57,520 matches
-
târziu a publicat și sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”). Această perioadă (până la sfârșitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă din cariera sa. În câțiva ani a ajuns una dintre cele mai importante figuri intelectuale din Berlin. A publicat poezii, reportaje, glose și recenzii în revista "Periodika Berlins". A scris regulat ca și colaborator pentru diverse ziare precum "Berliner Tageblatt" și "Vossische Zeitung" și în revista "Die Weltbühne". Editorii Hans Sarkowicz și Franz Josef
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
este romanul de debut al lui Florin Șlapac, publicat în 1985 de Editura Dacia. A doua ediție a romanului a apărut în 1999 la Editura ExPonto. Despre mobilitatea figurilor Se făcuse întuneric, o beznă îndulcită de culoarea pereților, vioaie. M-am ridicat de pe scaun și într-o doara am privit pe fereastră. Ningea ca la carte. În golful de lumină, răsărit din vârful stâlpului de peste drum, fulgii se rostogoleau
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Carruba și etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea tradițională a însăși Lupoaicei și, pe baza analizei tehnicii turnării, au emis ipoteza că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul Mediu târziu. S-au bazat pe faptul că în figurile antice (bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii, și pe lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat că pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul "în
Lupa Capitolina () [Corola-website/Science/304307_a_305636]
-
licența în drept și a lucrat în diverse posturi în comitete de stat. În 1998, a primit titlul de doctor în filozofie al Universității din Moscova. Deși a fost activ în diverse grupuri reformatoare ilegale, Jirinovski nu a fost o figură marcantă a politicii sovietice din deceniul al nouălea al secolului trecut. A încercat să intre în viața politică activă în 1989, dar fără succes. Jirinovski, al cărui tată era de origine evreu polonez, și-a început cariera politică oficială în
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]
-
trăsături feminine, ceea ce denotă uzul lor în cultul fertilității. În eneoliticul târziu apare chiar un tip de vase care imită prin formă o femeie gravidă. De-abia la sfărșitul neoliticului, când se pot constata tendințe de reprezentare realistă, apar și figuri masculine. Cultul unei zeități cerești în ipostaza unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soțului, uneori și cea a fiului Zeiței Mamă, care e în același timp
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
prin formă o femeie gravidă. De-abia la sfărșitul neoliticului, când se pot constata tendințe de reprezentare realistă, apar și figuri masculine. Cultul unei zeități cerești în ipostaza unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soțului, uneori și cea a fiului Zeiței Mamă, care e în același timp șeful de trib și preotul comunității. Cercetările arheologice au relevat practicarea inițială a sacrificiilor cultice chiar în incinta complexelor de
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
de această din cauza unor diferende precum poligamia. Lideri din cadrul ierarhiei Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au făcut eforturi pentru a respinge denumirea de "Mormon" deoarece nu conține nici o referire la Isus, pe care Biserică îl considera figură să centrală. Totuși, ca regulă generală, desi Biserică preferă să folosească denumirea sa oficială, folosirea denumirii Mormon nu este considerată jignitoare sau incorectă. În anii 1970, "Mormon" devenise un cuvant atât de obișnuit încât Biserică lui Isus Hristos a SZU a
Mormon () [Corola-website/Science/304366_a_305695]
-
tacticile de nădejde și totuși lipsite de imaginație de care era pasionat Carol nu au fost suficiente, cu o singură excepție la Aspern-Essling, pentru a-l înfrânge pe imprevizibilul corsican. Cu toate acestea, Carol este un membru al panteonului faimoaselor figuri napoleonice care îi include pe împărat însuși, Louis Nicolas Davout, Carol de Schwarzenberg, Alexandr Suvorov, Gebhard Leberecht von Blücher și mai sus menționatul duce de Wellington. Carol și Henrietta au avut șapte copii:
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
ș.a. reprezentanți a curentului Nouveux Realistes (Noul realism) aderând de fapt la acest grup cunoaște totodată și susținerea lui Robert Rauschenberg. Din 1961 Niki Saint Phalle devine una dintre vedetele presei americane iar de la mijlocul a. 60 și una din figurile de rezistență a artei moderne. O faimă neunivocă ca apreciere, i-au adus-o mai întâi performanțele „Lucrărilor împușcate”. Prima dintre acestea a avut loc la 12 februarie 1961 pe care le-a continuat până în 1963 demonstrându-le în importante
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Din 1963 Niki devine preocupată de mișcarea feministă fapt care avea să o orienteze spre unul dintre cele mai fructuoase capitole ale creației sale: - elaborarea celebrului ciclu de sculpturi decorativ-monumentale cu denumirea de Nane. În acest ciclu destul de marcant prin figuri burlesce și pline de viață, se sintetizează temele maternității și a emancipării femeii. De la mijlocul anilor '60 Niki S. Ph. se mai ocupă de grafică și film care-i confirmă libertate fantezistică pe care avea să o aplice în marele
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
artista a trăit și a colaborat 20 de ani. În 1994 Nike S. Ph. se strămută cu traiul din Franța în orașul San Diego din sudul California. Răpusă de o maladie gravă pulmonară, provocată de praful de polyster de la prelucrarea figurilor sale monumentale, artista se stinge din viață 21 martie 2002 în unul din spitalele din San Diego. Având o viață tensionată, ne lipsită de evenimente dramatice Nike de Saint Phalle sa manifestat în creația sa pe mai multe palere: pictură
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
pe albul curat al panoului țâșnesc și se scrug culorile: roșu, galben, albastru, negru - tabloul plânge, devine mort. „UN RĂZBOI FĂRĂ GERTVE“ . „Tablourile împușcate“ prezintă niște pânze ori panouri mari de carton sau faneră, pe suprafața cărora erau încleiate diferite figuri bizare adeseori cu conținut alegoric, preparate din plastic, papie-mașe, ață, sârmă etc. sub care erau ascunse borcănașe cu vopsea de diferite culori. De obicei acestea erau acoperite pe deasupra în alb și urmau a fi împușcate cu glonți de la o anumită
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
întruchipată în ciclul Nanelor. O poză din 1965 reprezintă primul grup de Nane: alergând, săring ,spriginite cu capul pe pământ, întinse pe iarbă- mai au în ele ceva narativist, dar și expresivitate prin masivitatea formelor. Probabil că câteva dintre aceste figuri au și fost expuse în cadrul expoziției personale de la galeria parisiană a Alexandrei Lolas. Artista, pentru început, le numea „simbolul unei femei libere și vesele“14 . Din 65 încpe ciclul „Gwendolyn 2“ - Nanele policrome și ciclulul „Nanlor neagre“. Deși prin 64
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
distractive, o galerie de lucrări etc. executate prin concursul lui Tinguely care era și arhitect. Simbolica femeei ca factor creativ a vieții și activității umane, a fertilității în primul rând, se accentuează nu numai prin formele voluminoase și hipperbolizate ale figurii, nu numai prin coloritul expresiv și simbolistică imaginară ci și prin funcționalitatea operei, prin locul repartizării intrării și eșirii din acest ansamblu, care are înfățișarea unei vulve simbolice- remarcă a funcției de bază a esenței femenine- reproducerea umană. După 1967
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
și prin funcționalitatea operei, prin locul repartizării intrării și eșirii din acest ansamblu, care are înfățișarea unei vulve simbolice- remarcă a funcției de bază a esenței femenine- reproducerea umană. După 1967 suita Nanelor capătă o amploare fulminantă în creația artistei. Figuri enorme, cu înălțime de 5-8 metri, foarte vioi colorate vor împodobi străzi, piețe și spații publice („Înger-păzitor“ în sala de așteptare a gării centrale din Zurich) a mai multor orașe europene constituind niște frumoase accente colore pe fundalul destul de sumbru
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Înger-păzitor“ în sala de așteptare a gării centrale din Zurich) a mai multor orașe europene constituind niște frumoase accente colore pe fundalul destul de sumbru și scund al arhitecturii funcționale urbane. Tot la cununa Nanelor pot fi atribuite și acele trei figuri enorme cu numele de „Caroline“, „Șarlota“ și „Sofia“ instalate în 1974 la Hanovra. Nanele Nikăi de Saint Phalle sunt pline de bucuria vieții prin mișcările și mai ales prin coloritul lor. Aduse la o esență simbolică, acestea ne invocă importanța
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Ocrotitorul vieții“ din Duisburg (1993). Havuzurile decorative și cascadele aveau să înfrumusețeze ceva mai târziu practic toate ansamblurile sculpturale ale grădinilor publice pe care le va crea artista pe parcursul anilor 70-90. Înviorarea mediului prin forme dinamice și expresive, prin îmbinarea figurilor sculpturale fantastice, colorate aprins, prin punerea acestora în mișcare de niște mecanisme create de Tinguely, sculpturile Nikăi de Saint Palle ne aduc în universul teatralizării spațiului, făcând spectatorului plăcerea de a se pomeni pe o clipă în afara presiunii gigantomaniei și
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
celor câteva parcuri distractive numite „Grădini-Tarot“ amplasate în SUA, Elveția, Italia și Israel și asupra cărora a lucrat intens mai mult de două decenii la rând. La baza „Grădinilor Tarot“ se află ideia unui joc specific de cărți ilustrate cu figuri fantastice , apărut încă în evul mediu. Cel mai enorm proect de scultură arhitecturală decorativă în spațiu liber creat de către Nike este „Gardino die Tarocci“ („Parcul Taroci“) aflat la circa 100 km. de la Roma în preajma Toscanei. Ansamblul acesteia este alcătuit din
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
La „Grădina botanică“ din Atlanta -unul din proiectele mai târzii ale artistei, ea întroduce reprezentarea „Craniului“- simbolul unei atitudini ironice față de „emblema morții“... Tot aici artista execută mai multe sculpturi inspirate din arta indienilor americani, dinozauri exotici, crocodili blânzi și figuri femenine tipice Nanelor. În amenajarea acestor grădin un rol important îl jaocă diferitele turnuri și grote tematice. Una dintre cele mai frumoase grote a fost realizată de către Nike de Saint Phalle și în parcul Herreheuser din Hanovra. Interiorul acesteia se
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
au fost ulterior examinate cu ochi critici: În 1958 la scurt timp după decesul papei Pius al XII-lea Golda Meir a rostit câteva cuvinte de apreciere în legătură cu fapte ale defunctului pontif în ajutorarea unor evrei în timpul Holocaustului. Totuși, deocamdată, figură și activitatea papei Pius al XII -lea în raport cu Germania nazistă și evreii,a rămas controversată până în ziua de astăzi. În acelaș an, 1958, Meir a trimis o scrisoare ambasadorului israelian la Varșovia, Katriel Katz, în care l-a informat pe
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
Leului”, domină câmpul de bătălie. Sunt organizate zilnic tururi ale câmpului de bătălie, iar în apropiere de „Colina Leului” există un cinematograf unde pot fi urmărite scurte filme tematice. Există de asemenea un mic muzeu tematic unde pot fi admirate figurile de ceară ale personajelor principale care au luat parte la bătălie, împreună cu o serie de artefacte. În plus, câmpul de bătălie este unul extrem de bogat în materie de monumente și case istorice de epocă (La Haye Sainte, Hougoumont, Mont Saint-Jean
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
(alternativ George Manu sau Georges Mano; n. 13 februarie 1903, București - d. 12 aprilie 1961, Aiud) a fost un fizician român și o figură deosebită în mișcarea națională de rezistență de după al Doilea Război Mondial. Se trăgea, conform tradiției, dintr-o veche familie genoveză, pe nume "Manno" (pe blazonul familiei figurează o "mână" ieșind din apă), stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Urmașii strămoșului
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
și conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu. Gheorghe Manu a fost un fin desenator: știa să redea cu spontaneitate, în maniera "line art", fizionomiile care îi stârniseră interesul. Desenele reproduse aici prezintă câteva figuri de fizicieni pe care i-a cunoscut, schițate cu considerație și umor.
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia. Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea "nabiștilor" și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
(nume original Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra - d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea. În perioada interbelică, a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ "Doamna Dalloway"(1925), "Spre far" (1927), "Orlando
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]