60,912 matches
-
adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu-și putea aminti decât o figură turtită, nu juca fotbal, comenta, dădea sfaturi, așa că și-a îngăduit să se așeze lângă ei și să înghită trei biscuiți cu cremă. Le-a și lăudat gustul, dar asta scurt, până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vei avea de pătimit. Să nu le spui niciodată celor trei fete că sunt iubite în secret, pentru că rușine mai mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei rațe de plastic). Să nu ții cu Steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blestemul bucătăresei. Cert este că, atunci când m-am trezit, și, credeți-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea mult pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o găsesc. Alexandra Ștefănescu, cu năsucul ei cârn și cam în vânt, avusese fantastica idee (și cutezanță) să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă și lungă până la pământ. Iar mama, continuând să se învârtă prin bucătărie, tot așezând jumătăți de măslină, feliuțe de castravete murat și pătrățele de brânză peste senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu, la scurt timp după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am înțeles că pierdusem războiul rece. Mama a intrat în camera mea (fosta cameră a lui tata), eu citeam tolănit pe covor, ea s-a așezat pe pat și am discutat o vreme despre romanul unui rus și despre cât de negru era cerul, m-a întrebat dacă vreau orez cu lapte și i-am răspuns că golisem deja două castroane, apoi mi-a spus, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea fi învins, putea fi aruncat pe geam, putea să încaseze un ditamai pumnul în bot, clipa aceea părea să fi trecut, pentru că dintr-odată Matei se așezase lângă mine în lumina difuză, liniștitoare și verde a veiozei, îmi cerea să-l iert pentru tot felul de lucruri nemaiauzite, o carte și un capitol cinci, încerca, nu știu de ce, să mă înduioșeze, îmi vorbea scriind despre dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul ca luptător de categoria pană, cu joc bun de picioare, cu plămâni rezistenți, cu garda ținută sus și cu croșee sâcâitoare, în al doilea, auto-botezat Paolo Rossi, ca o nouă frunză așezată într-un arbore genealogic strâmb, prin care încerca să ne convingă că se trage dintr-un neam de italieni. Cele mai aprige partide îi aduceau în ring (în extremitatea sudică a lui D 13, sub bara unde se băteau covoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit de sens. Și totuși, În nu știu ce punct, mai mult sau mai puțin arbitrar de pe traseu, dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful compasului său, și acolo Începe Amazonul. La fel se Întîmplă și cu mine, cartograf al sufletului meu, atunci cînd caut Începutul poveștii vieții mele. Închid ochii și Înfig vîrful ascuțit. Îi deschid și descopăr o clipă pîlpîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale unui perete despărțitor Înalt cît o tejghea ce despărțea camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se cuvine să așez dedesubtul pozei cu Norman la birou un balonaș care să scrie PRIMA FIINȚĂ OMENEASCĂ PE CARE A IUBIT-O F. CAPITOLUL 5 Acum nu-mi mai mîncam cărțile, ci doar călătoream cu ele și hrana - folosesc termenul În sensul concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Buick cu remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei, amortizorul se izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal schițele finale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Boston. PÎnă atunci, nu se Întorsese niciodată la prăvălie după Închidere, așa că l-am privit Îngrijorat cum se duce de la un coridor la altul, uitîndu-se cu atenție În jur de parcă era prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la prăvălie după Închidere, așa că l-am privit Îngrijorat cum se duce de la un coridor la altul, uitîndu-se cu atenție În jur de parcă era prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
crezut că n-a mai rămas nici una, au plecat și ele. Însă le scăpase una, o vedeam pe iarbă lîngă piciorul băncii, la doar un metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și mi-a aranjat puloverul Într-un fel de culcuș În jurul meu. Apoi l-a dat un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el ore Întregi și, Într-un final, a făcut să funcționeze toate clapele. După aceea, a petrecut vreo două ore cu el În poală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry Magoon. În felul ăsta, era aproape faimos. Pe de altă parte, nu-și petrecea cine știe cît timp scriind, dacă scriind Înseamnă să aștearnă efectiv cuvinte pe hîrtie - o oră pe zi, cel mult. Atunci cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]