de la început de toți micologiștii, cum erau Frederick De Forest Heald și Frederick Adolf Wolf într-o lucrare din 1910 și Fred Jay Seaver în 1928 și 1942, a fost confirmat în 1968
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis geaster" era atât de diferită de celelalte specii, încât avea nevoie de propriul gen — genul "Chorioactis". Deși genul nu a fost acceptat de la început de toți micologiștii, cum erau Frederick De Forest Heald și Frederick Adolf Wolf într-o lucrare din 1910 și Fred Jay Seaver în 1928 și 1942, a fost confirmat în 1968 de Finn-Egil Eckblad
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1910 și Fred Jay Seaver în 1928 și 1942, a fost confirmat în 1968 de Finn-Egil Eckblad în monografia sa despre Discomycetes. În trecut, această specie era considerată ca fiind în familia Sarcosomataceae. O monografie din 1983 despre familie punea genul "Chorioactis" în tribul Sarcosomatae, împreună cu genurile "Desmazierella", "Sarcosoma", "Korfiella", "Plectania" și "Urnula", un grup de ciuperci caracterizat prin absența de pe spori a unor proeminențe numite „verruculae” care pot absorbi pigment albastru. Un studiu din 1994 despre structura ascului și a
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1928 și 1942, a fost confirmat în 1968 de Finn-Egil Eckblad în monografia sa despre Discomycetes. În trecut, această specie era considerată ca fiind în familia Sarcosomataceae. O monografie din 1983 despre familie punea genul "Chorioactis" în tribul Sarcosomatae, împreună cu genurile "Desmazierella", "Sarcosoma", "Korfiella", "Plectania" și "Urnula", un grup de ciuperci caracterizat prin absența de pe spori a unor proeminențe numite „verruculae” care pot absorbi pigment albastru. Un studiu din 1994 despre structura ascului și a sporilor a arătat că "Chorioactis" era
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
a arătat că "Chorioactis" era mai apropiat de Sarcoscyphaceae, deși stratul de celule din pereții ascului era diferit de cel al celorlalți membri ai familiei. De-abia în 1999 analizele filogenetice au arătat adevărul: C. geaster forma un grup împreună cu genurile "Desmazierella", "Neournula" și "Wolfina", care au fost și ele clasificate în mod greșit. A doua parte a numelui, "geaster", face aluzie la membrii genului "Geastrum", cu basidiocarpuri în formă de stea care sunt numite „steaua pământului”. În SUA, "C. geaster
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
familiei. De-abia în 1999 analizele filogenetice au arătat adevărul: C. geaster forma un grup împreună cu genurile "Desmazierella", "Neournula" și "Wolfina", care au fost și ele clasificate în mod greșit. A doua parte a numelui, "geaster", face aluzie la membrii genului "Geastrum", cu basidiocarpuri în formă de stea care sunt numite „steaua pământului”. În SUA, "C. geaster" este cunoscută ca „Texas Star” sau „Devil's cigar”. Micologistul american Fred Jay Seaver a spus despre originea numelui: „Dacă numele de «Devil's
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1 și 5 cm lungime. Și ascocarpul, și piciorul sunt acoperiți cu un strat de perișori catifelați, numit tomentum. La maturitate, ascocarpul se despică într-o formă de stea, a cărei raze se curbează în jos, la fel ca la genul "Geastrum". Sporii se formează pe suprafața interioară a razelor, a căror culoare depinde de maturitatea specimenului, variind de la alburiu la șofran la castaniu. Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
de ulei. Deși sporii au fost descriși în lucrările mai vechi ca fiind netezi, la microscoapele performante de azi se pot vedea puncte și găurele mici. Sporii se dezvoltă în același ritm cu ascul, lucru care se întâmplă și la genurile "Cookeina" și "Microstoma". La fel ca ceilalți membri ai ordinului Pezizales, ascii acestei specii au un opercul („căpăcel”) care se deschide când sporii sunt împrăștiați. Totuși, operculul lui "Chorioactis geaster" are o zonă cu două straturi pe la margine, făcând-ul
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
creștea tot pe bușteni putrezi asociați în mod normal cu "Chorioactis geaster"; au reușit să crească ciuperca în culturi axenice (lipsite de agenți patogeni), din spori ai lui "C. geaster". Au numit anamorful "Kumanasamuha geaster", pentru că era similar cu membrii genului "Kumanasamuha". "Chorioactis geaster" are o răspândire disjunctă și a fost culeasă doar în Texas și Japonia. Primul raport confirmat a fost din Kyūshū, în 1937, și nu a mai fost găsită acolo decât după 36 de ani. Mai apoi, a
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
putea vreodată să servesc cu 200 de kilometri pe oră, pur și simplu nu este corpul meu", spune Radwańska. "Trebuie să fac altceva. Am fost născută să joc așa. Am o grămadă de idei. În mintea ta e ceva de genul: 'Ok, merg în josul liniei, apoi pe diagonală terenului.' Dar ai o singură secundă, sau nici macar atât, trebuie să fie din reflex." Comentatorii de tenis, inclusiv fostul jucător profesionist , au comparat stilul ei de joc cu cel al , iar Fibak a
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
patern referitor la Kurt, fiul Mariei, și multe altele. Romanul are o puternică natură politică, deși el trece dincolo de statutul de roman politic ca urmare a unei pluralități stilistice. Există elemente de alegorie, mit și legendă, care plaseză romanul în genul realismului magic. "Toba de tinichea" are conotații religioase atât evreiești, cât și creștine. Oskar ține conversații imaginare atât cu Isus, cât și cu Satana în întreaga carte. Membrii bandei lui îl numesc "Isus", apoi, mai târziu în carte, se referă
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]