56,840 matches
-
devine: "W" = "ε×E×S×d / 2" = "ε×E×V / 2" , densitatea volumică de energie fiind: "w" = "ε×E / 2" = "E•D / 2" Formula (1) leagă energia condensatorului de sarcina înmagazinată pe armături, iar expresiile din formula (2) de intensitatea câmpului electric dintre armături. Cine este purtătorul energiei electrostatice? Sarcinile electrice de pe armături sau câmpul? Electrostatica (care studiază câmpurile constante în timp create de sarcinile imobile) nu poate da un răspuns concret. Câmpurile constante nu pot exista decât pe baza sarcinilor
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
energie fiind: "w" = "ε×E / 2" = "E•D / 2" Formula (1) leagă energia condensatorului de sarcina înmagazinată pe armături, iar expresiile din formula (2) de intensitatea câmpului electric dintre armături. Cine este purtătorul energiei electrostatice? Sarcinile electrice de pe armături sau câmpul? Electrostatica (care studiază câmpurile constante în timp create de sarcinile imobile) nu poate da un răspuns concret. Câmpurile constante nu pot exista decât pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
E / 2" = "E•D / 2" Formula (1) leagă energia condensatorului de sarcina înmagazinată pe armături, iar expresiile din formula (2) de intensitatea câmpului electric dintre armături. Cine este purtătorul energiei electrostatice? Sarcinile electrice de pe armături sau câmpul? Electrostatica (care studiază câmpurile constante în timp create de sarcinile imobile) nu poate da un răspuns concret. Câmpurile constante nu pot exista decât pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și se propagă prin spațiu
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
armături, iar expresiile din formula (2) de intensitatea câmpului electric dintre armături. Cine este purtătorul energiei electrostatice? Sarcinile electrice de pe armături sau câmpul? Electrostatica (care studiază câmpurile constante în timp create de sarcinile imobile) nu poate da un răspuns concret. Câmpurile constante nu pot exista decât pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și se propagă prin spațiu sub formă de unde electromagnetice, unde care transportă energie. Se poate considera deci că purtătorul
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
Cine este purtătorul energiei electrostatice? Sarcinile electrice de pe armături sau câmpul? Electrostatica (care studiază câmpurile constante în timp create de sarcinile imobile) nu poate da un răspuns concret. Câmpurile constante nu pot exista decât pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și se propagă prin spațiu sub formă de unde electromagnetice, unde care transportă energie. Se poate considera deci că purtătorul energiei electrice este câmpul. Deoarece câmpul e produs și legat de sarcinile
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
exista decât pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și se propagă prin spațiu sub formă de unde electromagnetice, unde care transportă energie. Se poate considera deci că purtătorul energiei electrice este câmpul. Deoarece câmpul e produs și legat de sarcinile electrice, energia "W" poate fi considerată ca energie de interacție dintre acestea. Pe baza acestor considerente se poate analiza problema stabilității sistemelor formate din sarcini mobile. Cum substanțele, la scară microscopică, sunt
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
pe baza sarcinilor care le creează. Câmpurile variabile în timp însă pot exista independent de sarcini și se propagă prin spațiu sub formă de unde electromagnetice, unde care transportă energie. Se poate considera deci că purtătorul energiei electrice este câmpul. Deoarece câmpul e produs și legat de sarcinile electrice, energia "W" poate fi considerată ca energie de interacție dintre acestea. Pe baza acestor considerente se poate analiza problema stabilității sistemelor formate din sarcini mobile. Cum substanțele, la scară microscopică, sunt formate din
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
Gurion considerau împărțirea Palestinei ca o fază necesară în procesul de preluare a întregii Palestine. Fostul ministru de externe izraelian și istoric Schlomo Ben Ami a scris că anul 1937 a fost cel în care Yitzhak Sadeh, comandantul „batalioanelor de câmp”, a conceput „Planul Avner”, care a anticipat și a trasat liniile directoare pentru ceea ce avea să devină în 1948 Planul D. Acest plan prevedea înaintarea peste liniile de demarcație propuse în cadrul planului de împărțire și propunea cucerirea Galileei, Cisiordaniei și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să formeze Pactul Lucknow, o alianță temporară cu Liga Musulmanilor. Evenimentele ce au urmat adoptării legii Rowlatt din 1919 au fost și ele influențate de evenimentele legate de conspirația Ghadar. La acea vreme, soldații Armatei Britanice Indiene se întorceau de pe câmpurile de bătălie din Europa și Mesopotamia într-o Indie aflată în criză economică. Tentativele de revoltă din 1915 și procesele conspirației Lahore erau încă în atenția opiniei publice. Revoluția Rusă își făcea și ea efectul asupra Indiei. În această perioadă
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
participat, la București, la Ședința de constituire a Federației Societăților Sportive din România (FSSR) - prima organizație cu caracter național ce a reunit asociațiile sportive active existente. FSSR avea în componență comisiile de atletism, football-rugby, football asociație, lawn tenis (tenis de câmp), scrimă, ciclism, tir, sporturi de iarnă, sporturi nautice, gimnastică, oină, comisia pentru propagandă, comisia școlară, comisia pentru amenajarea terenurilor etc. Președinte al FSSR a fost ales, principele Ferdinand. Emblema FSSR a fost stabilită a fi un ecuson albastru ce avea
Clubul Nautic Român () [Corola-website/Science/321202_a_322531]
-
Haishá". Roșa Welt-Straus a luat parte la Londra în iulie 1920 și la fondarea "Organizației Internaționale a Femeilor Sioniste WIZO". Ea a depus, între altele, eforturi pentru ridicarea vârstei de căsătorie a fetelor minore, precum și pentru dreptul femeilor aflate în câmpul muncii de a obține dreptul de a aduce în Palestina membri ai familiilor lor din străinătate, revendicare pe care autoritățile mandatare britanice nu acceptau să o examineze decât la solicitarea capului de familie bărbat. În primii ani ai activității sale
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
iar în condițiile din noaptea respectivă nu putea să vadă prea mult. La acel moment Callaghan conducea bătălia de pe punte și nu dintr-un centru de operațiuni, iar operatorii radar transmiteau informațiile de pe nave care nici măcar nu se aflau în câmpul său vizual. Analiza acestei bătălii și a celor care i-au urmat a dus la apariția centrelor de operațiuni pe nave la mijlocul anului 1943. Câteva minute mai târziu, ambele armate s-au putut vedea, aproape simultan, dar comandanții au ezitat
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și maritale tradiționale. Războiul era un lucru, maniera total contrară valorilor poporului Khmer în care Khmerii Roșii răspândeau moartea era altceva. Relatări ale atrocităților au început să iasă la iveală în aceeași perioadă în care trupele nord-vietnameze se retrăgeau de pe câmpurile de luptă din Cambodgia. Concentrarea efortului APV asupra Vietnamului de Sud a permis Khmerilor Roșii să își aplice doctrina și politicile pentru prima oară fără nicio constrângere. Conducătorii Khmerilor Roșii erau aproape total necunoscuți publicului. Ei erau denumiți de compatrioții
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
mai bine decât restul limbajelor în anumite situații. Limbajul C, deși este un limbaj de nivel înalt, păstrează contactul cu partea hardware a unui microcontroller. Printre facilitățile pe care le oferă limbajul C putem enumera : facilitate pentru manipularea biților, a câmpurilor de biți, manipularea funcțiilor cu pointeri la funcții precum și adresarea directă a memorie.
Programarea microcontrollerelor () [Corola-website/Science/321287_a_322616]
-
expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“. A participat la "Expoziția Națională a Armatei", din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul „Capturarea unui tun“. În primăvara anului 1921, la invitația lui Carol Storck, care era președintele "'Societății „Cercul Artistic“" din București
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre Lună și Pământ. Subsatelitul a fost lansat din Modulul de Comandă și Serviciu în timp ce acesta se afla pe orbita Lunii. El a efectuat experimente de studiu al câmpurilor magnetice și ale particulelor solare. El a fost lansat la 24 aprilie 1972 la ora 21:56:09 UTC și a orbitat Luna timp de 34 de zile, și 425 de revoluții. În drum spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
apărut nicio problemă. Subsatelitul (PFS-2) a fost o prismă hexagonală de 78 cm x 36 cm cu o masă de . Lansat de pe Modulul de Serviciu de pe orbita Lunii, rolul său a fost cel de a măsura plasma, energiile particulelor și câmpurile magnetice lunare. El a fost lansat folosind acționarea unui resort, care a generat o viteză relativă de circa 1,2 m/s și o viteză unghiulară de 120 rpm (4π rad/s). El a colectat date între 24 aprilie și
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
durata călătoriei, printre care aruncarea cadavrului unui câine prin hublou, intoxicarea cu gaze și teama că anumite greșeli de calcul i-ar putea face să cadă înapoi pe Pământ. În ultima parte a călătoriei apare bănuiala că întâlnirea anterioară cu câmpul gravitațional al asteroidului i-ar fi deviat de la cursul stabilit inițial. Proiectilul intră pe orbita lunară în loc să aselenizeze, așa cum era planificat inițial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
regulate au avansat spre Concord, unde căutau proviziile. La North Bridge în Concord, circa 500 de voluntari au luptat și au învins trei companii de soldați ai regelui. Soldații s-au retras din fața "minuteman"ilor după o luptă dusă în câmp deschis. Alte miliții au sosit la scurt timp și au cauzat pierderi mari trupelor regulate aflate în marș către Boston. La revenirea la Lexington, expediția lui Smith a fost salvată de întăririle lui general-locotenentului Hugh Percy. Forța combinată, cifrată acum
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
10 minute, un localnic bolnav mintal, pe nume Elias Brown a trecut prin ambele tabere vânzând cidru. În acest moment, detașamentul de trupe regulate trimis la ferma lui Barrett se întorcea din căutările nefructuoase din zonă. Ei au trecut prin câmpul de luptă aproape părăsit și au văzut morții și răniții de pe pod. Unul li s-a părut lor că ar fi fost scalpat, ceea ce i-a înfuriat pe soldații britanici. Ei au trecut podul și au reintrat în oraș la
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
jur timp să ajungă la drumul de întoarcere spre Boston. Locotenent-colonelul Smith, îngrijorat de siguranța oamenilor săi, a trimis flancurile să urmeze o creastă deluroasă și să-i protejeze forțele de cei circa 1.000 de localnici aflați acum pe câmp, în timpul marșului spre est dinspre Concord. Această creastă se termina lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și instrucțiuni. Trupele britanice din Boston au dat vina pe generalul Gage și pe colonelul Smith pentru eșecurile de la Lexington și Concord. A doua zi după bătălie, John Adams a plecat din casa lui din Braintree pentru un drum pe câmpurile de bătălie. El s-a convins că „zarurile sunt aruncate, Rubiconul a fost trecut.” Thomas Paine din Philadelphia se gândise la conflictul dintre colonii și metropolă ca la „un fel de proces”, dar după ce a ajuns la el vestea bătăliei
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
bărci indigene pe care o găsesc. Echipajele combinate ale lui "Halbrane" și "Jane" decid să încerce să își continue drumul spre nord în barca pe care o au la dispoziție. Călătoria se desfășoară în condiții excelente, până când constată apariția unui câmp magnetic extrem de puternic. Sursa lui se dovedește a fi , un munte încărcat magnetic. Aici sunt descoperite rămășițele echipajului lui "Hearne", a cărui barcă a căzut victimă atracției magnetice, toate componentele ei din fier fiind atrase de munte, ceea ce a determinat
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
stânci. Barca pe care călătoresc Joerling și ceilalți scapă de la distrugere doearece, fiind construită de indigeni, nu conține deloc fier. La baza Sfinxului se află și rămășițele trupului lui Pym, care a murit când pușca i-a fost atrasă de câmpul magnetic, lipindu-l pe vecie de munte. Distrus, Peters moare în același loc. Ceilalți se îmbarcă din nou și ajung la ocean, unde sunt salvați. Cartea lui Jules Verne, apărut în 1897, se dorește o continuare a romanului "Aventurile lui
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
într-un tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de tanc. Fiindcă lipsea turela, tunul avea un câmp de tragere orizontal limitat, dar vehiculul era mai simplu de construit, mai ieftin și mai puțin predispus la avarii mecanice. Spațiul interior mai mare și greutatea redusă a construcției vehiculului permitea montarea unui tun de calibru greu și a unui
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]