583,813 matches
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
bulgară (%). În perioada interbelică, populația românească era majoritară în acest sat. Deși proiectul "Ghidul școlilor românești de pretutindeni", alcătuit de Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României în 2007, menționa că la Eschipolos se afla o școală în care se învață în limba română, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți a dezvăluit faptul că Școala medie de cultură generală din localitate a fost închisă în anul 1963 ""cu concursul brigadierului Ilcenko de la
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
brigadierului Ilcenko de la colhozul „Răscoala de la Tatarbunar”, care a dorit ca urmașii săi (copiii) să urmeze școala în limba rusă"" . Cu toate acestea, la școala din sat se predă limba română doar ca obiect de studiu . În satul Eschipolos se află Mănăstirea "Schimbarea la Față", pe malul lacului Sasic. Așezământul monahal datează din anul 1905 când un localnic cu numele de Marin Sozon a cumpărat de la săteni un teren pe care l-a donat Mănăstirii "Cetatea" din Ismail . El cultiva acest teren cu
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
în Grecia. Cezar revine la Roma, îl numește pe Marc Antoniu comandantul trupelor din Ialia, trimite o legiune în Sicilia, alta în Sardinia pentru a asigura aprovizionarea Italiei, lângă Marsilia legiunile din Galia. Primul obiectiv militar: cucerirea Spaniei. Aici se afla temeiul puterii militare a lui Pompei. Dacă se angaja în urmărirea adversarului în Grecia, legiunile din Spania puteau veni pe mare fie în Italia, fie în Grecia. Plecând în Spania, Cezar rezuma lapidar strategia lui: „Mă duc să lupt cu
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
Cezar, pentru ca locuitorii și legiunile lui doreau acest lucru. Cezar lasă patru legiuni în Spania, revine în sudul Galiei, asediază Marsilia și o supune. Prin supunerea Spaniei, Cezar avea spatele acoperit și libertatea să pornească împotriva lui Pompei care se află la Dyrrachium. Acesta reușește să strângă nouă legiuni (36.000 de oameni) - alte două legiuni veneau în sprijinul său din Siria - ,7.000 de călăreți, 3.000 de arcași și 1.200 prăștieri. Pentru a-l ataca pe Pompei, Cezar
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
în iulie 48 î.e.n. datorită grabei cu care Cezar voia să-l bată. Pompei are acum șanse să treacă in Italia - flota lui Cezar fusese complet distrusă -, dar Cezar, simțind pericolul, pornește împotriva lui Scipio, locotenentul lui Pompei, care se află în Macedonia. Pompei îl urmărește pe Cezar, face joncțiunea cu Scipio și la Pharsalus se hotărăște să primească lupta decisivă cu adversarul său. Senatorii îi cereau acest lucru. Victoria de la Dyrrachium constituia un îndemn, ca și superioritatea numerică a trupelor
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
orice dezordine, își așează propria cavalerie (1.000 de oameni) pe această aripă; în spatele cavaleriei, oblic sunt așezate 6 cohorte de elită. Cezar dă instrucțiuni speciale cavaleriei și acestei rezerve pe care adversarul nu avea cum să o vadă (se afla în spatele călărimii), explicându-le oamenilor că soarta luptei depinde de felul cum se vor comporta ei. Era evident că 1.000 de călăreți cu greu puteau suporta șocul a 7.000, de aceea, în momentul în care acești 1.000
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
în , în , transliterat Zaricine) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Tropoclo. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 8 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 6 km est de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropoclo. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Sărata-Mică, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318478_a_319807]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Sărata-Mică, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318478_a_319807]
-
Sulița (în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Tropoclo. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 9 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 7 km est de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropoclo. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
Baccialia (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 27 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 15 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Baccialia (în ), în acel
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
(nume oficial german: "sches Kunstinstitut und Städtische Galerie", în traducere „Institutul de Arte Städel și Galeria Orășenească”) este unul din cele mai importante muzee de artă germane; se află în orașul Frankfurt pe Main, Germania. „Städel” se pronunță în germană (v. AFI). Colecția cuprinde astăzi circa 2.700 de picturi din evul mediu până în epoca modernă, dintre care circa 600 sunt expuse permanent. Muzeul a fost fondat de bancherul
Städel () [Corola-website/Science/318493_a_319822]
-
inclusiv Elric) care trec dintr-un fir narativ și un univers ficțional în altul, legate între ele (deși adeseori doar în vise sau viziuni). Opera lui Moorcock este aclamata ca fiind complexă și stratificata. În mijlocul majorității romanelor sale fantasy se află conceptul "Campionului Etern", care are multiple identități potențiale în multiplele dimensiuni ale realității și ale universurilor alternative. Această cosmologie este numită "Multivers" în românele sale și se bazează pe conceptul pornit din fizica particulelor în anii '60, fiind încă o
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
multiplele dimensiuni ale realității și ale universurilor alternative. Această cosmologie este numită "Multivers" în românele sale și se bazează pe conceptul pornit din fizica particulelor în anii '60, fiind încă o teorie actuala în fizica energiilor înalte. "Campionul Etern" se află într-o continuă lupta nu doar cu noțiunile convenționale de bine și rău, dar și pentru echilibrarea ordinii și haosului. Într-un fel, ăsta reflectă ideea "scopului de aur" că o condiție ideală a ființei (Marcus Aurelius, etc.). Multe dintre
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Este cel mai populat sat din raion. Satul este situat la o altitudine de 42 metri, în partea de nord-vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 10 km vest de centrul raional Tatarbunar și la 25 km de la stația de cale ferată Arciz (de pe linia Odesa - Ismail). Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Deljiler (în , în ), în acel an
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Odesa - Ismail). Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Deljiler (în , în ), în acel an el fiind redenumit Dmitrîvka. De această comună depinde administrativ satul Alexandrovca Nouă. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat o tabără a tătarilor nogai, denumită Deljiler. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Deljiler a rămas pe teritoriul Rusiei, aflându-se în apropiere de frontieră. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
din 1930, s-a constatat că din cei 4.397 locuitori din sat, 4.281 erau bulgari (97.36%), 37 ruși (0.84%), 30 români (0.68%), 17 evrei, 7 greci și 2 găgăuzi. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin condus de A.V. Arghirov și S.N. Iancev. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, în anul 1941, autoritățile sovietice au înființat în sat un colhoz. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Un
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Limanului Sasic (Conduc). În dreptul localității se varsă în lac râul Sărata. El se află la o distanță de 12 km sud de centrul raional Tatarbunar și 20 km sud de la stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tropoclo, în acel an el fiind redenumit Trapîvka. De această
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tropoclo, în acel an el fiind redenumit Trapîvka. De această comună depind administrativ satele Sărata-Mică și Sulița. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea de Tropoclo (în traducere "pauză" sau "oprire") Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.691 locuitori din sat, 1.629 erau ucraineni (96.33%), 43 români (2.54%), 6 evrei și 1 rus. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 6 săteni. Ca
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, autoritățile sovietice au înființat în sat un colhoz. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]