583,813 matches
-
un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al Limanului Sasic (Conduc). El se află la o distanță de 22 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an el fiind redenumit Liman. În secolul al
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an el fiind redenumit Liman. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat o tabără militară turcească. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
sat, 3.069 erau ucraineni (89.42%), 287 ruși (8.36%), 38 evrei (1.11%), 13 români (0.38%), 6 bulgari, 3 polonezi, 3 găgăuzi și 1 sârb. Aici a existat o stațiune maritimă. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. Comisarul A.I. Kliușnikov (Nenin) a trimis aici un
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
Cișmele (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 24 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 21 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cișmele ("Чишма" sau "Чичма
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cișmele ("Чишма" sau "Чичма"), în acel an el fiind redenumit Strumok. De această comună depinde administrativ satul Spasca. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat o tabără militară turcească, denumită Cișme. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În aprilie 1917, țăranii au fost arestați din ordinul starostelui local. Țăranii au înființat un soviet comunal care s-a aflat sub conducerea secțiunii țărănești a Sovietului Deputaților Muncitorilor din Odesa, condus de bolșevici. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
212 erau ruși (96.25%), 55 români (1.65%), 45 evrei (1.35%), 9 bulgari, 6 polonezi, 5 germani și 5 de altă etnie. În sat a funcționat o judecătorie și un oficiu telefonic. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin condus de Andrei Stețenko (А.Е. Стеценко), care distribuia pliante și strângea bani pentru acțiunile subversive desfășurate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, în ianuarie 1941, autoritățile sovietice au înființat în sat un colhoz care a fost condus de L.S. Timoșenko, fost participant la Răscoala de la Tatarbunar. În perioada
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
Lancaster este o localitate din comitatul Coos, statul , Statele Unite, aflat pe râul , numit după orașul omonim din Anglia, Lancaster din comitatul, Lancashire. Conform datelor furnizate de United States Census Bureau bazate pe rezultatele recensământului din anul 2000, populația localității era de 3.280 de locuitori, plasând Lancaster pe locul doi
Lancaster, New Hampshire () [Corola-website/Science/318496_a_319825]
-
Malans este o comună cu 2203 loc. (în 2008) situat la altitudinea de 568 m, în districtul Landquart (Maienfeld), cantonul Graubünden, Elveția. Comuna se află în apropiere de gura de vărsare a râului Landquart în Rin, la 5 km sud-est de Maienfeld. Teritoriul comunei se întinde pe suprafața de 11.40 km² (1138 ha), din care 505 ha, sunt acoperite de păduri, 449 ha sunt
Malans, Elveția () [Corola-website/Science/318488_a_319817]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Tot atunci a fost înființat și raionul Tatarbunar. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
de est cu raionul Cetatea Albă, în partea de sud cu Marea Neagră, în partea de sud-vest cu raionul Chilia și în partea de nord-vest cu raionul Arciz. Raionul Tatarbunar are o suprafață mare ocupată de ape. Pe teritoriul său se află lacurile: lacurile Sasic, Djantșai, Sasicul Mic, Șagani, Caraceaus, Alibei, Hagider, Burnas etc. De asemenea, aici curg râurile Cogâlnic, Sărata, Sariari, Hagider și Alcalia. Relieful raionului este reprezentat de zone de stepă (în partea de nord) și de mlaștini (pe malurile
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
Cogâlnic, Sărata, Sariari, Hagider și Alcalia. Relieful raionului este reprezentat de zone de stepă (în partea de nord) și de mlaștini (pe malurile lacurilor și ale Mării Negre). Altitudinea scade pe măsura apropierii de țărmul mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime Raseika, Katranka și Băile Burnas (Lebedevka). Solul este mlăștinos (pe malurile limanelor) și nisipos (pe malul mării). În zonă se află cariere de calcar și de nisip
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
zone de stepă (în partea de nord) și de mlaștini (pe malurile lacurilor și ale Mării Negre). Altitudinea scade pe măsura apropierii de țărmul mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime Raseika, Katranka și Băile Burnas (Lebedevka). Solul este mlăștinos (pe malurile limanelor) și nisipos (pe malul mării). În zonă se află cariere de calcar și de nisip. Clima raionului Tatarbunar este temperat-continentală, cu 210-215 zile calde pe an
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime Raseika, Katranka și Băile Burnas (Lebedevka). Solul este mlăștinos (pe malurile limanelor) și nisipos (pe malul mării). În zonă se află cariere de calcar și de nisip. Clima raionului Tatarbunar este temperat-continentală, cu 210-215 zile calde pe an și precipitații medii anuale de 350-390 mm/m². Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Tatarbunar era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
etnicii bulgari (Deljiler), etnicii ruși (Alexandrovca Nouă) sau români (Borisovca, Eschipolos și Nerușai). Mici comunități românești se mai găsesc și în reședința de raion Tatarbunar sau în satele altădată majoritar românești Noul-Caragaci, Sărăria sau Baccialia. De asemenea, satul Tuzla se află și el printre localitățile vechi românești deznaționalizate după război (pe atunci era chiar oraș). Principala activitate economică a Raionului Tatarbunar este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de muncă sezonieră. Suprafața de teren folosită în agricultură
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
Germania. Prietena lui Țușco, Tetiana Montian, a declarat că infarctul său a fost un rezultat al otrăvirii. Agenția de știri Interfax a prezentat o știre conform căreia starea de sănătate a lui Vasil Țușco s-a deteriorat în timp ce acesta se afla într-o clinică medicală din Germania. La 20 august 2007, Vasil Țușco a anunțat public că el nu crede că a fost otrăvit. La 30 septembrie 2007, Vasil Țușco a anunțat că va demisiona din funcția de ministru al afacerilor
Vasil Țușco () [Corola-website/Science/318490_a_319819]
-
raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, în proporții mari români (moldoveni) și ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar, la 4 km vest de Limanul Sasic. El se află la o distanță de 24 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. În apropierea localității trece drumul Odesa - Chilia Nouă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Satul Nerușai a fost întemeiat
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
și 2 polonezi. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.980 locuitori ai satului, 2.242 erau ruși (56.33%), 1.652 români (41.51%), 52 polonezi (1.31%), 22 evrei și 5 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Membrii organizației comuniste din sat au menținut legături strânse cu organizația din Chilia Nouă, distribuind pliante în care făceau propagandă pentru revoluția sovietică și răsturnarea
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . Imediat după ocuparea Basarabiei, autoritățile sovietice au înființat în sat un colhoz. În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
Nerușai. Într-una din zile din anii care au urmat ocupării Basarabiei de către ruși, icoana ar fi vorbit țăranilor basarabeni care se rugau în biserică, spunându-le credincioșilor: ""Duceți-mă la turci!"". Înțelegând că se referă la Dobrogea care se afla în acea vreme sub ocupație turcească, în anul 1816, un soldat român a luat icoana din satul Nerușai și a dăruit-o Mănăstirii Celic-Dere. În prezent, icoana este considerată făcătoare de minuni și păstrată în paraclisul mănăstirii. Conform recensământului din
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 27 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul de nord-vest al Limanului Sasic. El se află la o distanță de 5 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 25 km sud-vest de stația de cale ferată Sărata. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
anul 1924 a fost arestat de autoritățile comuniste sovietice din cauza activității sale în mișcarea de tineret sionist socialist Hashomer Hatzair, dar, primind permisul de a emigra, a părăsit URSS și s-a stabilit potrivit aspirațiilor sale, în Palestina (Eretz Israel), aflată atunci sub regimul mandatului britanic. Avea vârsta de 19 ani când s-a alăturat kibutzului Afikim (numit pe atunci Kibutzul Hashomer Hatzair URSS, în inițiale ruse „CCCP”) din Galileea de jos,lângă Yavneel, lucrând la construcția de șosele, de asemenea
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]