9,352 matches
-
până la urechi. Eram nedumerit neștiind ce s-a întâmplat de a putut să-i amuze așa de matinal pe toți patru. După ce s-au potolit au început să-mi povestească că renumitul „Vin de Iași”, ce a fost foarte absorbit și apreciat de întreaga petrecere nu era altceva decât vinul de Pitești pe care îl luasem la plecare de la masa festivă la îndemnul lui Emil, pe care o parte îl cărasem și eu. Durac îl botezase cu pepsi dându-i
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dimineață a iubirii mele cînd, lîngă Euridice, cîntam ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nutrea față de sine însuși. Cu toate acestea, rugă pe un slujitor al casei, care mergea la Burgos, să se intereseze de regula mănăstirii, iar cele aflate de la el i-au plăcut. Dar din motivul pomenit mai sus și deoarece era absorbit de călătoria pe care avea de gând să o întreprindă cât de curând, nu-i mai dădu mare însemnătate, întrucât urma să se ocupe de acest lucru abia la întoarcere. Acum, simțindu-se întrucâtva în putere, socoti că sosise vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională, dar acest strigăt era ca-ntr-un pustiu, numai vântul auzise. Cei doi soți apucară să se privească unul pe altul în ochi, pentru ultima oară. Ordinul de foc îi absorbise ca iuțeala fulgerului dintr-o dată pentru totdeauna. Scena executării fusese atât de rapidă, o căzătură într-un vid imens, iar cetățenii țării abia își țineau răsuflarea de uimire. Mulți dintre ei au sperat că vor avea parte de o judecată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dorință firească, o dorință care vine și pleacă. Le venise ideea să iasă la aer, să hoinărească puțin prin împrejurimi și să meargă să servească masa pe undeva. Mergeau unul lângă altul fără a se privi. Părea că furtuna îi absorbise cu totul și nu vedeau nimic în jurul lor. La doi, trei pași de ei curgea înverșunată Tisa. Nenumărați oameni asistau de pe un pod la vuietul plăcut al valurilor înspumate ce se loveau, unele de altele la punctul lor de întâlnire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atâtea persoane ca el. Îl conduse într-o sală mare plină de mister. Trecuse printr-un lung șir de mese, iar în trecere observă la o masă un grup de pokeriști care jucau fără a-și economisi energia. Jocul îi absorbise total încât nici nu îl observară pe Alin. La un moment dat unul dintre ei își ieși din fire și zise: - Trișezi, nemernicul naibii? - Cine trișează? Ai vedenii? - Ce-i asta, idiotule? Zise văzând o carte pe jos. Nu cumva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cândva o să te fac mireasă și vei fi cea mai iubită dintre femei. Vom deveni un tot, o singură ființă. Nicole avea o privire ușor zâmbitoare, atât cât sufletul ei fecioresc îi îngăduia în acel moment lipsit de ascunzișuri meschine. Absorbit de dragoste și mulțumit, Alin, la rândul lui, vrăjit ca de un înger, ardea ca un foc de o dorință interioară. Cu siguranță această întâlnire dintr-un cuibușor ca acela pe care-l aveau, merita o dragoste trăită din plin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu el și i-am zis: „Am impresia că n-o să-l termin niciodată“. Dar uite că se apropie de sfârșit și ce e mai trist este că nu mai găsesc aici: nu există hârtie de scisori care să nu absoarbă cerneala, lăsând impresia unor pete murdare, nici hârtie pentru bucătărie, nici sugativă, nici caiete. Cel mai gros caiet are 50 de pagini. Din fericire mie, uneia, nu-mi mai trebuie, dar copiii prietenelor mele au caiete de 10 20 de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eretice, numiți scopțî („scopiți”), cunoscuți ca „muscali”, după exilarea lor În Principatele Române : „Se pretindea că ori de câte ori se năștea un copil din relația unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă specială” <endnote id=" (261, p. 45)"/>. Alte secte eretice creștine (cu ritualuri de tip gnostic) erau persecutate de Biserica rusă pe motiv că omoară copii și folosesc lumânări făcute din grăsimea extrasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
studențești. Mai mult, la 8 ianuarie 1934, reprezentanții autorităților din județul Dorohoi, întruniți într-o ședință contrainformativă, discută despre necesitatea unor măsuri împotriva curentelor extremiste. În procesul-verbal al ședinței se exprimă efortul care trebuie făcut pentru ca tinerii să nu fie absorbiți de curentele politice, dar activitatea lor să fie supravegheată. Mai mult, se indicau și alte metode de convingere, precum cele exprimate de prefectul județului: contra curentelor extremiste am dat instrucțiuni pretorilor din județ ca funcționari să viziteze satele mai populate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a lua astfel conducerea în țară. În anul 1922, W. Churchill ridică interdicția imigrării evreilor dar, „Cartea Albă” insista pe ideea că imigrația putea să fie nelimitată dar, trebuia să reflecte capacitatea economică a țării la momentul respectiv de a absorbi noii sosiți. Jabotinski nu era de acord ca britanicii să administreze imigrația și a părăsit executivul sionist în anul 1923 și în anul 1925 a pus bazele Uniunii Revizioniștilor Sioniști, pentru a aduce în Palestina „cel mai mare număr de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
trei miniștri - Horia Sima, Vasile Noveanu și Augustin Bideanu. Compoziția noului guvern arăta că România se orienta către puterile Axei. Era o încercare disperată a regimului carlist de a evita noi dezmembrări teritoriale și de a se menține la putere. Absorbit de reorientările politice și schimbările de miniștri, Carol al II-lea nu s-a preocupat de evacuarea românilor din Basarabia și nordul Bucovinei. Aceasta s-a făcut întrun haos general: regele se mulțumea să observe, notând la 30 iunie. Ritmul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Povestirile lui V. Voiculescu. Nu vă supărați. Lucrez din greu la Hasdeu. E pe terminate aproape... </citation> (19) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”25 oct[ombrie] [1]967”> Iubite domnule Călin, Îți răspund cu puțină întîrziere. Am fost absorbit total de lucrare. Abia am terminat-o zilele acestea și acum fac corecturi cu o migală care nu mă atrage. Se înțelege că am rămas în urmă cu angajamentele deși în timpul cît am fost risipit în universul hasdeean am mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spatele pacientului. Tot timpul se fluieră în surdină, melodios. Rezultat: Plânsul încetează ca prin magie (la drept vorbind, plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare sunt aruncate (undeva unde să nu fie consumate de niciun animal). În treacăt fie spus, fundalul la acest ritual impresionant a fost realizat de pâlpâitul intermitent al televizorului, derulând reclame la tot felul de produse
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
picioarele noastre. Nici măcar nu reușesc să-mi imaginez în ce fel viața este compusă din probleme. Udita își va continua călătoria spre Pucallpa, spre sud-est, unde vrea să cunoască mai mult despre comunitățile de indigeni Shipibo-Conibo. Eu simt că am absorbit atât cât am avut nevoie din „amazonașul” peruvian, deocamdată. Am de reflectat la tot lanțul de experiențe prin care am trecut, simt că am evoluat într-un fel anume dar nu-mi dau seama cum. Cât despre experiențe magice am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prezența unui șaman sau a ayahuasca să fie neapărat necesare. Viața de zi cu zi, normală, este o succesiune de momente fermecate, de culori, sunete și senzații care nu pot fi decât magice. Tot ce avem de făcut este să absorbim fiecare moment, fără considerații pentru viitor sau trecut, fără considerații pentru ce ar fi putut fi sau în ce fel privesc cei din jur momentul respectiv. Călătoria mea va continua către sud, spre Argentina, unde plănuiesc să vizitez din nou
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dacă Erica reprezintă America iar New York-ul, lumea în care ea pleacă la război, atunci cine mai reprezintă New York-ul ? Nu e de mirare că atmosfera New York-ului lui Jordan (care e irlandez) e atît de rarefiată, de vătuită. Te absoarbe, dar nu știi prea bine unde ești. Dilema Veche, octombrie 2007 Pe lîngă Jane/Becoming Jane (Marea Britanie, 2007), de Julian Jarrold în caietul său de presă, filmul biografic Jane e prezentat ca o privire proaspătă în lumea lui Jane Austen
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
științific care centrează câmpul de obser- vație. Caracterul științific, experimental al acțiunii este surprins nu numai în limbajul naratorului, ci și în atitu- dinea concentrată a lui Zibal care nu mai aude țipetele victimei sale. Totul este imagine. Zibal este absorbit de obiectul fascinației, obiectul care constituie expresia con- cretă a terorii, mâna imobilizată, fără acea dinamică pro- prie gesticulației. „Ca un savant care, în amestecul unor elemente, ar căuta să prinză un secret subtil al naturii ce de mult îi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Interlocutorul speculează această inconti- nență elocutorie a partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe orice sens transfor mându-l în antimateria nonsensului. Discursul nu marchează nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de centru vid. Aflăm că Nae așteaptă un copil, iar soția lui se află
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constituie doar proiecții estetice care sus- pendă orice judecată de ordin etico- filozofic. Scrisoarea lui Negoițescu din 17 septembrie 1947 încheie într-un fel polemica cu Radu Stanca aducând o altă serie de precizări și concluzia. Valoarea socială poate fi absorbită și convertită în valoare estetică, - spre exemplu, rafinarea până la estetic a moravurilor în timpul lui Ludovic al XIV-lea -, dar niciodată nu poate fi transformată în valoare morală, pentru că aceasta din urmă nu se realizează decât în individual și niciodată în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceast) limb). Cu aceștia doi parc) sunt În vacant), nu mai simt, pentru scurt timp, presiunea politicii. Silk cel solid are un profil acvilin, un frumos nas coroiat, iar felul s)u delicat de a se comportă m) amuz). Este absorbit de o vitrin) cu sticle din Persia - cu ochii larg deschiși, cu buza inferioar) ieșit) În afar), se afl) Într-o stare de reverie, iar noi trebuie s)-l readucem cu picioarele pe p)mânt. Schimmel ne duce la o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noroiului gros. La soții Hodgson mâncai Înghețat) de vanilie și discutai subiecte serioase. Capetele copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de Committee on
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
multe idei bune. Dac) te uiți cu atenție la fațadă celebrului Tribune Tower, descoperi c) ea conține fragmente din Acropole, din piramide, din Marele Zid Chinezesc, din Colosseumul român, precum și din catedrale și palate faimoase: turnul colonelului le Înglobeaz), le absoarbe și le transcende pe toate. Așadar, pârâiturile radioului cu reclame la rata Pekin și mânc)rurile franțuzești fondues, denumirile vinurilor, Împreun) cu știri despre dezastre și fapte revolt)toare peste tot In lume. Și aici, exact cum le-am l
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
exemplul unei actrițe pe care am văzut-o la Teatrul Giulești unde, licean fiind, făceam figurație. Ea obișnuia să vină devreme În teatru, se Încuia În loja ei, nu vorbea cu nimeni, apoi stătea În culise așteptându-și intrarea, complet absorbită În rol. De cum intra În scenă, lacrimile Îi curgeau instantaneu, emoționată atât de suferința eroinei pe care o juca, cât și de iubirea ei de sine. Revenea În culise extenuată, dar fericită. Era prea identificată cu propriul ei elan ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
moștenire nu părea ceva deosebit; și totuși, privind Înapoi peste abisul transparent al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a fi excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]