7,767 matches
-
prin care se deschid ferestre spre cele mai îndepărtate zări ale existenței chineze. China are o istorie scrisă de 5000 de ani și a constituit un centru de civilizație, având o mare influență asupra neamurilor și popoarelor într-o arie întinsă a Asiei de est și sud-est. În evoluția Chinei, o însemnătate deosebită a avut procesul de formare a personalității națiunii Huaxia, distinctă ca popor. China este o țară multinațională unită a 56 de grupuri etnice din 5 familii lingvistice, grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în secolul al IV-lea e.n. din Nord și cele negroide aborigene din Sud au fost islamizate în secolul al XI-lea e.n. Statul Almoravizilor a distrus în secolul al XI-lea Imperiul Ghana și a creat în Maghreb un întins imperiu (sec. XI-XII). După destrămarea acestuia, Mauritania a aparținut Imperiului Mali. Începând cu jumătatea secolului al XV-lea, portughezii, apoi spaniolii, olandezii, englezii și francezii au frecventat coasta, fiind interesați de comerțul cu guma arabică. Teritoriul Mauritaniei a fost cucerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
acesta, a unor însușiri proprii unei ființări în orizontul "lumii date") pe care el l-a căpătat și l-a păstrat în istoria filosofiei. De asemenea, rămâne în afara semnificațiilor timpului (configurate cel puțin precomprehensiv, relativ la proiectul critic) o zonă destul de întinsă și foarte importantă a "criticii rațiunii pure": activitatea rațiunii, aceasta din urmă înțeleasă ca facultate a raționamentelor dialectice. Acest fapt nu poate fi ocolit; dimpotrivă, trebuie abordat cu toată atenția, fiindcă el pare a avea un anumit potențial non-judicativ, de vreme ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale în cine știe care sfere, a spus: "Îți mulțumim din suflet, Eliezer. Conferința pe care ai organizat-o a fost un eveniment de zile mari; așa ceva nu ni se oferă oricând și oriunde. La revedere!". Am zâmbit strângând cu putere mâna întinsă a lui Avi Chelouche, în semn ca am înțeles cum se cuvine gestul colegial pe care l-a improvizat. * * * În 1984 am fost numit ministru plenipotențiar în Franța, una din cele vreo zece misiuni diplomatice dintre cele mai râvnite în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
gâsca sacrificată special pentru această ocazie, însoțite, într-o cutie separată, de prăjituri care îmi reaminteau gustul și miresmele casei părintești. Iar când trenul începea să se pună în mișcare, cumnatul îmi întindea mâna de bun rămas. Strângându-i mâna întinsă, simțeam că ținea ceva în palmă un număr de bancnote ce s-ar fi împrăștiat pe peron dacă refuzam să le primesc. Sprijinul din partea familiei surorii mele a contribuit substanțial la bunăstarea mea de student lipsit de mijloace proprii. Până la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Din fericire, în parcare era o singură mașină, o Dacia 1300, cumpărată cu vreo trei decenii în urmă. Mai era și o bătrînă care a fost trîntită la pămînt, suferind cîteva fracturi. Colocatarii s-au adunat și clocoteau de nervii întinși să plesnească. Ne omoară cu zile! Noi nu i-am dat voie, dar zicea că are voie de la Primărie. Dacă erau copiii noștri acolo? Noroc că, din cauza furtunii, au fugit în casă. Stăteam cu moartea deasupra capului. Cică bătrîna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întunecă. Se pregătea atît lumea animală, cît și cea vegetală, de primirea averselor de ploaie. Furioase sau nu, dar întotdeauna aducătoare de seva vieții, apa. Primele picături, mari cît bobul de fasole, au fost primite de cei doi cu brațele întinse și ochii închiși, îndreptați spre cer. Stropii reci le aduceau un fel de bucurie, care făcea parte dintr-un prelungit preludiu. Cămașa ei, din in sută la sută, s-a umezit și s-a lipit de corpul ei cald. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în neant. Lacrimi încă mai curg, deși nu ca la început. Torn cele trei monede în coșuleț ferindu-mi privirea de ochii puștiului. Acesta mă fixează cu ochii și devine stană de piatră. Mă uit pe geam, dar țîncul ține întins coșul. Bag mîna în buzunar și scot o hîrtie de 5 euro. O pun în coș. Puștiul rîde. Taică-su îi spune șoptit: "Bravo, mă!". Cerul cade pe mine. Mă aud vorbind cum niciodată n-am făcut-o! Îmi iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de anii săi. Salutul său are ceva special. Ridică mîna cu mișcări bruște și o duce la chipiu. Degetele se lipesc cu buricele de poza lui Che Guevara de pe chipiu și stau așa cîteva clipe. Apoi, tot brusc, cu palma întinsă, mîna este dusă acolo unde de obicei se află vipușca soldaților de paradă. Mai stă țeapăn cîteva secunde și abia apoi surîde amabil de tot spre cel salutat. Tot salutul are loc în poziția șezînd pe scaunul său. De multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să mulțumească pe Măria Sa, clientul, stăpînul lor. Pescăruși oportuniști cercetează locul. Nimic, nici un rest, cît de mic. Puturoși cum sînt, nici nu dau din aripi, ci doar folosesc ușoara briză. Se înalță, virează, totul făcut cu schepsis, stînd cu aripile întinse, mergînd de pleașcă. Mai încolo, pe Malecon, valurile, fără a fi furioase, sar digul și stropesc cu nouri albi mașinile în trafic. Începe să-mi fie sete. Acuși, acuși, pe imensa poartă va veni chelnerul cu berea. Rece, dar rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în friguri la cea întăi căutătură.” Despe execuția ultimilor răufăcători, frații Cuciuc, dovediți că împreună cu mama lor vitregă și un rob al lor și-au omorât tatăl, „Albina Românească” no. 85/1847 relata: „In ziua de 25 oct. 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mănăstirea Frumoasa, unde se țineau iarmaroacele ieșene deasupra movilei de pământ numită a Sarandei, se ridicară două furci nalte...Inaintea condamnaților mergea un preot...iar călăul Gavril îmbrăcat tot în roșu, în urma lor, purta pe umeri două ștreanguri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
medelnicer mare”, care, împreună cu Anița, soția lui, au dăruit mănăstirii un loc de casă. - Către „svânta mănăstire” a început să pice și câte un „pitac”, mărite Spirit. Din câte știu eu, e mai ușor să-ți pice pitacul în palma întinsă decât să muncești pentru a-l câștiga. Caneaua pe unde au început să curgă „crăițarii” către sfânta mănăstire a deschis-o Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 8 nov. 1734 (7243): „Facem știre...Socotit-am pentru sfânta mănăstire ce se numește
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-l firește pe Alex. Vlahuță, bătând la ușa primăriei, primit de notar. cere găzduire și i se recomandă să locuiască la Moise Singhel, arendașul târgului, cel care primise în administrare moșia proprietarului Spano, un afacerist nu fără dubii. refuză „cursa” întinsă și alege să se adăpostească în casa popii Vasile, fără obligații compromițătoare. Și citim, ceea ce înseamnă locuința judecătorului: „întâia seară la Pungești: o lumânare de ceară, înfiptă într-un sfeșnic de alamă, bine frecat, împrăștie o lumină săracă; două paturi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
obișnuit, care ținea până la ziuă; Mitu Giurgea, subprefectul, Costache Stoica, vechilul lui Spano, Adlef spițerul, știau, erau stâlpii „sinodului” - ei de multe ori lucrau ca tovarăși când le dădea în palmă câte o gâscă de jumulit; toată noaptea era masa întinsă și băutură la discreție, aici își aduceau recolta boiernașii de pe Racova și de multe ori își lăsau caii și trăsura, ceasornicul de la brâu, pușca de vânătoare; aici își depune primarul economiile, directorul școlii leafa și cei opt avocați ciupelile lor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și Țara Românească, "dăruite cu avantaje evidente și produse naturale", "oferă din belșug... imperiilor nefertile și active... terenuri cerealiere, celor secătuite, o cămară nesecată de materiale pentru fabricile sau manufacturile lor, de la materiile de bază, până la rădăcini colorante". "Popoarele acestor întinse zone sunt acum, printr-o urmare naturală a guvernării lor, fără industrie, relații și legături cu nici o națiune străină și știu puține despre artă și comoditățile vieții și abia înțeleg să dea o valoare produselor lor naturale". "Această relație a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dintr-un izvor de bunăstare și putere. Mai mult, aici va trage cele mai multe avantaje, cine va putea să susțină aici concurența, căruia pare să vrea sa i se adjudece soarta judecătorului șef, ce va avea supremația asupra tuturor. Popoarele acestor întinse zone, care acum printr-o urmare naturală a guvernării sunt fără industrie, relații și legături cu nici o națiune străină și știu puține despre artele și comoditățile vieții și abia înțeleg să dea o valoare produselor lor naturale. Această întindere enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vămi și aduși vameși. Țăranul își are terenurile cultivate de partea cealaltă a frontierei. El trebuie desigur să ia cele necesare traiului dintr-o parte și să-și ducă traiul în cealaltă parte. Era obișnuit cu Moldova de odinioară, cea întinsă și fără vămi, în care putea să circule cu produsele sale și să facă totul după bunul plac și după necesități. Era și este încă neștiutor în ce privește formalitățile și regulile vamale și altele asemenea, precum și în ce privește legea și limba. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de strămoșii lor cucutenieni, ridicat la rangul de totem și simbol național, lupul a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său areal l’a făcut prezent și’n alte părți: ca strămoș mitic al lui Ginghis-han ori ca Întruchipare a lui Zeus și atribut al lui Apollo. La urma-urmei e vorba de popoare mai mult sau mai puțin e păstori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a calităților comerciale. Asta a fost ieri. Să vedem ce a fost alaltăieri. Etalonul calității berii, anume aceea de Pilsen a fost, vreme de trei secole, adică până la 1507, trucată cu ajutorul semințelor de măselariță, iar Pilsen Însuși asta Înseamnă, din pricina Întinselor culturi ale acestei buruieni toxice care Înconjurau până la acea dată orașul. Drogul hiosciamina din măselariță dădea impresia de bere tare celei mai prăpădite poșirci... Și a fost nevoie de un edict imperial, bașca capetele retezate de rigoare. De alaltăieri, prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
betoanele Încinse când, rotindu-și ochii, a aflat ceva familiar: copacii Copoului. A uitat vizita promisă și... trăiască libertatea! Acel tânăr a gândit bine: E o pasăre a libertății, care a nimerit Între hulubii pe care-i vâna În capcana Întinsă acelora. Și dacă tu, Cristi, Înțelegi, mai spune și altele. Păi... oamenii acuză uliul, căci le dijmuiește găinile. Doar că uliul știe, ca unul care face umbră pământului cu mult Înaintea omului, ca și găinile de altfel, că acelea se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele din urmă, ar depăși posibilitățile Naturii de a repara consecințele inerente oricărei dezvoltări. Care nu se poate face decât degradând, transformând resursele În deșeuri. „Meridian“, 4 octombrie 2002, ora 12,50 CARTEA A ȘASEA. Stropul Accept Încă o mână Întinsă, a lui Nicolae Tomescu, redactor pe atunci, redactor șef acum; director, carevasăzică. Voi contribui la emisiunea pe care o inițiază, cu o rubrică În care un nou personaj, un strop de apă - strop cu strop face marea - coboară din creierii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe forme de relief mai înalte, ca peste tot în lumea dacică. Așezările omenești ocupau terase sau pante line pe dealuri, de-a lungul râurilor și pe văile secundare ale acestora, în preajma terenurilor pretabile pentru agricultură, care ocupau suprafețe foarte întinse. Presiunea romană asupra dacilor liberi dintre Carpați și Nistru a avut manifestări destul de slabe, ceea ce a îngăduit o mare libertate de mișcare a acestora, nu numai în stabilirea elementelor ce urmau a fi preluate din civilizația romană, ci și limitele
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pentru pregătirea mesei, iar secerătoarele, mai ales femeile și nevestele mai tinere realizau din spice o cunună cu o cruce la mijloc și se întorceau în sat, cântând cântecul cununii, de la holdă până la casa gazdei unde erau așteptate cu masă întinsă și cu fluerași. Se încingea petrecere până în zori. Gospodarul păstra cununa până în preajma semănatului de toamnă când recupera boabele din spice, le ducea la sfințit la biserică și apoi le amesteca cu restul semințelor ce urmau să fie puse în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Situația Ardealului în timpul primului război mondial. Înainte de primul război mondial, Ardealul se numea Transilvania și aparținea regatului Ungar ce se afla la rândul lui sub protectorat austriac, fapt pentru care statul se numea Imperiul Austro-Ungar. Fiindcă împăratul Austriac deținea teritorii întinse, el stăpânea Cehia, Slovacia, Boemia, Galiția, parte din Italia, Tirolul, Austria avea dreptul la o formă de organizare statală avînd în fruntea sa un conducător cu rangul de împărat. Era atunci împărat al Austriei, Franț Iozef, care deținea totodată și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]