56,932 matches
-
Hollyood, dar și pentru că anumite griji o îndepărtează de ecran, Lillian Gish va prefera scena în cea mai mare parte a anilor ‘30 și în prima parte a anilor ‘40. Revine la ecran în roluri secundare, uneori marcante: Duel în soare în regia lui King Vidor, în Vântul câmpiei al lui John Huston, unde îl regăsește pe Lionel Barrymore, care îi fusese partener la productiile lui D.W.Griffith. Lui Huston nu-i vine să creadă că o vede trăgând mai
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
va fi determinat de o varietate de factori, inclusiv de creșterea luminozității Soarelui, pierderea de energie termică din centrul Pământului, perturbații ale altor corpuri din Sistemul Solar și de biochimia de la suprafața Pământului. Teoria lui Milankovitch prezice că planeta va continua să se supună unor cicluri de glaciațiune din cauza excentricității, înclinării axiale și
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
de pe Pământ se deplasează de-a lungul suprafaței cu o rată de câțiva centimetri pe an. Acest lucru este de așteptat să continue și în viitor, ducând la mutarea plăcilor, modificarea continentelor și chiar ciocniri între continente. Producerea energiei de către Soare se bazează pe fuziunea termonucleară a hidrogenului și transformarea lui în heliu. Acest lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
fuziunea termonucleară a hidrogenului și transformarea lui în heliu. Acest lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în principal cu heliu. Pentru a compensa reducerea în mod constant a numărului de atomi de hidrogen pe unitatea de masă, temperatura în miezul Soarelui
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în principal cu heliu. Pentru a compensa reducerea în mod constant a numărului de atomi de hidrogen pe unitatea de masă, temperatura în miezul Soarelui a crescut treptat, printr-o creștere a presiunii. Acest lucru
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în principal cu heliu. Pentru a compensa reducerea în mod constant a numărului de atomi de hidrogen pe unitatea de masă, temperatura în miezul Soarelui a crescut treptat, printr-o creștere a presiunii. Acest lucru a făcut ca fuziunea hidrogenului rămas să se efectueze într-un ritm mult mai rapid, generând astfel energia necesară pentru a menține un echilibru. Rezultatul a fost o creștere constantă
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
creștere a presiunii. Acest lucru a făcut ca fuziunea hidrogenului rămas să se efectueze într-un ritm mult mai rapid, generând astfel energia necesară pentru a menține un echilibru. Rezultatul a fost o creștere constantă în producția de energie a Soarelui. Când soarele a devenit o stea pe secvența principală, radia doar 70 % din luminozitatea curentă. Luminozitatea a crescut într-un mod aproape liniar până în prezent, și anume cu circa 1 % la fiecare 110 milioane ani. De asemenea, în următorii 3
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
presiunii. Acest lucru a făcut ca fuziunea hidrogenului rămas să se efectueze într-un ritm mult mai rapid, generând astfel energia necesară pentru a menține un echilibru. Rezultatul a fost o creștere constantă în producția de energie a Soarelui. Când soarele a devenit o stea pe secvența principală, radia doar 70 % din luminozitatea curentă. Luminozitatea a crescut într-un mod aproape liniar până în prezent, și anume cu circa 1 % la fiecare 110 milioane ani. De asemenea, în următorii 3 miliarde de
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
devenit o stea pe secvența principală, radia doar 70 % din luminozitatea curentă. Luminozitatea a crescut într-un mod aproape liniar până în prezent, și anume cu circa 1 % la fiecare 110 milioane ani. De asemenea, în următorii 3 miliarde de ani Soarele este de așteptat să devină cu 33 % mai luminos. Combustia cu hidrogenul din nucleu va fi epuizată în cele din urmă peste 4,8 miliarde ani, când Soarele va fi cu 67 % mai luminos decât în prezent. După aceea, Soarele
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
fiecare 110 milioane ani. De asemenea, în următorii 3 miliarde de ani Soarele este de așteptat să devină cu 33 % mai luminos. Combustia cu hidrogenul din nucleu va fi epuizată în cele din urmă peste 4,8 miliarde ani, când Soarele va fi cu 67 % mai luminos decât în prezent. După aceea, Soarele va continua să ardă pe bază de hidrogen în învelișul miezului, până când creșterea luminozității va atinge 121 % din valoarea actuală. Acest lucru marchează sfârșitul duratei de viață a
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
Soarele este de așteptat să devină cu 33 % mai luminos. Combustia cu hidrogenul din nucleu va fi epuizată în cele din urmă peste 4,8 miliarde ani, când Soarele va fi cu 67 % mai luminos decât în prezent. După aceea, Soarele va continua să ardă pe bază de hidrogen în învelișul miezului, până când creșterea luminozității va atinge 121 % din valoarea actuală. Acest lucru marchează sfârșitul duratei de viață a Soarelui pe secvența principală, și, ulterior, acesta se va transforma într-o
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
va fi cu 67 % mai luminos decât în prezent. După aceea, Soarele va continua să ardă pe bază de hidrogen în învelișul miezului, până când creșterea luminozității va atinge 121 % din valoarea actuală. Acest lucru marchează sfârșitul duratei de viață a Soarelui pe secvența principală, și, ulterior, acesta se va transforma într-o stea gigantică roșie.
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
inferioară, adică la punctul său cel mai jos (perigeu). De multe ori, prin culminație se înțelege culminație superioară. Culminația unui obiect, măsurată în grade la apogeu, este: unde este λ este latitudinea observatorului și δ este declinația obiectului. În general, soarele este vizibil la culminația superioară (la amiază) și invizibil la culminația inferioară (la miezul nopții). Dar în timpul iernii, în apropiere de Polul Nord, soarele este sub orizont la ambele culminații. În cea mai mare parte a emisferei nordice, Steaua Polară și restul
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
grade la apogeu, este: unde este λ este latitudinea observatorului și δ este declinația obiectului. În general, soarele este vizibil la culminația superioară (la amiază) și invizibil la culminația inferioară (la miezul nopții). Dar în timpul iernii, în apropiere de Polul Nord, soarele este sub orizont la ambele culminații. În cea mai mare parte a emisferei nordice, Steaua Polară și restul de stele din constelația Ursa Mică pot fi văzute rotindu-se în jurul polului ceresc și sunt toate vizibile la ambele culminații, atâta timp cât cerul
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
un apogeu la un perigeu, de aproximativ 12 ore. Mișcarea Pământului pe orbita sa și mișcarile proprii și improprii ale corpului ceresc pot afecta perioada de timp dintre culminațiile succesive ale unui corp ceresc. Din cauza mișcărilor proprii și improprii ale Soarelui, o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
Mișcarea Pământului pe orbita sa și mișcarile proprii și improprii ale corpului ceresc pot afecta perioada de timp dintre culminațiile succesive ale unui corp ceresc. Din cauza mișcărilor proprii și improprii ale Soarelui, o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația superioară este la +30°, în sud, iar culminația inferioară la +10 °, tot deasupra orizontului (Soarele de la Miezul Nopții), în partea de nord.
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
dintre cei mai mari dragoni occidentali. Are două capete separate, cu gânduri și personalități diferite. Cei mai multi pot zbura, dar aripile lor sunt mici și de aceea își petrec majoritatea timpului pe sol. Sunt solitari, preferând să vâneze singuri după apusul soarelui. Atacul lor este foarte neobișnuit: unul din capete împrăștie gaze pe care celălalt le aprinde generând o explozie. Terrible terror (Teroare Teribilă) este cel mai mic dintre dragoni asemănător unei șopârle cu aripi mici. Pot fi găsite în hambarele sau
Cum să îți dresezi dragonul () [Corola-website/Science/319778_a_321107]
-
motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord. După o călătorie de ca. 6 miliarde de km (cam de 40 de ori distanța între Pământ și Soare), Hayabusa a reintrat în atmosfera Pământului pe data de 14 iunie 2010. La altitudinea de 74.000 km deasupra Indiei, Hayabusa i-a dat drumul capsulei de eșantionare, care are un diametru de ca. 40 cm și o greutate de
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
sec. sau 40.000 km/oră. Puțin sub „a doua viteză” este situată așa-zisa viteză „de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]