55,310 matches
-
Weingarten (născut în 1926), Fernando Arrabal (născut în 1932), care, în sânul marii Avangarde a anilor cincizeci, continuă Suprarealismul, vor proceda la fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1932), care, în sânul marii Avangarde a anilor cincizeci, continuă Suprarealismul, vor proceda la fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare de veghe, un gând în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
continuă Suprarealismul, vor proceda la fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare de veghe, un gând în imagini și în același timp este deja teatru, este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare de veghe, un gând în imagini și în același timp este deja teatru, este totdeauna o dramă, pentru că ești
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare de veghe, un gând în imagini și în același timp este deja teatru, este totdeauna o dramă, pentru că ești totdeauna în el într-o situație." Totuși, dacă aduc visurile pe scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare de veghe, un gând în imagini și în același timp este deja teatru, este totdeauna o dramă, pentru că ești totdeauna în el într-o situație." Totuși, dacă aduc visurile pe scenă, dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
visurile pe scenă, dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este tocmai puternicul sentiment de realitate ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este tocmai puternicul sentiment de realitate ce se degajă din el, cu, numai, în depărtare, în plus, jena surdă pe care o procură "nu-i posibil"-ul devenit normal. Să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este tocmai puternicul sentiment de realitate ce se degajă din el, cu, numai, în depărtare, în plus, jena surdă pe care o procură "nu-i posibil"-ul devenit normal. Să iei lucrurile din interior, înseamnă tocmai să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este tocmai puternicul sentiment de realitate ce se degajă din el, cu, numai, în depărtare, în plus, jena surdă pe care o procură "nu-i posibil"-ul devenit normal. Să iei lucrurile din interior, înseamnă tocmai să dai această impresie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sentiment de realitate ce se degajă din el, cu, numai, în depărtare, în plus, jena surdă pe care o procură "nu-i posibil"-ul devenit normal. Să iei lucrurile din interior, înseamnă tocmai să dai această impresie de realitate a visului, iar pentru comediant, să se introducă acolo pe el însuși." 1.5. Craig și supramarioneta Pentru Gordon Craig (1872-1966) care, în Arta teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Suprarealismul, sunt la originea concepțiilor scenice ale lui Antonin Artaud (1896-1948). El este unul dintre primii, după Claudel, care a resimțit fascinația teatrelor orientale, în același timp cu descoperirea entuziasmată, în sânul grupului suprarealist 26, a violentei cruzimi a lumii visului și inconștientului pe care va dori să o aducă pe scenă. În Teatrul și dublul său (Le Théâtre et son double), care apare în 1938, sunt adunate scrierile sale despre teatru din 1932. Înaintea plecării sale în Mexic, a adunat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regăsească dimensiunea metafizică, printr-o modalitate nouă: investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
extrem de privați. Ei s-au dovedit uimitor de abili în a reprezenta, cu câteva cuvinte, câteva atitudini, căteva jocuri de fizionomie, caractere, ticuri, personaje ale umanității noastre, sau chiar sentimente abstracte, elemente precum vântul, focul, vegetalele sau creații ale spiritului, vise, deformări, iar aceasta pe loc, fără text, fără vreo indicație, fără pregătire." Artaud nu-și precupețește elogiile față de Jean-Louis Barrault (1910-1994) care, la Teatrul de la Atelier, în iunie 1935, în spectacolul intitulat În jurul unei mame, făcut după Pe patul de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramaturgului polonez Wyspianski (1869-1907), nefăcând în textul original decât ușoare interpolări, dar contrazicând în mod intenționat, prin transpunerea scenică, viziunea autorului. În timp ce Wyspianski plasează drama la catedrala din Cracovia, dându-i un aspect oniric, Grotowski îi substituie acestei viziuni de vis coșmarul unui lagăr de concentrare. Acest "teatru sărac" se caracterizează printr-o despuiere absolută, printr-un refuz masiv al tuturor elementelor de spectacol, decoruri, mașinărie, jocuri de lumină, costume, machiaj, muzică, bruitaj. Eliminând în mod gradat ceea ce a fost dovedit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sacrifică partea cea mai intimă a sa cea care nu este făcută pentru ochii lumii trebuie să fie capabil să manifeste ultimul impuls. Trebuie să fie capabil să dea, prin sunet și mișcare, aceste impulsuri care oscilează la frontiera între vis și realitate. Pe scurt, trebuie să fie capabil să construiască propriul său limbaj psihanalitic din sunete și gesturi, în același mod în care un mare poet își creează propriul limbaj de cuvinte." Nu este vorba pentru Grotowski să-i predea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
știe permanent că scena este artificială, astfel încât spectatorul, la rândul lui, nu uită niciodată că lumea pe care o contemplă este produsul unei ficțiuni. "Tehnica de convenție conștientă luptă împotriva procedeului iluziei. Noul teatru nu are nevoie de iluzie, acest vis apolinian", declară el. Scena, profund nerealistă, este constituită, pentru el, dintr-un ansamblu de semne plastice încărcate cu o putere emoțională susceptibilă să impresioneze spectatorul și să-l determine să reflecteze, propunându-i o interpretare a lumii, prin intermediul unei stilizări
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să dea impresia unui oraș construit numai ca să dureze două ore. Realitatea timpului trebuie restabilită. Totul trebuie să fie provizoriu și totuși să dea dovadă de respect. Este de ajuns ca un loc să aibă credibilitatea unui loc zărit în vis." Brecht recurge la niște procedee pe care le găsește la Piscator. Acesta din urmă a introdus, mai exact, cinematograful în decorul de teatru, făcând deosebirea dintre "filmul dramatic" și "filmul de comentariu" pe care îl compară corului antic. El le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu mai disocieze textul de jocul scenic. Noțiunea de text scris tinde atunci să fie reconsiderată. Această creație are loc cel mai adesea plecând de la o serie de improvizații pe platou, uneori plecând de la adaptarea unor texte narative. Din acest vis se naște Teatrul Soarelui, sub conducerea Arianei Mnouchkine. Ea fondează compania în 1964, dintr-un grup studențesc la început, după modelul lui Berliner Ensemble al lui Brecht, adică în cooperare. Din 1969, cu Les Clowns, ea își creează propriile texte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în trupă, rolul primului amorez sub numele de Lelio. 39 Paradoxul, din care ne-au parvenit cinci versiuni successive, este opera asupra căreia Diderot a revenit cel mai mult. Prima variantă a textului este compusă în noiembrie 1769, imediat după Visul lui d'Alembert, pentru care Paradoxul apare ca o ilustrare, problema sensibilității comediantului nefiind decât un caz particular al teoriei sensibilității dezvoltate în Vis. Comediantul trebuie să fie conștient de dualitatea omului, care este o ființă dublă pe plan biologic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a revenit cel mai mult. Prima variantă a textului este compusă în noiembrie 1769, imediat după Visul lui d'Alembert, pentru care Paradoxul apare ca o ilustrare, problema sensibilității comediantului nefiind decât un caz particular al teoriei sensibilității dezvoltate în Vis. Comediantul trebuie să fie conștient de dualitatea omului, care este o ființă dublă pe plan biologic, condus în același timp de creier și de diafragmă (considerată pe vremea aceea drept sediul psihologic al sensibilității). Prima versiune a Paradoxului, destul de scurtă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dimitrie Stelaru, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Ștefan Stănescu, Constantin Bivolaru, Ion Ronda, Ana Luca ș.a. Lui Dimitrie Stelaru i se acordă o atenție deosebită. După o prezentare entuziastă făcută de Eugen Jebeleanu, unde este caracterizat drept „prieten al fantomelor din vis, mâhnit - dar și lipsit de gravitate - pelerin al singurătăților stranii, familiar al demonilor de pe tărâmurile lui Edgar Allan Poe”, Stelaru va figura frecvent la rubricile „Poeții tineri” și „Cartea cu poezii” (Icar, Drumuri fără drumeți, Cadavrul de aur, Omul nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
de șase ani. Ieșit din detenție în 1953, pleacă la Iași, fiind cooptat în trupa Naționalului. Impresionează de la început prin calitățile de actor (Romeo, Franz Moor) și de director de scenă (un recital Shakespeare, în cadrul căruia îl întruchipa pe Hamlet, visul lui de o viață, a rămas în amintirea celor care au asistat la spectacol). Dar, iarăși, destinul lui O. suferă o fractură, tânărul fiind arestat pentru un manuscris lăsat, imprudent, unui prieten. Aruncat în pușcărie, are, după cum reiese din mărturiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
găsesc în fondul comun al reflexivității noastre o corelație între bani și bunăstare, și cum nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o prăpastie imensă între vis (unde ne sunt banii, prosperitatea, bunăstarea) și consistența realității. Visul e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]