57,196 matches
-
aceștia fiind factori de primă importanță care au dus la dispariția speciei din diverse locuri. Este un pește răpitor foarte lacom și hrăpăreț. Hrana constă aproape exclusiv din pești. Vânează, în special, noaptea. Este un adevărat "tigru" al apelor de munte. Posturile de pândă sunt steiurile de stâncă, de unde se aruncă fulgerător asupra prăzii. Peștii adulți, mănâncă, mai ales, alți pești, ocazional mamifere acvatice mici (șoareci de baltă, șobolani de apă și alte rozătoare de apă etc), păsări de apă mici
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
reptile, rar nevertebrate. Peștii consumați sunt în special ciprinide: scobarul ("Chondrostoma nasus"), mreana vânătă ("Barbus petenyi"), cleanul ("Leuciscus cephalus"), beldița ("Alburnoides bipunctatus"), boișteanul ("Phoxinus phoxinus"), porcușorii ("Gobio"), grindelul ("Barbatula barbatula") etc., apoi zglăvoaca ("Cottus gobio"), lipanul ("Thymallus thymallus"), păstrăvul de munte ("Salmo trutta fario"), oblețul ("Alburnus alburnus"), mihalțul ("Lota lota") ș.a. Îi sclipesc ochii după orice pradă vie și tratează cu desconsiderare mortăciunile. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât devine mai răpitor, atacând tâlhărește, în special în cursul nopții. După
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
România s-a recurs la reproducerea artificială a acestei specii valoroase: fecundația artificială și creșterea puietului obținut timp de câteva luni se face în bazine special amenajate, după care indivizii sunt transferați în mediul natural. Se urmărește repopularea râurilor de munte în care a trăit dar de unde a dispărut, precum și în lacurile de baraj. Pentru obținerea de reproducători în vederea fecundației artificiale se folosesc diverse plase, îndeosebi sacul și undița. Aria de răspândire originară a lostriței este foarte fragmentată, fiind limitată numai
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
au avut rezultate deosebit de apreciabile. Aproape toate încercările de aclimatizare experimentale în alte râuri decât cele origine nu s-au încununate de succes, cu excepția unor râuri din Spania. În România a fost desemnate câteva situri pentru conservare: Bistrița Aurie, Călimani-Gurghiu, Munții Maramureșului, Pietrosul Broștenilor-Cheile Zugrenilor, Tisa Superioară. Lostrița este citată printre speciile pe cale de dispariție în protocolul Convenției de la Berna privind conservarea speciilor sălbatice și habitatelor naturale (Anexa III). Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
acvilă-țipătoare-mare ("Aquila clanga"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), rața roșie ("Aythya nyroca"), gâsca cu piept roșu ("Branta ruficollis"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), florinete ("Carduelis chloris"), ploier de munte ("Charadrius morinellus"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), cristei de câmp ("Crex crex"), cuc ("Cuculus canorus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
galbenă ("Motacilla flava"), codobatura albă ("Motacilla alba"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), grangur ("Oriolus oriolus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran-mare ("Phalacrocorax carbo sinensis"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), corcodel-mare ("Podiceps cristatus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
Regimul din Irak controlează rezervele din Mosul și Kirkuk, regiuni considerate de guvernul kurdistanian ca aprținând de teritoriul lor. În Kurdistan investesc guvernul irakian, guvernul turc și alți 40 de investitori străini. Kurdistanul Irakian este cuprins în mare parte de munți, vârful cel mai întalt fiind Cheekha Dar de 3.611 m. Munții fac parte parte din lanțul Zagros din Turcia, care o parte și în Irak. Pământul este foarte fertil și datorită râurilor, cum ar fi Marele Zab și Micul
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
guvernul kurdistanian ca aprținând de teritoriul lor. În Kurdistan investesc guvernul irakian, guvernul turc și alți 40 de investitori străini. Kurdistanul Irakian este cuprins în mare parte de munți, vârful cel mai întalt fiind Cheekha Dar de 3.611 m. Munții fac parte parte din lanțul Zagros din Turcia, care o parte și în Irak. Pământul este foarte fertil și datorită râurilor, cum ar fi Marele Zab și Micul Zab. Râul Tigru trece și el pe o distanță mică prin Kurdistan
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
ar fi murit De la această dată, religia druzilor s-a retras înlăuntrul său. Această atitudine de taină și izolare absolută a fost păstrată până în zilele noastre și respinge prozelitismul. Secolul al XVIII - lea a marcat începutul migrațiilor druze din zona Munților Libanului, unde era concentrată majoritatea populației, către Munții Ḫawrăn din Siria. Migrația a fost cauzată de luptele interne dintre druzii qaisiți si druzi iemeniți. Ulterior a existat o rivalitate dintre alte două clanuri ale druzilor : familia Arsalăn și familia Djunblăt
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
s-a retras înlăuntrul său. Această atitudine de taină și izolare absolută a fost păstrată până în zilele noastre și respinge prozelitismul. Secolul al XVIII - lea a marcat începutul migrațiilor druze din zona Munților Libanului, unde era concentrată majoritatea populației, către Munții Ḫawrăn din Siria. Migrația a fost cauzată de luptele interne dintre druzii qaisiți si druzi iemeniți. Ulterior a existat o rivalitate dintre alte două clanuri ale druzilor : familia Arsalăn și familia Djunblăt. Rivalitatea s-a păstrat până în prezent. Secolul al
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
zonele de conflict, creștinii au fost avantajați, iar puterea și numărul druzilor din Liban s-a redus. La sfârșitul Primului Război Mondial, Libanul și Siria au fost trecute sub mandat francez. Facțiunile druze au ajutat la preluarea de către Siria a controlului asupra muntelui Ḫawrănī și au câștigat în schimb autonomia în această zonă. La 21 iulie 1925, a izbucnit un conflict armat între druzi, care erau conduși de Sulțăn al-Aṯrash, și armata franceză. Francezii au reușit să reprime revolta la începutul anului 1927
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
și armata franceză. Francezii au reușit să reprime revolta la începutul anului 1927, iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva mii de druzi. Astfel, autonomia regiunii "Djabal ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la 6% din totalul populației libaneze. Pe
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva mii de druzi. Astfel, autonomia regiunii "Djabal ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la 6% din totalul populației libaneze. Pe întregul mapamond sunt aproximativ un milion de membri și trăiesc în zonele muntoase
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
Vulturul pleșuv sur ("Gyps fulvus") este o pasăre răpitoare de zi de talie mare, din familiei "Accipitridae", răspândită zonelor împădurite montane din nord-vestul Africii și Peninsula Iberică, sud-estul Europei (Balcani), Turcia, Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei până în Munții Pamir și Altai. Are capul acoperit cu puf alb, gâtul golaș, ciocul puternic, cu vârful ascuțit și încovoiat peste mandibula inferioară, aripi relativ scurte și rotunjite, coadă lungă, ghearele de la degetele picioarelor ascuțite și mult încovoiate, penele de culoare brună-roșcată
Vultur pleșuv sur () [Corola-website/Science/329037_a_330366]
-
care s-a dezvoltat din susținătorii lui Nizar. Acesta a fost executat într-o închisoare din Cairo iar la conducerea sectei sale a urmat misionarul Hasan-i Sabbah (1056-1124). Hassan era un conducător educat care și-a stabilit fortărețele pe vârfurile munților din Persia și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a fost executat într-o închisoare din Cairo iar la conducerea sectei sale a urmat misionarul Hasan-i Sabbah (1056-1124). Hassan era un conducător educat care și-a stabilit fortărețele pe vârfurile munților din Persia și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Mare ("Eudo") (d. 735) a fost duce de Aquitania din 700. Teritoriul său includea ducatul Vasconiei din sud-estul Galiei și ducatul de Aquitania (în acea perioadă situat la nord-est de râul Garonne, teritoriile sale erau de la râul Loara și până la munții Pirinei, cu capitala la Toulouse. Viața sa dinainte de a deveni conducător este obscură, precum etnia și familia sa. Mai mulți duci ai Aquitaniei se numeau ca și tatăl lui Odo: Boggis sau Bertrand, deoarece unii istoricii consideră a avea origini
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
ani (Miocen) era scăldată de apele oceanului Tetizian ("Tethys ocean" sau "Océan Téthysien") și care, în decursul orogenezei Alpine care a colmatat parțial acest ocean, a fost fărâmițată în mai multe fragmente printre care acest arhipelag, Corsica, Sardinia, dar și Munții Maurilor ("Massif des Maures") și Estérel din Provența. În ultima perioadă glaciară, actualele insule erau doar niște dealuri deoarece nivelul Mediteranei era cu 180 m mai jos; la topire, acum 12.000 de ani, nivelul mării s-a urcat din
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
escale pentru războinicii arabi între anii 1198 și 1505, în campaniile acestora împotriva regatelor catolice de pe continent (Provența, apoi Franța). Dar Arabii (veniți din Tunisia și Algeria) s-au și stabilit în regiune, uneori decenii la rând, lăsând toponime ca "Munții Maurilor", "Darboussèdes" (de la "Duar el buseida" : "tabăra călăreților") sau "Almanarre" (de la "Al manar" : "farul"). În sec. XIII, insulele, recucerite de catolici, devin o dependență a mânăstirii cisterciene din arhipelagul Lérins, situat mai la răsărit, în largului orașului Cannae. În 1304
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
religios, în special în literatura esoterică, iar elemente de sorginte zoroastrian se pot observa în mitologie. O serie de surse o tratează ca fiind un sistem de credințe și practici ce fac parte din ordinul sufit ʿAdawiyya, ordin situat în munții Kurdistanului. De-a lungul timpului, influențele locale și-au lăsat amprenta asupra ordinului, însă modificările survin de-abia după moartea fondatorului, șeicului `Adi Ibn Musăfir. Acesta era descendent omeyad, născut în valea Bekaa care s-a stabilit în valea Lăliš
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
deciziile lui. Cel mai important ritual este pelerinajul de șapte zile la mormântul șeicului Musăfir în Lăleš, Irak, unde, pe lângă mormânt se găsesc o serie de alte simboluri importante pentru alte credințe, iar un exemplu în acest sens ar fi muntele `Arafat. De asemenea, se găsesc două râuri sacre, Zamzam și Râul Alb. Dacă este posibil, yazydiții merg cel puțin o dată în viață în pelerinaj la Lăleš, iar pentru cei ce locuiesc în apropiere merg o dată pe an, toamna, pentru Festivalul
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
Bazinul experimentează nivel anual de apă în timpul inundațiilor de primăvară din cauza decongelării zăpezilor, după care are loc un flux redus care are loc în octombrie sau mijlocul lunii noiembrie. Inundațiile ocazionale din vară apar de multe ori în promontorii, unde munții influențează condițiile de blitz inundațiilor favorabile. Toamna, creșterile nivelului de apă sunt neglijabile iar în alți ani ele nu apar deloc. Nivelurile de apă rezultate sunt instabile din cauza instabilității de acoperire cu gheață. Inundații semnificative în ultimii 50 ani în
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
doua perioadă a pelerinajului. Această etapă se desfășoară la 13 mile depărtare de Mecca, pe Câmpia 'Arafat. Aici, pelerinii petrec o după-amiază în mijlocul unei mulțimi vaste, în rugăciune și meditație, așa cum israeliții l-au așteptat cândva pe Moise la poalele Muntelui Sinai. Ziua următoare, la Mina, pelerinii aruncă mai întâi pietricele în niște stâlpi străvechi de piatră, apoi sacrifică un animal, de obicei oaie sau cămilă,o mare parte din carne fiind împărțită săracilor. Ceremonia are loc în ziua în care
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
Filmul a avut premiera la data de 18 ianuarie 2013 în SUA, 1 februarie în Mexic și 8 februarie în Spania. În urma unei crime și a unui accident rutier, surorile Victoria și Lily rămân singure într-o cabană părăsită în munți. Erau declarate dispărute, iar unchiul lor, Lucas, și logodnica acestuia, Annabel, nu încetau să le caute. După 5 ani, stăruința lor a dat roade, fetele au fost găsite într-o cabana semi-dărâmată din mijlocul pădurii, comportându-se ca niște animale
Mama (film din 2013) () [Corola-website/Science/329110_a_330439]
-
orice situație și abordarea de viață cu pasiune le-a acumulat un puternic și prosper imperiu-națiune, pe malurile râului Eanna printre ruinele civilizației antice Chal Dea ." "Descendenți ai piticilordin vechime, Tovarr sunt un popor viteaz și stoic care trăiesc în munții din Cor Ymirhal. Onorând marele sacrificiu al națiunii Dwarven în timpul războaielor Unholy, ei întruchipează dragostea urmașilor lor pentru toate lucrurile techno-magice precum și un sentiment puternic de onoare. În același timp, Tovarr împărtășesc trăsăturile umane de versatilitate și creativitate atrase de
Darkfall: Unholy Wars () [Corola-website/Science/329106_a_330435]