55,798 matches
-
Ism All"h al-’A‘ðam)”, pp. 381-432, parafrazează capitolul respectiv din Law"mi‘ al-bayyin"t f al-’asm"’ wa œ-œif"t de R"z. Cuprinde întreaga dezbatere despre Numele suprem, căruia și Daniel Gimaret îi dedică un capitol 10. Dezbaterea a pornit de la versetul coranic fa-sabbi≤ bi-smi rabbika al-‘aðm, „Deci laudă Numele Domnului tău cel Măreț” (56,74), în urma căruia s-a raspandit, mai ales în mediile ši‘ițe, credința că ar exista un nume cu care, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că nu cumva să se înțeleagă că e vorba de altă divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două religii monoteiste. E drept că unii chiar și-au pus serios problema dacă este, de fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine își propune să sprijine demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe deplin la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
amplitudinea unui sentiment. Tușe largi, generoase, suprapunerile sau juxtapunerile fac din fantezie un elogiu adus realului . Prin lucrarea în priză directă, izbutește ritualul unei reverențe adresată Memoriei. Viorica Toporaș face în toate acuarelele ei un fel de autoportret sentimental, o dezbatere asupra propriei sale ființe dăruită frumosului. Se simte bine în liziera unei păduri, în vecinătatea unei straduțe pitorești, pe malurile unei ape sau la țărm de mare. Are înțelepciunea de a transfera peisajului atributele unei umanități sensibile și prin acest
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Termenul morfologie poate să pară desuet, În contextul actual al dezbaterilor antropologice, context dominat de moda „antropologiei critice”. În ultimele decenii, antropologia s-a confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Termenul morfologie poate să pară desuet, În contextul actual al dezbaterilor antropologice, context dominat de moda „antropologiei critice”. În ultimele decenii, antropologia s-a confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns să pună la Îndoială chiar legitimitatea antropologiei ca știință: astfel, s-a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a oferi cunoștințe, empiric verificabile, și generalizări, coerent construite, care să conducă la concluzii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
hermeneutic, axat pe interpretarea și reconstruirea subiectivă a unui univers de sensuri, un demers care nu poate conduce la generalizări, la legi și la teorii cu pretenții de universalitate. Prin conținutul și scopul său, această carte se plasează „dincolo” de dezbaterile cu caracter epistemologic. Lucrarea de față se dorește a fi un instrument pentru cei care vor să se inițieze În studiul mitului și ritului: Înainte de a-și exercita acuitatea critică prin punerea la Îndoială a categoriilor antropologice, ei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o singură lucrare? Ca În O mie și una de nopți, fiecare formă se deschide spre o alta, Într-o succesiune aparent fără limite și fără o ordine anume. După fiecare capitol, după fiecare exemplu ales și comentat, după fiecare dezbatere, aveam impresia că trebuie să o iau de la capăt, pentru că Întotdeauna exista un caz care nu fusese menționat sau o perspectivă care nu Își găsise locul. Am preferat să aleg exemplele care, de-a lungul timpului, au mobilizat resursele savanților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o cultură percepută la momentul „fabricării” acestui concept drept exotică - este vorba despre Grecia antică. Pentru gânditorii greci, termenul mythos nu a fost Însă un simplu cuvânt, iar bătăliile duse În jurul lui nu au reprezentat simple dispute lingvistice sau literare. Dezbaterea asupra mitului și a mitologiei constituie terenul pe care și instrumentul prin care s-a produs, simultan, ruptura față de sistemul tradițional, arhaic, de a concepe lumea și configurarea unei noi viziuni și a noilor științe (matematică, fizică, filosofie, istorie, drept
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un anumit sens, istoria culturii grecești este istoria atitudinilor lor față de mit: nicio altă civilizație occidentală importantă nu a fost atât de preocupată de controlarea tradiției sale mitologice”. Pe de altă parte, preluând cuvântul și ansamblul de semnificații pe care dezbaterile din Grecia secolelor al VI-lea și al V-lea Î.Hr. le-au configurat, noi am preluat și dezvoltat un ansamblu de sensuri, care exprimă și depun mărturie despre o istorie semantică Întortocheată, plină de confruntări și de răsturnări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau ale altora), de a le corela În constructe abstracte coerente și de a le susține prin argumentare. Altfel spus, recursul la tradiție este Înlocuit de două instanțe, ambele Întemeiate pe folosirea reflecției critice: interogația individuală asupra unei probleme și dezbaterea ei publică. Nu este aici locul pentru a redeschide dosarul voluminos consacrat cauzelor, agenților și etapelor prin care „miracolul grec” a condus la desprinderea de gândirea mitică și religioasă și la deschiderea porților pentru un nou tip de gândire (laică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
morale, codate În narațiuni emoționante pentru a fi mai ușor Înțelese și aplicate (G.S. Kirk, 1970; J. Pépin, 1958; A. Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui tratament de tip patul lui Procust, acoperă tot felul de categorii ș...ț: aici este imagine sau metaforă, acolo metalimbaj, dincolo sinonim cu legenda, textul, cuvântarea, povestea, discursul” (R. Trousson, 1981, pp. 16-17). „Dacă există ceva care să explice dezbaterile fără sfârșit În legătură cu natura miturilor, acesta este faptul că termenul mit a Însemnat și se pare că el continuă să Însemne exact ceea ce dorește autorul respectiv să Însemne” (I. Strenski, 1987, p. 39). În bibliografia de specialitate (și nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
miturilor, acesta este faptul că termenul mit a Însemnat și se pare că el continuă să Însemne exact ceea ce dorește autorul respectiv să Însemne” (I. Strenski, 1987, p. 39). În bibliografia de specialitate (și nu numai) se intersectează definițiile și dezbaterile conceptuale serioase, bazate pe aprofundarea problematicii, cu aproximări pretențioase. Multe dintre acestea sunt metaforice, vag evocative, dar susținute de nume altfel prestigioase. De aceea, ele pot părea cititorului neavizat pline de miez, chiar revelatoare. Voi prezenta, pentru edificare, câteva asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reprezintă pentru conștiință imaginea unei conduite al cărei model ar trebui urmat”. (R. Caillois, 1975, p. 86) Formulele de mai sus sunt atât de „generoase”, Încât pot fi aplicate și simbolului, poeziei, artei, ritualului. Un prim pas În simplificarea acestei dezbateri constă În stabilirea unor granițe și, implicit a unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Antropologii lucrează cu mai multe subclase de ritualuri, considerate autonome În plan conceptual (au definiții clare) și omogene În planul realităților etnografice (includ manifestări care, În ciuda diferențelor de epoci și culturi, sunt evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri și polemici legate de acest mod de gândire sau de specificul uneia sau alteia dintre subspeciile de ritual, statutul teoretic al acestor clase a făcut rareori obiectul unei reflecții epistemologice (vezi dezbaterile din C. Bell, 1992; G. Lewis, 1980). Speciile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri și polemici legate de acest mod de gândire sau de specificul uneia sau alteia dintre subspeciile de ritual, statutul teoretic al acestor clase a făcut rareori obiectul unei reflecții epistemologice (vezi dezbaterile din C. Bell, 1992; G. Lewis, 1980). Speciile ritului O tipologie frecvent citată este aceea propusă de Anthony Wallace (1966), care grupează riturile În cinci categorii importante: a) rituri tehnologice - este vorba despre manifestări rituale care au ca scop controlarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
D. Kertzer, 2002; E. Leach, 1972; J. Maisonneuve, 1988; N.D. Munn, 1973; C. Rivière, 1997a etc.) creează multiple axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui teritoriu cultural. Din punctul meu de vedere, o sinteză accesibilă (În plan didactic) și nereductivă (În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de dominație. În prima categorie intră comemorările, celebrările periodice, inaugurările, instaurările etc. În a doua - demonstrațiile și mitingurile, charivari cu finalitate politică, riturile de violență etc. De altfel, tot În câmpul tipologiilor referitoare la sistemul ritual poate fi inclusă și dezbaterea În jurul binomului rit-ceremonie. Chiar dacă cei mulți cercetători folosesc cele două noțiuni ca perfect sinonime, au existat și voci care au susținut necesitatea unei diferențieri conceptuale. B. Alexander (1987, vol. III, p. 179) susține că distincțiile dintre cele două concepte se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
76). Acest episod dezvăluie un ansamblu de proceduri raționale (conform standardelor modernității) amestecate cu proceduri magice. Pe de o parte, avem un conflict de tip agrar asupra dreptului de utilizare a pământurilor, un act de mediere juridică, un ansamblu de dezbateri privind cauza unor evenimente nefaste, eforturi de interpretare a unor fenomene și semnale, o decizie comună la nivelul „elitei politice” și o sumă de acte de consacrare simbolică a Înțelegerii (economice și politice), Înțelegere mediată de o comuniune de rudenie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
otrăvuri au avut ca scop eliminarea competitorilor și asigurarea controlului unei familii locale asupra comerțului cu coloniștii englezi (sinteza În A. Saunders, 1995, pp. 130-168). În general, funcțiile vrăjitoriei sunt plasate În plan social sau În plan individual (vezi sinteza dezbaterii În A. Child, I. Child, 1993, pp. 109-116; J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 416; A. Saunders, 1995, pp. 49-53). La nivelul societății, vrăjitoria servește la: a) exercitarea controlului social: mulți cercetători au observat că acuzațiile de vrăjitorie vizează persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XV-lea și al XVI-lea au observat că africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este Încărcat cu puteri magice. Amuleta este purtată de o persoană sau pusă la loc vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă Într-o schemă deterministă referitoare la progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente dintre magie, religie, știință și tehnică drept
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
modelul comunicării cu divinul, printr-un sistem de daruri materiale și simbolice, care creează, conform logicii reciprocității, o sumă de relații de interdependență, a fost general acceptat pentru manifestările rituale „slabe” (de tipul rugăciunilor sau ofrandelor), dar a născut numeroase dezbateri În ceea ce privește ansamblul ritual al sacrificiului. Rugăciuneatc "Rugăciunea" Pentru foarte mulți autori, rugăciunea nu este un rit, ci mai degrabă o secvență rituală. În plus, ea ar funcționa după logica actului religios - nu reprezintă un comportament ritual, repetat În mod tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]