KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată un țipăt strident în spatele nostru, cineva țipa de parcă-ar fi fost înjunghiat, m-au trecut fiorii, și atunci Puiu s-a uitat la mine și mi-a spus să ne-ntoarcem, că ăștia precis au omorât pe cineva, la care eu i-am zis că nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
mari și negre, și când am văzut asta, am început iarăși să transpir, știam că acum o face pe nevăzutelea, acum precis o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți, pentru că nici de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți, pentru că nici de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți, pentru că nici de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
în magazin, unii, avântându-se, au intrat de-a dreptul pe fereastră, înăuntru rafturile au fost date jos, oamenii au început s-arunce-n stradă conservele și borcanele de compot, am auzit pe cineva strigând după ajutor, iar o voce de femeie țipa într-una că arde magazinul, ei, și atunci lângă mine a început să vorbească o babă, spunea cu voce ridicată că nu în față e de mers, ci în spate, la magazie, atunci o să iasă la iveală ce dosesc vânzătoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
deodată, am fost împins cât colo, de era iar să cad, dar cineva m-a apucat de braț, trăgându-mă în sus, în timp ce toată lumea o luase la goană înapoi, în direcția străzii Arató, am mai auzit-o pe tanti Ani țipând, ajutor, ajutor, nu faceți una ca asta, dar sirenele se apropiaseră destul cât să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu-mi numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
fel de mârâieli și horcăieli, însă atunci unul din gardieni i-a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o bage-n seamă. Privirea ei prinse reflexul unei dungi portocalii și, cuprinsă brusc de o neînfrînată spaimă, adună niște pietre de pe jos, pe care le azvîrli cu putere spre păsări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu că beți cu toții vîrtos În familie... Se Încruntă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără urmă de sînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un apel de la SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi cînd o recunoscu pe Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau mult. Marie ar fi vrut să țipe, făcu eforturi supraomenești ca să dea alarma, se cambră, mîinile i se agitară În chingi, dar Yvonne se așezase Între pat și ușa care se Închise În urma uniformei albe. Yvonne bătu ușor perna uitîndu-se la Marie. - Văd că te simți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă? - Vreau să știu cu cine se jucau frații mei cînd erau mici. O Întrebare atît de simplă te poate face să fii atît de agresivă cu mine? Marie aproape că țipase, Într-atît o rănea atitudinea mamei ei. Jeanne se Întoarse și Își reluă treaba, abătută. - Nu-mi mai aduc aminte... - Pe 20 mai 1968, Loïc și Gildas au fost cît pe ce să se Înece În grotă, aveau vreo zece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest, reluîndu-și istorisirea. - M-am dus pe faleză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu calm, cînd el Începu să țipe la ea: - Mă iei Într-adevăr drept un idiot? Te aștept de ceasuri Întregi! Ar trebui să fii nevasta mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mea, Înțelegi? N-am să accept niciodată să te pierd! Ești a mea! - Dă-mi drumul! Christian, oprește-te! Stai! Marie se zbătea, simțindu-i sexul În erecție frecîndu-se de ea, gura umedă care Îi morfolea cu zgomot sînii și țipă cuprinsă de dezgust și de disperare. Ușa cabinei se deschise atunci, dîndu-se de perete sub mîna lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu seama cum de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit niciodată nimic. — N-ai citit articolul din Paris Match? — Nu... Christiane părea surprinsă; Bruno făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Iau o oglindă de mână și-mi privesc chipul radiind de fericire. Am obrajii roz aprins. Simt o dorință extrem de puternică de a sări în picioare și de a striga „DA !” Îmi vine să încep să dansez nebunește și să țip. Cum voi supraviețui o oră întreagă ? Cum voi putea să stau aici calmă ? E imposibil să mă concentrez la raportul lui Ketterman. Mă ridic și mă duc la dulap, pur și simplu ca să fac ceva. Deschid câteva sertare la întâmplare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îl las pe Arnold să-mi pledeze cazul. — Se pare că mai multe persoane au spus că ești iresponsabilă, spune Guy într-un final. Că nu e prima oară. Că ai mai făcut greșeli și înainte. — Greșeli ? Sar în picioare, țipând de parcă m-ar fi opărit cineva. Cine spune asta ? N-am greșit în viața mea ! Ce tot vorbesc aiurea ? — Nu știu. N-am fost la ședință. Samantha... gândește-te bine. Ai mai făcut vreo altă greșeală ? Să mă gândesc bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]