583,813 matches
-
membri ai familiei Balș. Cei care au ctitorit noul lăcaș de cult au fost ctitorul dintâi, împreună cu fiul său, Lupu; ei au înălțat zidurile de piatră și i-au adăugat calota acoperișului. Inițial, intrarea se făcea printr-un exonartex deschis aflat pe latura de sud. Urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria exterioară din piatră. Deasupra intrării vechi se afla o nișă cu icoana hramului, astăzi obturată parțial de o fereastră. În anul 1781 s-a adăugat un
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
înălțat zidurile de piatră și i-au adăugat calota acoperișului. Inițial, intrarea se făcea printr-un exonartex deschis aflat pe latura de sud. Urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria exterioară din piatră. Deasupra intrării vechi se afla o nișă cu icoana hramului, astăzi obturată parțial de o fereastră. În anul 1781 s-a adăugat un pridvor pe latura de vest, având deasupra sa un turn-clopotniță; cu această ocazie a fost mutată intrarea pe latura de apus, prin
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Pe peretele nordic al pridvorului sunt pietrele funerare ale următorilor
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Pe peretele nordic al pridvorului sunt pietrele funerare ale următorilor: Emanoil Balș (+1812), Elena Rosetti (+1798), Teodor Balș (+1810) și Lupu Balș (+1782), iar pe peretele sudic ale următorilor se află o piatră mică cu inscripția ștearsă și pietrele funerare ale următorilor: Ana Balș (+1812), Iordache Balș (+1812) și Pulcheria Balș (+1794). Inscripțiile de pe pietrele de mormânt sunt cinci în limba română cu caractere chirilice, două în limba greacă, iar o
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
lăcașul de cult a suferit grave stricăciuni produse de incendii și cutremure. Biserica a fost restaurată în 1897, prin grija epitropului Mihail P. Balș (1847-1901), fost deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților, după proiectul arhitectului Iancu Catargiu. Deasupra intrării se află următoarea pisanie: ""Biserica Sfantului Dumitrie pronumiti Bals sa zidit de Ioan Balș velu vornicu la anul 1690, s-a reparat din nou in 1897 fiind epitrop Mihail P. Balș, arhitect Iancu A. Catargiu și ingrijitor și staruitor Iancu Gh. Gafencu
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
cult mai este numit Biserica Prapa Doamna sau Prepadobna („Prea Cuvioasă” în limba slavonă) și Biserica „Sf. Vineri” sau „Vinerea Mare” (nume ce provine de la sfânta care patronează biserica). După informațiile oferite de istoricul ieșean N.A. Bogdan, pe locul unde se află actuala Biserică „Sf. Cuvioasă Parascheva” a fost construită în jurul anului 1730 o biserică mică de lemn, cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavril”. La sud de altarul actualei biserici se află o cruce de piatră pe un postament, care indică
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
de istoricul ieșean N.A. Bogdan, pe locul unde se află actuala Biserică „Sf. Cuvioasă Parascheva” a fost construită în jurul anului 1730 o biserică mică de lemn, cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavril”. La sud de altarul actualei biserici se află o cruce de piatră pe un postament, care indică locul Sfintei Mese a bisericii anterioare, cu inscripția 1730. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în vederea întocmirii proiectului de expertiză și consolidare a bisericii, s-au descoperit oseminte umane, monede, precum și ruinele
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
monede, precum și ruinele unei alte biserici, mai vechi. În urma acestor descoperiri, specialiștii au avansat ipoteza potrivit căreia prima biserică din acest loc datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Între anii 1853-1858, în apropiere de locul unde se afla bisericuța de lemn, a fost construită o biserică de zid cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este, după N.A. Bogdan, boierul poet Costache Conachi (1777-1849), care-și avea casele în apropierea acestei biserici. Totuși, într-o însemnare pe catapeteasmă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
bisericuța de lemn, a fost construită o biserică de zid cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este, după N.A. Bogdan, boierul poet Costache Conachi (1777-1849), care-și avea casele în apropierea acestei biserici. Totuși, într-o însemnare pe catapeteasmă, aflată în altar, se spune că biserica actuală a fost construită cu stăruința preotului Constantin Pavelescu (1812-1870), cu ajutorul famiiilor Alexandru Hulubei și Tăutu, precum și al "poporănilor". Catapeteasma bisericii, strana arhierească, amvonul și alte obiecte de mobilier au fost făcute cu cheltuiala
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
de cult a fost filială a Parohiei „Sf. Neculai cel Sărac” (avariată de un cutremur din 1898 și dărâmată până la temelie cu scopul de a fi reconstruită, dar nereconstruită dintr-un motiv necunoscut). Ea se întreținea din venitul unor imobile aflate în administrarea sa. La această biserică se închina o parte din breasla calicilor, cealaltă parte a breslei frecventând Biserica Banu, aflată în apropiere. În 1932, biserica a fost renovată, prilej cu care a fost mărit și altarul. Biserica a fost
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
cu scopul de a fi reconstruită, dar nereconstruită dintr-un motiv necunoscut). Ea se întreținea din venitul unor imobile aflate în administrarea sa. La această biserică se închina o parte din breasla calicilor, cealaltă parte a breslei frecventând Biserica Banu, aflată în apropiere. În 1932, biserica a fost renovată, prilej cu care a fost mărit și altarul. Biserica a fost grav avariată în timpul bombardamentului din noaptea de 5/6 iunie 1944, o bombă căzând pe scările lăcașului de cult. Ca urmare
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
I Cuza" din Iași și prodecan al facultății). Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Iași are formă de navă (dreptunghiulară). Ea a fost construită din cărămidă pe temelie de piatră, fiind acoperită cu tablă. Absida altarului are formă semirculară. Deasupra pridvorului se află un turn-clopotniță, având forma unei prisme cu baza pătrată, cu patru ferestre acoperite de jaluzele fixate. În exterior, pereții sunt ornamentați cu o cornișă sub streașină, cu un brâu de cărămidă tencuită sub geamuri, având o ușă de intrare și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
Pronaosul este depășit de naos printr-o arcadă la boltă. Pronaosul și naosul au la partea superioară o boltă semicirculară. Altarul este depășit de naos tot printr-o arcadă care se profilează deasupra catapetesmei. În peretele nordic al altarului se află o nișă cu rol de proscomidiar. Printre obiectele de valoare pe care le posedă biserica sunt de menționat: În jurul bisericii a fost un cimitir parohial. În prezent s-au mai păstrat doar două morminte. În dreptul peretelui nordic al edificiului se
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
o nișă cu rol de proscomidiar. Printre obiectele de valoare pe care le posedă biserica sunt de menționat: În jurul bisericii a fost un cimitir parohial. În prezent s-au mai păstrat doar două morminte. În dreptul peretelui nordic al edificiului se află mormântul preotului Constantin Pavelescu (1812-1870), prin stăruința căruia s-a construit lăcașul de cult. Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripție: "Locul repausului etern a Corpului Economului CONSTANTIN PAVILESCU nescut la 1812 și sevârșitu din viațâ la 1870
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
fost un cimitir parohial. În prezent s-au mai păstrat doar două morminte. În dreptul peretelui nordic al edificiului se află mormântul preotului Constantin Pavelescu (1812-1870), prin stăruința căruia s-a construit lăcașul de cult. Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripție: "Locul repausului etern a Corpului Economului CONSTANTIN PAVILESCU nescut la 1812 și sevârșitu din viațâ la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
construit lăcașul de cult. Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripție: "Locul repausului etern a Corpului Economului CONSTANTIN PAVILESCU nescut la 1812 și sevârșitu din viațâ la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ ale fericiților
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
CONSTANTIN PAVILESCU nescut la 1812 și sevârșitu din viațâ la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din urmă la 1851 Septemvrie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
de pământ ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din urmă la 1851 Septemvrie 9 dile". Pe partea estică a postamentului se află următorul epitaf: "Sacrul ordin al Creatoriuliu etern ora miau sunat sunt chemată al îndeplini. Cu profunde suspinuri sunt silită a mă desparți de voi pre iubiții mei Consorte și unica soră, depuindu-ve aice spre amintire trunchiul coprului meu ear sufletul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
că zona a fost locuită și în perioada Imperiului Franc și a Dinastiei Merovingiene. Zaventem a făcut apoi parte din Comitatul de Ukkel și Comitatul de Leuven, înainte de a fi alipit Ducatului Brabantului. Aproape de secolul al X-lea, Zaventem se afla în proprietatea Abației Nivelles. Centrul satului, dominat de biserică, se afla situat la întretăierea a două drumuri importante, primul legând Vilvoorde de Tervuren, iar al doilea Bruxelles de Erps. Parohia a fost înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
a Dinastiei Merovingiene. Zaventem a făcut apoi parte din Comitatul de Ukkel și Comitatul de Leuven, înainte de a fi alipit Ducatului Brabantului. Aproape de secolul al X-lea, Zaventem se afla în proprietatea Abației Nivelles. Centrul satului, dominat de biserică, se afla situat la întretăierea a două drumuri importante, primul legând Vilvoorde de Tervuren, iar al doilea Bruxelles de Erps. Parohia a fost înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
opinii i se opunea cea a senatorului Publius Cornelius Scipio Nasica Corculum care se opunea distrugerii fostului adversar, Senatul fiind de cele mai multe ori de această părere. Tratatul de pace de după Al doilea război punic spunea că toate modificările granițelor Cartaginei aflate în dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război. Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele dintre Cartagina și aliatul romanilor Numidia au
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
de locuitori și numărul locuitorilor continua să crească. Hrănirea unei asemenea populații în continuă creștere era o provocare. Pământul din jurul Cartaginei era cel mai productiv, cel mai accesibil și probabil cel mai ușor de obținut teren agricol care nu se afla încă sub control roman. În 151 î.Hr. Numidia a lansat o altă expediție dincolo de granița Cartaginei, supunând asediului o fortăreață. În aceste condiții Cartagina a lansat o expediție de pedepsire(25 000 de soldați) împotriva invadatorilor din Numidia. Rezultatul a
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
și armurile. După ce a fost acceptat și acest lucru, romanii au mai cerut în plus cartaginezilor să se deplaseze la o distanță de cel puțin zece mile de oraș, pentru ca acesta să fie ars. În momentul în care s-a aflat și această cerere, cartaginezii s-au retras de la negocieri. Imediat Cartagina a fost asediată, începând astfel al treilea război punic. Asediul Cartaginei a durat din 149 î.Hr. până în vara anului 146 î.Hr., când generalul roman Scipio Aemilianus a luat orașul
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
cele din Mauretania au fost cucerite și reconstruite de către romani. Exemple ale acestor reconstruiri sunt orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra, a devenit capitala provinciei romane Africa. Ca un arc peste timp
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]