583,813 matches
-
orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra, a devenit capitala provinciei romane Africa. Ca un arc peste timp, în ianuarie 1985, primarul Romei, Ugo Vetere și primarul Cartaginei, Chedly Klibi, au semnat un
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
, comuna Vârciorog, județul Bihor, datează din secolul XVIII (1759). Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" a fost construită în anul 1759, în localitatea Fâșca, pe terenul familiei lui Ungur Petru. De acolo a fost adusă și reclădită în
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
(Cook Strait) desparte insula de nord de cea de sud a Noii Zeelande. Strâmtoarea pe porțiunea cea mai îngustă măsoară 22 de km, ea desparte Marea Tasmaniei care se află la vest, de Pacific situat la est de Noua Zeelandă. Partea de nord a strâmtorii are numai o addâncime de 100 - 200 de m, pe când în porțiunile mai înguste, produse de mișcările tectonice oscilează între 100 și 300 de m. Fundul
Strâmtoarea Cook () [Corola-website/Science/318019_a_319348]
-
fiind însă sensibilă la vânt. Dacă se simte amenințată se ascunde sub pietre sau diferite plante. Atacă mușcând fulgerător, animalele mari sau omul numai când se simte amenințată și se apără. În perioada de iarnă hibernează în funcție de latitudea unde se află între 4 - 8 luni. În Germania de exemplu este activă în general între lunile aprilie și octombrie, masculii devin activi mai repede ca femelele cu ca. 2 săptămâni. Hrana viperelor constă din mamifere mici ("Muridae"), rozătoare ("Microtus agrestis"; "Clethrionomys glareolus
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
pictează și restaurează pe șantiere de Artă Monumentală. În această perioadă este student la Academia de Artă București-secția Artă Monumentală, durata de studii 6 ani. Pictează de 40 de ani, pictând peste o mie de lucrări, în marea lor majoritate aflându-se în colecții particulare în țară și străinătate. Arta sa suferă o continuă schimbare, artistul fiind într-o perpetuă căutare. Ajungând la maturitate trece ușor de la o formă la alta de exprimare, de la pictura de șevalet la cea murală și
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]
-
o formă la alta de exprimare, de la pictura de șevalet la cea murală și invers. Prin arta sa dezvoltă compoziții monumentale de mari dimensiuni, pictate în tehnici mixte, abordând subiecte de importanță istorică, religioasă, de ambient, aceste ansambluri monumentale fiind aflate în spații publice : parcuri, fațade clădiri, biblioteci, biserici. Compozițiile sale sunt ordonate de tușe severe deschise în adâncime, pline de încărcătură lirică, dezvăluind un bogat filon expresionist, degajând puternice tensiuni interioare. Dinamismul suprafeței și masivitatea formei dă o notă definitorie
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]
-
Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Pașcani este o biserică romano-catolică construită între anii 1985-1996 în orașul Pașcani (județul Iași). Ea se află pe strada 1 Decembrie 1918 nr. 1. Formarea comunității catolice din Pașcani datează după Unirea Principatelor Române (1859). În anii următori unirii s-a pus problema construirii de căi ferate pe teritoriul noului stat. Printre primele căi ferate proiectate a
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
prin unirea tuturor acestor așezări și în special prin apariția meseriașilor străini și a celor români, care se calificau pentru această nouă meserie. La intervenția ing. Iosif Sonntag, moșierul Roznovanu a donat Bisericii Catolice, fără posibilitatea de răscumpărare, două terenuri aflate peste calea ferată: unul avea o lungime de 70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat pentru construirea bisericii, iar al doilea avea o lungime de 70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
teren pentru cimitir în zona de deal, cu condiția ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioșii catolici și jumătate pentru credincioșii ortodocși. Pe acel teren s-a amenajat cimitirul existent astăzi în centrul orașului Pașcani. Pe terenul mlăștinos, aflat între atelierele de reparat locomotive și vagoane și depoul de locomotive și care fusese destinat inițial pentru amenajarea cimitirului, compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE) a construit în 1872 o biserică catolică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe atunci, comunitatea catolică din
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Băcăoanu. Muncitorii ceferiști pășcăneni au plecat în refugiu în primăvara anului 1944, ca urmare a apropierii frontului. În vara anului 1944, orașul Pașcani a fost bombardat intens de aviația sovietică, unul dintre obiectivele bombardamentelor fiind depoul de locomotive. Biserica catolică, aflată în apropierea depoului, a fost astfel avariată în mare parte, rămânând numai zidurile exterioare și fațada centrală a acesteia. Muncitorii ceferiști întorși din refugiu după 1944 au găsit biserica atât de distrusă, că nu mai putea fi reparată. Fațada centrală
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
au găsit biserica atât de distrusă, că nu mai putea fi reparată. Fațada centrală a bisericii s-a prăbușit după anul 1950, fiind demolate apoi și restul zidurilor rămase. După instaurarea regimului comunist în România (1948), terenul pe care se afla biserica catolică a fost naționalizat de stat. Autoritățile comuniste nu au permis construirea unei alte biserici în locul celei distruse. După un recensământ efectuat în 1945 de un preot de la Hălăucești, comunitatea catolică din Pașcani era formată din 60 de familii
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
perioada 1945-1971, iar după prăbușirea acestei case la inundațiile din 1971 a fost închiriată o cameră într-o clădire de lângă autogară unde s-a celebrat liturghia duminicală. În anul 1974 a fost cumpărată o casă cu teren de 920 m², aflată pe str. 23 August (redenumită apoi str. 1 Decembrie 1918) nr. 1. Deși vremurile erau grele pentru desfășurarea unei vieți religioase, comunitatea catolică din Pașcani a început să crească numeric după 1965. Ca urmare a înființării la Pașcani a mai
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
comunitatea catolică din Pașcani a început să crească numeric după 1965. Ca urmare a înființării la Pașcani a mai multor fabrici (Integrata, Fabrica de perdele, Fabrica de traductoare etc.), s-au stabilit în oraș muncitori din satele cu populație catolică aflate în împrejurimi: Butea, Hălăucești, Mircești, Mogoșești-Siret, Răchiteni, Tețcani etc. În ultimii ani ai regimului comunist, de asistența spirituală a credincioșilor pășcăneni s-a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
are loc formarea creștină și umană a copiilor și tinerilor. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: În perioada 29-30 iulie 2006, episcopul Petru Gherghel de Iași s-a aflat într-o vizită pastorală în Parohia Pașcani, a celebrat liturghii și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc, cu membrii comisiei sinodale și cu părinții de la Institutul religios „Cavanis” care au o casă deschisă în Parohia Pașcani. În prezent, Parohia
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
ovala sau alungita. Plantă este cultivata pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj. Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada precolumbiana, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară. Imperiul Incas a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. A
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
a învățat la gimnaziul ebraic local,„Maghen David”. La Chișinău a început și să scrie și să publice primele sale versuri în revista gimnaziului. În anul 1925, la vârsta de 15 ani, a emigrat împreună cu familia în Palestina, care se afla sub regimul mandatului britanic în scopul declarat al reclădirii unui Cămin Național evreiesc în Țara Sfântă. Familia Alterman s-a stabilit la Tel Aviv, unde tatăl a devenit șeful secției culturale a primăriei. Nathan și-a continuat studiile la gimnaziul
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
se lupte pentru a câștiga de partea lor geniul lui militar. La puțină vreme după întoarcerea lor, membrii unității conduse de Ender sunt răpiți pentru a fi folosiți în cadrul viitorului război de supremație mondială. Singurul care scapă este Bean. Mintea aflată în spatele operațiunii de răpire este a lui Ahile, susținut de ruși. Ahile vrea să se răzbune pe Bean, căruia avea să îi plătească o poliță datând din precedentul roman. Petra Arkanian reușește să îl contacteze pe Bean, iar acesta se
Umbra Hegemonului () [Corola-website/Science/323407_a_324736]
-
narează lui Watson niște evenimente petrecute după o vizită a unui fost coleg de universitate, Reginald Musgrave. Musgrave îl vizitează pe Holmes după dispariția a două persoane din personalul său casnic, Rachel Howells, o servitoare, și Richard Brunton, un majordom aflat de mult timp în slujba familiei. Cei doi au dispărut după ce Musgrave îl concediase pe Brunton pentru că l-a prins citind pe ascuns un document de familie, Ritualul Musgrave. Ritualul, care data din secolul al XVII-lea, era o ghicitoare
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
rugat pe Musgrave să nu-l dezonoreze concediindu-l și a cerut timp de o lună pentru a inventa un motiv pentru a pleca, lăsând astfel impresia celorlalți că a plecat din proprie inițiativă. Musgrave îi acordă o săptămână. Cititorul află mai târziu că Brunton avea nevoie de timp pentru altceva. Câteva zile mai târziu, Brunton a dispărut, lăsându-și în cameră majoritatea bunurilor sale. Patul său nu fusese folosit. Nici o urmă nu a fost găsită de la el. Servitoarea, Rachel Howells
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
majoritatea bunurilor sale. Patul său nu fusese folosit. Nici o urmă nu a fost găsită de la el. Servitoarea, Rachel Howells, care era o fostă iubită a lui Brunton, a avut un comportament isteric când a fost întrebată despre locul unde se afla Brunton, repetând mereu că el a plecat. Ea s-a aflat într-o astfel de stare de boală că a fost necesar ca să fie supravegheată peste noaptea de o altă servitoare. În cele din urmă, servitoarea care o supraveghea a
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
a fost găsită de la el. Servitoarea, Rachel Howells, care era o fostă iubită a lui Brunton, a avut un comportament isteric când a fost întrebată despre locul unde se afla Brunton, repetând mereu că el a plecat. Ea s-a aflat într-o astfel de stare de boală că a fost necesar ca să fie supravegheată peste noaptea de o altă servitoare. În cele din urmă, servitoarea care o supraveghea a ațipit, iar isterica Rachel Howells a fugit pe o fereastră. Urmele
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
o lespede de piatră cu un inel de fier pe ea. Holmes a crezut că este înțelept acum să aducă poliția. El și un polițist voinic din Sussex s-au forțat și au ridicat lespedea de piatră, sub care se afla un beci îngust, în interiorul căruia l-au găsit pe Brunton, care era mort de câteva zile. Nu au existat semne de violență pe el. Probabil că acesta se sufocase. Holmes a pus apoi totul cap la cap pentru clientul său
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
plus, povestirea conține un stejar existent, pe care Holmes îl descrie ca "un patriarh al stejarilor, unul dintre arborii cei mai magnifici pe care i-am văzut vreodată." În versiunea Granada, totuși, Holmes folosește o giruetă în formă de stejar aflată pe acoperișul conacului Musgrave pentru a rezolva ritualul misterios. În plus, Musgrave este reprezentat ca fiind mai bătrân decât Holmes; în povestea originală Musgrave era un coleg contemporan cu Holmes. Aproape de finalul episodului, corpul lui Rachel este găsit plutind pe
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy de Bouillon a fost numit "Apărător al Sfântului Sepulcru" la 22 iulie și Arnulf de Chocques, numit patriarh al Ierusalimului la
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
la templu. Robert al II-lea al Flandrei și Arnulf l-au însoțit pe Godefroy, dar Raimond al IV-lea de Toulouse și Robert de Normandia au rămas în urmă, fie pentru că se certaseră cu Godefroy, fie pentru că preferau să afle veștile despre armata egipteană de la propriile lor iscoade. Când prezența egipteană a fost confirmată a doua, au plecat și ei. Lângă Ramla, s-au întâlnit cu Tancred și cu fratele lui Godefroy, Eustațiu, care plecase în aceeași lună să cucerească
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]