583,813 matches
-
este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 30 metri, în partea centrală a raionului Ismail, pe malul nord-vestic al lacului Sofian. El se află la o distanță de 8 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Sofian-Trubaiovca (în ), în acel an el fiind redenumit Safiani. Satul Sofian-Trubaiovca a fost întemeiat în a doua jumătate a secolului
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
a secolului al XVIII-lea. El este menționat în cântecul popular ucrainean "Am fost la ancoră" (în ), care se referă la asaltul asupra cetății Ismail executat de către trupele ruse de sub comanda generalului Aleksandr Suvorov în 1790. În localitate s-a aflat cartierul general al trupelor ruse. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
egale. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.560 locuitori din sat, 1.271 erau ucraineni (49.65%), 1.250 ruși-lipoveni (48.83%), 24 români (0.94%) și 12 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În urma înăbuțirii revoltei, 8 localnici au fost arestați. În
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
Prosoma, sau cefalotorace, reprezintă regiunea anterioară a corpului la chelicerate și crustacee. La insecte corpul este divizat în 3 regiuni: cap, torace și abdomen. Prosoma poartă membrele locomotoare, orificiul bucal, antenule. La chelicerate pe prosomă se află și pedipalpii și chelicerele, folosite la fărămițarea hranei. Prosoma este alcătuită din fuzionarea acronului cu 7 segmente toracice. La solifuge sunt fuzionate doar primele 4 segmente (plus acron), celelalte 2 sunt libere, la celelalte arahnide toate segmentele sunt contopite. La
Prosomă () [Corola-website/Science/318382_a_319711]
-
Johnston, comanda toate forțele din Arkansas până la Pasul Cumberland. Dar forțele sale erau împrăștiate prea mult pe o linie defensivă prea lungă: flancul său stâng era Polk în Columbus cu de oameni; flancul său drept era generalul Simon Bolivar Buckner aflat în Bowling Green, Kentucky, cu ; centrul consta din două forturi sub comanda generalului Lloyd Tilghman, cu alți . Fort Henry și Fort Donelson erau singurele poziție ce apărau importantele cursuri ale râurilor Tennessee, respectiv Cumberland. Dacă aceste râuri ar fi fost
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
statului Tennessee l-a numit pe procurorul general al statului, Daniel S. Donelson, în funcția de general de brigadă și i-a cerut să construiască fortificații pe râurile Tennessee-ului de Mijloc. Donelson a găsit câteva locuri potrivite, dar ele se aflau pe teritoriul statului Kentucky, pe atunci încă neutru. Mergând mai sus pe râu, pe teritoriul statului Tennessee, el a ales locul fortului ce avea să-i poarte numele pe valea Râului Cumberland. Colonelul Bushrod Johnson din Trupele de Geniu din
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
el a ales malul estic al râului Tennessee pentru al doilea fort astfel încât o garnizoană să poată călători între ele pentru apărarea ambelor poziții, despre care credea că nu pot fi atacate simultan. Spre deosebire de fortul de pe Cumberland, Fort Henry se afla pe un teren jos și mlăștinos, dominat de dealurile de pe malul celălalt. Ca avantaj, avea un câmp de tragere de 3 km în josul râului. Echipa de analiză chemată de Donelson, formată din Adna Anderson, inginer constructor, și maiorul William F.
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
fortificație pe malul opus al râului pe Dealul lui Stewart, în raza de acțiune a artileriei Fortului Henry, denumind această redută Fort Heiman. În același timp, generalul Lloyd Tilghman a preluat comanda forturilor Henry și Donelson. La Fort Henry se aflau aproximativ , două brigăzi comandate de coloneii Adolphus Heiman și Joseph Drake. Ei erau înarmați mai ales cu flinte vechi din Războiul din 1812. În Fort Henry se montaseră șaptesprezece tunuri înainte de bătălie, dintre care unsprezece acopereau râul și celelalte șase
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
cădea. Doar nouă tunuri mai rămăseseră deasupra apei și puteau fi folosite în apărare. Lăsând artileria din fort să lupte contra flotei Uniunii, el a escortat restul forțelor în afara zonei și le-a trimis pe ruta terestră spre Fort Donelson, aflat la 19 km distanță. Fort Heiman a fost abandonat la 4 februarie și aproape toți artileriștii au plecat din Fort Henry în ziua de 5 februarie. Cavaleria Uniunii i-a urmărit pe confederații în retragere, dar slaba calitate a drumurilor
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
20 de răniți. Forța evacuată a lăsat în urmă toată artileria și tot echipamentul. Tilghman a fost luat prizonier, dar a fost eliberat într-un schimb la 15 august. Tilghman a scris supărat în raportul său că Fort Henry se afla într-o „poziție militară mizerabilă. ... Istoria ingineriei militare nu are niciun caz similar.” Grant a trimis un scurt mesaj lui Halleck: „Fort Henry este al nostru. ... Voi captura și voi distruge Fort Donelson pe 8 și mă voi întoarce la
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
anii 1930, construcție ce a dat naștere lacului de acumulare Kentucky, restul Fortului Henry a fost permanent scufundat. Un mic reper de navigație departe de linia țărmului statului Kentucky marchează locul colțului de nord-vest al fostei fortificații. Fort Heiman se afla pe o proprietate privată până în octombrie 2006, când biroul executiv al comitatului a transferat 61 de hectare asociate cu Fort Heiman Serviciului Parcurilor Naționale, pentru gestiune ca parte a Câmpului Național de Bătălie Fort Donelson. Unele dintre fortificații sunt încă
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 9 metri, în partea de sud-vest a raionului Ismail, în apropiere de brațul Chilia al Dunării, precum și de lacul Cugurlui. El se află la o distanță de 4 km vest de centrul raional Ismail. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, autoritățile sovietice au deportat mai multe familii de țărani chiaburi în Siberia. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 17 metri, în partea de sud-est a raionului Ismail, pe malul estic al lacului Catalpug. În dreptul localității se află Golful Hasan în care se varsă în lac râul Enica. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Aspaga (în ), în acel an el fiind
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 17 metri, în partea de sud-est a raionului Ismail, pe malul estic al lacului Catalpug. În dreptul localității se află Golful Hasan în care se varsă în lac râul Enica. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Aspaga (în ), în acel an el fiind redenumit Perșotravneve. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
1 ianuarie 1940, din cei 3.036 locuitori ai satului, 1.528 erau români (50.33%), 1.487 ruși (48.98%), 10 bulgari, 7 greci și 4 evrei. În sat exista o mănăstire ortodoxă . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În 1925, poliția a descoperit organizația comunistă clandestină, iar
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, autoritățile sovietice au deportat mai multe familii de țărani chiaburi în Siberia. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
Crimele de onoare, care se prezintă ca o modalitate de acțiune drastică își au obârșia în cultura societății musulmane, într-un sistem căruia i se acordă toată atenția. De remarcat este și faptul că rădăcina acestora se află în mediul rural, această practică întâlnindu-se în mod predominant în zonele rurale și extinzându-se, mai apoi,odată cu urbanizarea și în orașe. Organizația non-guvernamentală Human Rights Watch definește crima de onoare astfel: ”Crimele de onoare reprezintă acte de răzbunare
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
de apărare în fața tuturor. Orice act sexual în afara căsătoriei este socotit a fi imoral și de aceea în acestă situație își fac apariția crimele de onoare. Responsabilitățile bărbatului se rezumă la protejarera onoarei femeilor care depind de acesta sau se află sub tutela acestuia, deoarece când vorbim despre onoare ne referim la respectul unui om sau al familiei din care acesta face parte. În cazul Turciei, acestă practică are loc mai ales în rândul comunităților subdezvoltate, frecvent în zona bazinului Mării Negre
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
alt caz din 1994 ne prezintă un tânăr de 17 ani care și-a omorât sora de 18 ani din cauză că aceasta rămăsese însărcinată înainte de a se căsători. Un vecin a declarat că familia părea relaxată, fericită și mulțumită după ce a aflat că fusese omorâtă. In editia săptămânala a Manchester Guardian, Julian Borger a descris un alt caz tipic în 1997: „Într-o dimineață în această vară, cele două mătuși ale Raniei Arafat au venit să o ia la plimbare. Ele i-
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
care admisese aceste acte de indisciplină, a fost condamnat la zece ani de detenție în lagăr, cu suspendarea condamnării și trimiterea pe front). La 14 februarie 1942 submarinul М-96 a fost deteriorat de un obuz de artilerie și s-a aflat jumătate de an în reparații. Doar la 12 august 1942, М-96 a ieșit din nou pe mare, în misiune de luptă. La 14 august 1942 submarinul a atacat bateria plutitoare de calibru greu germană (în ) SAT-4 „Helene”. La 30 ianuarie
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
submarinul a atacat bateria plutitoare de calibru greu germană (în ) SAT-4 „Helene”. La 30 ianuarie 1945 submarinul sovietic S-13, comandat de Aleksandr Marinesko, a atacat și scufundat prin torpilare liderul gigant al flotei germane "Wilhelm Gustloff", pe care se aflau 10582 oameni: 918 cursanți ai divizionului 2 de instruire al echipajelor de submarine, 173 de membri ai echipajului, 373 de femei din componența grupării navale auxiliare, 162 militari răniți și 8956 refugiați (majoritatea bătrâni, femei și copii). "Wilhelm Gustloff" naviga
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
Marinesko - școală care azi îi poartă numele, și o altă placă memorială pe casa în care a locuit. O navă de marfă de 1776 t (din flota comercială a Rusiei) a fost botezată Aleksandr Marinesko. De asemenea, statuia dedicată submariniștilor aflată în orașul-port Kaliningrad (portul principal al Flotei Baltice) îl înfățișează pe Alexandru Marinesko la bordul submarinului său. Faleza din Kaliningrad îi poartă numele, ca și un cartier din Sevastopol. Strada din Leningrad (Sankt Petersburg) pe care a locuit îi poartă
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea central-sudică a raionului Ismail, pe malul sud-estic al lacului Catalpug, în apropiere de brațul Chilia al Dunării. El se află la o distanță de 22 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Câșlița-Dunăre (în ), în acel an el fiind redenumit Kîslîția. Satul Câșlița-Dunăre a fost fondat în 1807 de către descendenți ai cazacilor
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]