56,307 matches
-
Dar inventarierea nu se oprește aici. Epicul zăbovește îndelung - ce deliciu pentru lector! - pentru a face loc descrierilor amănunțite ale obiectelor care populează sfîrșitul de secol, si aceasta pînă în punctul în care unele devin adevărate mises en abyme ale clipei pe care încearcă să o înghețe. Acest tip de narațiune împiedicată, încetinita transforma în mod voit personajele - acele fragede vlăstare ale unei respectabile familii burgheze, care imaginează vinovate jocuri erotice, împărtășesc plăceri blasfematorii sau nutresc iubiri incestuoase - le transformă în
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
în India, în Valea Zeilor. Atunci, vulturul himalayan îl atinsese pe Florin pe umăr. Iată că și aici la Sfinx, Dumnezeu ne trimite un mesager care să ne anunțe despre cele ce vor urma pentru neamul românesc. Ne revenim din clipele emoționale care pur și simplu ne-au depășit prin intensitatea trăirilor. Mai rămânem la Sfinx un timp să ne încărcăm cu energia locului. După-amiază revenim la Vila Coteanu. Suntem obosiți și ne odihnim prin camere. În ziua următoare avem un
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
la Ramuz, sînt deopotrivă atribute ale personajelor lui Sadoveanu. Înfrînți fiind, cei doi eroi își găsesc alinarea în natură: cuconul Bogdănut consolîndu-se cu amintirea sărutului domnesc la schitul Pîrcălabului, Farinet aruncînd în aer grota care îl adăpostește pînă în ultima clipă. Aici doi scriitori se despart cu adevarat. Charles Ferdinand Ramuz, Farinet sau banii falși, traducere de Barbu Cioculescu, Ed. Vremea, București, 1998, 240 pag., 24000 lei.
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
cînd Macomber găsește curajul nebun de a sta cu pușca de vînătoare în fața unui animal sălbatic, leu dacă nu mă înșel, si de a-l ucide fără să clipească. La rîndul sau moare, dar nu asta contează, ci acele cîteva clipe de fericire, cînd Francis Macomber se simte curajos și puternic, cînd e capabil să devină ceea ce călăii săi, soția și amantul, sînt. Într-o anumită măsură, Jean este și el victima unui prieten pe care il adoră, dar care nu
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
apropiere de München. Prin versurile pe care le scrie, Crisula Ștefănescu se situează între Lucian Blaga și Magda Isanos. Nu este vorba de influențe, ci de o înrudire spirituală. Poeta are o permanentă sete de poezie. Nu poate trăi nici o clipă prozaic, nu se împacă deloc cu condiția de prizoniera a vietii de fiecare zi. Ea consideră o "înmlăstinare", o "împotmolire în neputința" împăcarea cu "indiferență zilelor puștii". Cu ardoarea cu care un credincios își spune rugăciunea, Crisula Ștefănescu compune versuri
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
de autor unui personaj - pictorul - și se transformă pe șine într-un personaj, pentru a se vedea de la distanță scufundându-se în neființă: "Un pictor mă pictează-n perspectiva:/ din ce in ce mai mică/ și mai îndepărtată./ Și totuși mai aproape,/ cu fiecare clipă de magicul/ ' A fost cândva, odată...'" Nu există în poezia românească de data recentă o mai inspirată reprezentare a familiarizării ființei omenești cu moartea. Poeta prelucrează într-o manieră rafinată o viziune naivă, specifică folclorului românesc: "E toamnă!/ Un soare
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
mînă, cînd un picior, cînd o parte din figură lui Valeriu, fie-i țarina ușoară, că dacă a păcătuit în vremea asta de tulburare, a făcut-o pentru că nu mai putea stinge flăcările de care noi toți am fost o clipă scrumiti pe ici pe colo, însă el a ars de-a binelea." Dar povestea deviaționistului continua cu propriul foc - țara, orașul "în care și-a lăsat cîteva perechi de piei" și care nu pot fi date uitării: "Pentru moment nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
frică de îmbătrînire, ci ceva mult mai grav: o angoasa a pierderii identității ei de iubita, în ambele sensuri ale termenului, ca predicat (așadar persoană ca obiect al iubirii cuiva) și că nume (persoană care iubește la rîndul ei). În clipa în care nu și-ar mai recunoaște partenera, Jean Marc și-ar pierde și el identitatea: aceea de îndrăgostit. Căci ori de cîte ori persoană pe care ne închipuim că am recunoscut-o își întoarce chipul către noi și întîlnirea
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
personale, sau pofticios să participe la viața propriilor sale personaje. Puțin inhibanta la început, fie și doar prin proporții, Messi@h e o carte pe care o citești în tren, pe avion, între două autobuzuri, în metrou, oriunde ai o clipă liberă. Ușurica dar nu minoră, cartea e atît de savuroasa încît nu strică o avertizare: între două capitole și o schimbare de macaz narativ, n-ar fi exclus să pierdeți mijlocul de transport așteptat, după cum celor ce se jenează să
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
cu intensitatea energiei psihice încordate extrem. Întrebat ce simte când cântă Nessun dorma din Turandot, arie devenită emblemă să, Pavarotti spunea: Când închei cu acele note înalte, Vinceró! Vinceró!, parcă îți pierzi cunoștință. Este ceva fizic, animalic, dincolo de control. O clipă mai tarziu ești înapoi pe pământ și deții complet controlul". Este în această mărturisire o posibilă definire a artei marelui cântăreț - combustie interioară totală și performanța fizică atletica. S-au scris tomuri despre cum cântă "cel mai mare tenor al
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Astfel șoferul din Matache declară existențialist "cred că am intrat pe toboganul vieții, cănd anii sunt zile, zilele ceasuri, iar ceasurile secunde", iar în altă parte, " Nu poți muri decât ca om liber, chiar dacă libertatea aia o trăiești o singură clipă. La sfarsit!", în timp ce colonelul pensionat Scafa (care ni se dezvăluie a fi fost și "puțin" torționar) aduce ca argument, într-o discuție, pilde biblice ("Judecă-l acum pe Moise care i-a dus patruzeci de ani pe evrei prin deșert
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
părăsit, în anii ^80, Arhiva. Ce-a urmat în continuare depășea orice închipuire. Și nu numai pînă în decembrie ^89, ci din păcate în continuă escalada și după această dată. De cînd datează dorința de a fi directorul ANF? Din clipă în care m-am simțit capabil de a pune altceva în locul imposturii, iresponsabilității și mizeriei morale care copleșeau o institutie căreia îi dedicasem mulți ani din viață. dar să fim bine înțeleși: nu am legat conștientizarea acestei capacități de condiția
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește, elementul senzațional de discuție pentru oricine. L-am întrebat: Ce părere aveți maestre? A ridicat din umeri și s-a uitat la mine tăcînd. Apoi după cîteva clipe: - Vezi și d-ta ce-or spune ziarele!..." Fantomă mineriadelor Avînd pesemne nostalgia după tirajele din zilele mineriadei, două ziare centrale au recurs la acelasi "cîrlig" după ninsorile de la începutul săptămînii trecute. NAȚIONALUL a mers de-a dreptul, titrînd Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
unor jurnaliști lipsiți de scrupule. Că "afacerea Rona" e o diversiune de cea mai joasă speță, nu mai e cazul s-o repet. Ea a fost, însă, extrem de necesară pentru a masca mișcările din spatele scenei, care au făcut ca, în clipa de față, întreaga structura socială să fie infiltrata de vechile elemente securiste. Mai mult decat ieri, ele simt acum că pot renaște pe cadavrul în descompunere al unei societăți debusolate. Interpretând penibil partitura patriotismului triumfator, vechii securiști s-au reorganizat
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
amintim doar pe cel mai proaspăt venit în acest sistem, condus de scriitorul Ștefan Drăghici, a instituit premiul național pentru sculptură ,,Ion Vlad" care se găsește acum la prima sa ediție. Tocmai asupra acestora este necesar să zăbovim acum o clipă, întrucît, pe lîngă cele acordate de U.A.P., importante prin tradiție, ele sînt cele mai reprezentative prin rigoarea și prin profesionalismul lor. Juriile acestor premii sînt formate exclusiv din profesioniști, au detașarea și neutralitatea necesare pentru a nu intra în
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
de a se înconjura exclusiv de sicofanți și de înși incapabili. L-am urmărit cu atenție în momentele în care-și anunță intenția de a declara starea de urgență. Pe chip nu i se citea hotărârea, ci spaimă. Pentru câteva clipe, figură pierdută, expresia de disperare s-au suprapus perfect cu grimasa de fiara înjunghiata a lui Ceaușescu, din balconul comitetului central. Există o singura diferență între ei: pe Ceausescu-l înjunghiase mizeria la care adusese țară, pe când pe Constantinescu l-
Si caii se spintecă, nu-i asa? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18148_a_19473]
-
este în jurul nostru, e un tărîm, cu o geografie aparte, cu o întreagă, fascinantă istorie a descoperirii și cuceririi sale de către diverși exploratori. Interesant este că aceasta analogie e mai mult decît o strategie euristic-pedagogică: Atkins nu o abandonează nici o clipă pe parcursul cărții, referindu-se permanent la diverse elemente chimice că la niște "ținuturi". Tărîmul descris de Atkins este compus, ca orice țară, din munți și dealuri, defilee și cîmpii, avînd totodată o structură ascunsă, ferita privirilor, unde se gaseste mecanismul
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
-si vorbe doar de ei auzite. Îmi intră-n expoziție și-mi pune mîna-n gît: ba, pe cine vrei tu să păcălești, să mai păcălești? Cei din sală rămîn așa, aaa: scoate șișul? țintește bărbia? nu, nici vorbă, în primă clipă-i fiul lui Frankestein, într-a doua-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
după șapte zile (acest număr fatidic reapare, mereu, în diferite ipostaze), Toma Novac o reîntîlnește pe Ileana și, îmbrătisîndu-se, e împușcat de soțul gelos. Desigur, Ileana și Aleman îl vizitează pe Novac la spital și, acolo, pe patul diafan, în clipa morții, retrăiește cele șapte vieți. Gîndul se opri la mijloc, neterminat. Sufletul parcă i se prăbușește în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, care însă nu-l spăimînta, nici nu-l bucură, ca și cînd orice simțire pămînteasca i s-ar
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
soției, care e flagelata de stăpîna, ce bănuie amorul. După o călătorie în Orient, reîntors acasă, o caută pe sclava. Soția însă, edificata, o ucide. Atunci eroul se sinucide în cadă de baie, tăindu-si venele de la mîini. Dar în clipa cînd soția a înfipt pumnalul în sclava iubita, pe moarte fiind, pe fața ei "apăru o undă de bucurie, iar în ochii verzi, întîlnind ochii lui Axius, se aprinse o flacăra vie de fericire nemărginita". Mai tîrziu, în Germania medievală
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
aleasă inimii. În careta care îi transporta spre locul execuției, e alături de iubita. "Simți mîna fierbinte a Yvonnei și imediat se gîndi că tot ce-a fost nu mai are nici o importanță și că viața lui a început numai în clipa cînd a cunoscut-o pe Yvonne". Chiar principiul doctrinar călăuzitor impunea că în al șaptelea episod (a șaptea reincarnare în etapele prescrise de metempsihoza), să revină la cel dintîi, pentru a sfîrși apoteotic, dar că fatalitate a ursitei imposibil de
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Iar cînd s-au întîlnit cum se cuvenea aveau convingerea că "se cunoșteau dintru începutul începuturilor și cunoștință era pentru eternitate". Cînd fură descoperiți de soțul femeii (firește, tot Ileana), acesta îl împușca pe Toma Novac, reîntîlnindu-si iubita, pentru o clipă, în spital, înainte de moarte. Un epilog stăruie, cam didactic, asupra ideii că Toma e întruparea ultima a celorlalți eroi ai românului, prototipul, împreună cu Ileana, al perechii eterne. Român sau, cum a apreciat Călinescu, un fel de poem metafizic, cartea e
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Eliot, de la sfîrșitul poemului sau, The Waste Land: "Aceste frînturi le-am țărmurit împotriva năruirii mele". Deoarece construcția lirica dedicată duratei se străduiește a respecta specificul "fracturat" al inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic și soteriologic, îl constituie Dante. Exilat aidoma "ghibelinului fugar" (astfel îl numea Hugo Foscolo, în Imnul mormintelor), poetul
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
sfîrșitul poemului sau, The Waste Land: "Aceste frînturi le-am țărmurit împotriva năruirii mele". Deoarece construcția lirica dedicată duratei se străduiește a respecta specificul "fracturat" al inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic și soteriologic, îl constituie Dante. Exilat aidoma "ghibelinului fugar" (astfel îl numea Hugo Foscolo, în Imnul mormintelor), poetul român, "proprietar
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]