56,153 matches
-
reinserției sociale a unor bande de tineri certați cu legea din localitatea Beit Shemesh, continuând apoi o activitate similară în rândurile tineretului problematic din Pardes Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media de comunicație la Liceul municipal nr. 11 din Țel Aviv și profesor de poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu, la Bibliotecă Beit Ariela din Țel Aviv și la bibliotecă
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
regulamentul oficial al jocului de oină, introdus de Spiru Haret ca disciplină obligatorie în școli. Radu S. Corbu a urmat studii de specializare în gimnastică, la Viena, Breslau. Revenit în țară este numit "Profesor de gimnastică și arme" la primul liceu real din țară, "Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila", unde va funcționa neîntrerupt între anii 1887-1929. A ocupat și funcții administrative în conducerea liceului, cum ar fi cele de secretar și subdirector. Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice îl numește în 1898
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
de oină, introdus de Spiru Haret ca disciplină obligatorie în școli. Radu S. Corbu a urmat studii de specializare în gimnastică, la Viena, Breslau. Revenit în țară este numit "Profesor de gimnastică și arme" la primul liceu real din țară, "Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila", unde va funcționa neîntrerupt între anii 1887-1929. A ocupat și funcții administrative în conducerea liceului, cum ar fi cele de secretar și subdirector. Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice îl numește în 1898 pe profesorul Corbu la
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
în gimnastică, la Viena, Breslau. Revenit în țară este numit "Profesor de gimnastică și arme" la primul liceu real din țară, "Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila", unde va funcționa neîntrerupt între anii 1887-1929. A ocupat și funcții administrative în conducerea liceului, cum ar fi cele de secretar și subdirector. Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice îl numește în 1898 pe profesorul Corbu la conducerea comisiei care a elaborat și aprobat primul regulament al jocului de oină, regulament rămas în linii mari neschimbat
Radu Corbu () [Corola-website/Science/335146_a_336475]
-
(n. 14 februarie 1931, Cășăria, comuna Dobreni, județul Neamț) este un eseist, estetician și teoretician român. A urmat liceul la Arad, până în 1951, apoi Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, absolvită în 1954, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de este-tică la Institutul de
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din Trento a început și terminat studiul cu diplomă în
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din Trento a început și terminat studiul cu diplomă în inginerie mecanică industrială la Universitatea din Padova. După acea a început ca profesor de tehnologie mecanică și de laborator tehnologic la "Institutul de Tehnica Industrială (ÎȚI) M. Buonarroti" din Trento
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
iulie 1905, satul Panduri, comuna Frumușica-Acsintele (astăzi Axintele, județul Ialomița - d. 13 decembrie 1987, Sibiu) a fost un scriitor român. Fiul lui Constantin Acsinteanu, dulgher, și al Elenei (n. Costache Luca), țărancă, a urmat școala primară în satul natal, apoi liceul la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista "Ritmul vremii". A colaborat la "Falanga", "Universul literar", "Gândirea", "Vremea", "Convorbiri literare", "Clipa", "Universul", "Dimineața", "Cultura poporului", "Țara noastră", "Ecoul
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
va permite susținerea tuturor celor patru copii la studii în străinătate. În toamna lui 1864 Take este înscris de tatăl său la pensionul „"Geaniloni"” din București, pentru a termina clasele primare. La terminarea cursului primar în 1869 este admis la Liceul Sfântu Sava, prin concurs de bursier, ocupând primul loc. Termină cei patru ani ai cursului inferior în numai doi ani, astfel încât în 1871 începe cursul superior, pe care îl va absolvi în 1875, fiind clasat primul la examenul de bacalaureat
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Cenaclul Literar „Vasile Cârlova” al Veteranilor de Război, urmând ca acesta să fie deschis publicului larg. La 25 mai 1913, în comuna Malu cu Flori, fostul județ Muscel, s-a născut în familia învățătorului Ion și Maria Popescu. Urmează cursurile Liceului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel, unde se remarcă că un elev excepțional, cu talent la matematică și literatura. Se înscrie în 1932 în paralel la cursurile Universității din București, Facultatea de Stiinte, secția de Matematică și ale Școlii Politehnice din
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
fost un avocat, filantrop și om politic român, victimă a regimului comunist. S-a născut la 1 noiembrie 1884 în comuna Băcani, județul Tutova, din părinți agricultori. Tatăl sau avea propria gospodărie în localitatea Valea Căldării, comuna Crâng. Urmează cursurile Liceului Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad iar apoi cursurile Facultății de Drept din București, absolvind în 1907. Ca student, a făcut parte din conducerea Uniunii Studenților Români. Se înscrie în Ordinul Avocaților din județul Tutova activând ca avocat până în anul 1947
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
ilegalitate a partidului de către regimul comunist. În timpul guvernului Gheorghe Mironescu a ocupat funcția de prefect de Tutova, fiind în mai multe rânduri deputat și apoi senator de drept. A fost epitrop al Spitalului „Bârlad și Elena Beldiman”, unul dintre fondatorii liceului de fete „Iorgu Radu” și al Gimnaziului Industrial de Băieți din Bârlad. A ocupat funcția de președinte al Comisiei interimare a orașului Bârlad; în acestă calitate a propus și sprijinit înființarea „Cartierului Deal”, prin strămutarea sinistraților de la inundațiile din primăvara
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
faimoși botaniști, micologi, entomologi, ornitologi, inventatori și scriitori științifici din secolul al XVIII-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schaeff.. Fiul arhidiaconului Johann Christoph Schäffer a urmărit școala primară la Querfurt și Glaucha, astăzi suburbie de Halle, apoi liceul din Greiz (Turingia). După bacalaureat a studiat teologia protestantă la Universitatea din Halle fără absolvirea examenelor (1736-1738), apoi s-a străduit ca educator privat în Regensburg. Acolo a avut loc prima sa predică în biserica luterană "Neupfarrkirche". În anul 1741
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
(n. 1 octombrie 1949, Cușelăuca) este un scriitor, psiholog, publicist și pedagog român din Republica Moldova. El este fondatorul și directorul Liceului de Inventică și Creativitate „Prometeu-Prim” din Chișinău, lider al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova și editorialist la Vocea Basarabiei. S-a născut pe 1 octombrie 1949 în satul Cușelăuca din raionul Șoldănești (pe atunci județul Soroca), RSS Moldovenească, Uniunea
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
și manuale de psihologie, a publicat numeroase eseuri, broșuri și cărți pentru copii. Este autorul unei cărți de aforisme și al unei cărți de cântece pentru copii. În 1991 a devenit președinte al Asociației de Creație TOCONO și a fondat Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu”, primul liceu particular din Moldova. A debutat cu proze scurte în ziarul „Tinerimea Moldovei”. A publicat articole și eseuri în diverse ziare și reviste. A tradus monografii și manuale de psihologie din limba rusă. Ulterior
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
eseuri, broșuri și cărți pentru copii. Este autorul unei cărți de aforisme și al unei cărți de cântece pentru copii. În 1991 a devenit președinte al Asociației de Creație TOCONO și a fondat Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu”, primul liceu particular din Moldova. A debutat cu proze scurte în ziarul „Tinerimea Moldovei”. A publicat articole și eseuri în diverse ziare și reviste. A tradus monografii și manuale de psihologie din limba rusă. Ulterior publică manualele de psihologie: „Cunoaște-te pe
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
psihologie din limba rusă. Ulterior publică manualele de psihologie: „Cunoaște-te pe tine însuți” (1983), „Vârsta barierelor” (1987); iar mai apoi cărți de istorie pentru copii: „Daciada”, „Noi și biografia omenirii”; culegeri de aforisme, de cântece, precum și romane. În curtea Liceului „Prometeu”, a înălțat o biserică, unde au loc lecțiile de religie. În prezent, el construiește o Casă parohială la Mănăstirea Pocăinței „Sfântul Ion Botezătorul”. În prezent este editorialist la Vocea Basarabiei și lider al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
să o obțină pe cea pentru categoria C. Ulterior desființării școlii, s-a mutat la ACR, unde a participat la curse de mașini, raliuri și campionate de îndemânare. După un timp s-a transferat ca instructor profesionist de camion la Liceul industrial Aurel Vlaicu. După Revoluția din ’89 temporar - fiindcă i-a plăcut să călătorească, timp de doi ani a transportat marfă prin Europa. Ulterior a devenit instructor independent. Pentru o scurtă perioadă a deținut funcția de director de școală auto
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
a locuit o vreme, în anii 1930-1932, la Cernăuți, si s-a întors la Putila. După școala elementară la Putila, în 1936 Winkler a fost trimis de părinții săi la rude din Cernăuți, unde a urmat studii liceale la un liceu românesc. El a terminat examenul de bacalaureat în mai 1941. De la vârsta de 13-14 ani, el a început să fie captivat de poezia germană. De asemenea s-a interesat de politică, pe urmele fratelui său, mai mare, Gerhard, fiind atras
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
un învățător, a murit deja devreme, în anul 1788. Familia, având de acea mari probleme financiare a hotărât, băiatul să învețe meseria de săpunar. Dar părintele Beno, decan bisericesc de la Reichstadt, recunoscând inteligența băiatului, i-a făcut posibil frecventarea unui liceu. Acolo, la Praga, a trebuit să câștige bani în plus pentru asigurarea existenței ca cântăreț de cor. În anul 1803, după bacalaureat, Krombholz a început studiul de medicină la Universitatea Carolină din Praga, participând mai întâi la cursul inferior de
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
este, alături de János Bolyai și Dan Virgil Voiculescu unul din cei trei matematicieni cei mai mari care s-au născut în spațiul locuit de români. S-a născut la Timișoara, în 1946, într-o familie de evrei. Ca elev de liceu a participat și a câștigat medalii de argint la Olimpiade Internaționale de Matematică în 1962 și 1963. Într-un interviu și-a amintit cu recunoștință de profesorii săi de liceu, printre care matematiciana Maria Neumann, ulterior conferențiară la Universitatea din
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
în 1946, într-o familie de evrei. Ca elev de liceu a participat și a câștigat medalii de argint la Olimpiade Internaționale de Matematică în 1962 și 1963. Într-un interviu și-a amintit cu recunoștință de profesorii săi de liceu, printre care matematiciana Maria Neumann, ulterior conferențiară la Universitatea din Timișoara. Lusztig a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea din București în 1968. Primele sale două cercetări, publicate în românește, au fost "Un mod de geometrie plană afină pe un
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
arbitrare" (1966) Lucrari publicate de Lusztig în studenție au atras atenția lui Michael Atiyah. După luarea licenței în 1968, i s-a spus ca nu poate obține un post universitar, ci în cel mai bun caz unul de profesor de liceu la Sibiu. Însă profesorul Dan Papuc de la Universitatea din Timișoara i-a oferit totuși un loc în universitate, pe care Lusztig l-a acceptat de îndată. Ulteriori s-a permis să participe la o conferință în Italia iar de acolo
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]