56,840 matches
-
în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea "regiuni active". Aria ocupată de facule este de 2,5 ori mai mare decât aria ocupată de petele solare. Au o viată mai lungă decât cea a petelor, dar
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2,5 ori mai mare decât aria ocupată de petele solare. Au o viată mai lungă decât cea a petelor, dar
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
Cum toate celulele ajung la suprafață, ele pot fi studiate direct. Formarea supergranulației se datorează absorției atomilor de heliu. Formarea granulației se datorează absorției atomilor de hidrogen. La baza zonei convective se află o regiunea numită „"Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
Vesontio(actualul Besançon), comandantul armatei Rinului, Vergginius Rufus a fost convins de Iulius Vindex. Trupele sale însă, după cum s-a zis mai târziu, nu au mai ținut cont de nimic și au distrus armata lui Vindex. Acesta a murit pe câmpul de luptă, luându-și viața. Revolta lui Vindex a fost scânteia care a aprins Italia.
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
o durată de viață de 5-10 minute. Materia gazoasă din superganule se mișcă de la centru spre marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu ele liniile de forță ale câmpului magnetic solar, concentrându-se la marginea liniilor astfel încât activitatea solară pare să fie asociată câmpurilor magnetice puternice aflate la marginea supergranulelor. Supergranulația a fost descoperită în anii 1950 de către B. Hart, prin măsurători ale vitezei Doppler care au arătat prezența
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
spre marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu ele liniile de forță ale câmpului magnetic solar, concentrându-se la marginea liniilor astfel încât activitatea solară pare să fie asociată câmpurilor magnetice puternice aflate la marginea supergranulelor. Supergranulația a fost descoperită în anii 1950 de către B. Hart, prin măsurători ale vitezei Doppler care au arătat prezența unor fluxuri orizontale în fotosferă (cu viteze de 300-500 m/s). Mai târziu (1960) Leighton
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor planetelor și sateliți, și este, de asemenea, un tip de fenomen pe suprafața Soarelui. Faculele solare sunt mai
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2,5 ori mai mare decât aria ocupată de petele solare. Au o viată mai lungă decât cea a petelor, dar
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
nou observator la Nauchny în Munții Crimeei. O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare. În 1951 publică lucrarea „"Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости"” („"O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu"”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și
Andrei Severnîi () [Corola-website/Science/320250_a_321579]
-
de vehicule care au supravețuit luptelor au fost modificate, adăugându-le o mitralieră MG 34 (pentru a îmbunătăți capacitățile defensive contra infanteriei), o cupolă pentru comandant (modificată din cupola standard montată pe StuG III pentru o mai bună perspectivă asupra câmpului de luptă) și pastă antimagnetică Zimmerit. În plus, câteva modificări minore la blindaj au crescut greutatea de la 65 la 70 tone. Aceste vehicule îmbunătățite au fost neoficial denumite Elefant, acesta devenind numele oficial la ordinul lui Hitler pe 1 mai
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
în Aprilie 1944 avea acceași caracteristică astfel armonizând producția și crescând protecția vehiculului. Era înarmat cu același tun cu țeavă lungă 8.8 cm gun care era montat și pe Tiger II.Tunul era montat în centru astfel permițând un câmp de rotire orizontal de doar 11° . O singură mitralieră MG-34 pentru protecție locală era montată în partea dreapta a tunului și era folosită de Radist, șoferul era poziționat în stânga. Ochitorul avea un telemetru și un periscop telescopic. "Jagdpanther" avea un
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13 noiembrie 1932, campania militară a înregistrat un oarecare succes în primele doua zile cu un număr de aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a dovedit lipsită de reușite dar
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
mai există urme vizibile ale fostei localități. Pârâul din apropiere a fost numit "Idiot Creek" după numele comunității și a fost adoptat oficial de din Statele Unite în 1977. În apropierea pârâului Idiot a existat o exploatare forestiera numită "Ryan's Câmp", care a fost parte a operațiilor de salvare după devastatoarele serii de incendii cunoscute că .
Idiotville, Oregon () [Corola-website/Science/320292_a_321621]